Am fost, am văzut, multe lucruri mi-au plăcut. Chiar foarte mult. Dar, hotărârea era luata treptat de ceva timp și toate impresiile de la acest meci, oricât de plăcute, nu avea cum să mă întoarcă din calea pe care mi-am propus să o urmez. E ultimul meci pe stadionul lui Tottenham și, încet-încet, voi renunța să consider acest club drept favoritul meu.
Articol in curs de completare
Cel mai frumos stadion pe care am fost vreodată
In decursul anilor am văzut multe stadioane, pe mai multe continente. Mai mari sau mai mici, mai cochete sau mai dărăpănate. In continuare cred ca un stadion cam de 20 de mii de locuri e cel care ofera condițiile cele mai bune de vizionare pentru toti cei prezenți în incintă. Dar, dintre cele mari adica peste 50 de mii de locuri stadionul lui Tottenham mi s-a parut cel mai frumos atât ca estetică cât și in privinta condițiilor de vizionare a unei partide. Am verificat atât din primul rând cât și din cel mai înalt punct al peluzei.
Așa apare când te apropii:
Panoramic de la tribuna inferioară
Panoramic de la peluza opusă celei în care stă galeria gazdelor
Tribuna galeriei e superbă chiar și goala
Dar, mai ales plină cu suporteri care fac chestii cu plăci
Acustica e pe măsura stadionului. Se poate auzi și galeria oaspeților, mai ales când cea a gazdelor e la o bere. Dar când grosul spectatorilor sunt în stadion vuietul [peluzei e greu de descris. Trebuie să fii pe stadion să auzi si să simți.
M-a încântat si acoperisul
si cocoșul adus de pe vechiul stadion
Ridicole optiuni de mancare, băutură și distracții
O destrăbălare, ca nu putem sa o numim altcumva. Care bineințeles nu e pentru suporterul de rand aa cum era fanul obisnuit al lui Tottenham până nu foarte demult. Poate mulți din cei cu resurse mai modeste se “întind si la oferte de genul acesta. Eu sunt convins că nu merita, deși mancarea în sine arăta apetisant.
Baruri câte vrei, unul mai dichisit decât altul.
Gaselnița care mi-a plăcut cel mai mult a fost cea cu diverse locuri amenajate în spatiul care era din belșug pe inelele de intrare în arena propriu-zisă, muzicieni (sper că locali) mai puțin cunoscuți iși etalau talentul. Mai cântau și producții proprii, dar în principal se axau pe melodii vechi si foarte cunoscute ca sa atragă publicul să participe. Ceea ce am facut și eu, mai ales că multe piese îmi erau familiare.
#Conte-out
Conte e un antrenor de elită și, poate, va mai câștiga vreodată trofee cu alt club. La Tottenham pare că și-a atins limita de sus. Omul a pus bine echipa în teren, a energizat-o și a trasat fiecărui jucător unde să stea și ce să facă. După perioadele foarte bune din sezonul trecut punctate cu câteva victorii sau egaluri la echipele mari, așteptările erau mari sau măcar pe măsura celor din sezonul trecut. Campania de achiziții din vară a părut a fi mai bună și mai din timp decât oricând pentru Spurs.
In ciuda locului în clasament si a punctelor (încă!) jocul scârțâie foarte mult. Echipa nu pasează bine și nu e în stare să iasă din apărare în atac consistent. Jucătorii încă cred în sistemul lui Conte și respectă pozițiile în teren, dar își asuma puține riscuri. Son e ieșit din formă și ar trebui să petreacă mai mult timp pe banca de rezerve. Unii jucători au limite, dar eu pun asta și pe seama sistemului foarte rigid impus de Conte care ia prea putin în seamă calitățile individuale ale .
In afara jocului scremut și rigid cel mai mult îmi displace faptul că antrenorul nu a reușit să impună o adevarată rotație a lotului. Stiu că așa ceva nu face Conte de obicei. Dar în sezonul ăsta extrem de aglomerat era absolut necesar. Era un risc care merita luat. Dintre Kane, Son si Richarlison doar 2 ar trebui sa fie in teren. La fel pentru Bissouma, Hojbjerg si Bentancour (îmi displace enorm că nu îl joacă mai mult pe Bissouma și mai ales că nu îl pune în rolul în care excela la Brighton unde avea mai mare libertate de mișcare). In apărare singura rotație e Davies – Lenglet. Prea putin, Dier a jucat prea mult.
Toate păcatelea acestea s-au văzut foarte bine mai ales în prima repriza cu Sporting. Portughezii au pasat foarte frumos in fața unui Tottenham care părea că și-a pierdut încrederea în planul lui Conte (lucru care mă aștept să se manifeste și mai des în viitor). Elanul și hotărârea insuflate de antrenor la pauză au mai dres lucrurile. Dar în nici un caz nu trebuia să se ajungă la faza cu VAR-ul din minutul 95. Nu acolo s-a pierdut victoria. S-a pierdut când Sporting a aruncat pe teren pe la jumatatea reprizei secunde doi jucatori sub 20 de ani care au jucat de parcă aveau experiența in cupele europene a celor de la Spurs.
Finalul oribil cu VAR
Am fost si sunt pro-VAR. Asta doar din vedere pur rațional si cu multe schimbari fața de cum este aplicat acum. Dar din vedere pur emoțional ce mi s-a intamplat mie si la vreo 50 de mii prezenti in tribune (i-am exclus bineințeles pe suporterii portughezi) a fost oribil. Pentru că decizia care a fost luată în minutul 95 al meciului (deși corectă în esență) a sintetizat toate păcatele actuale ale VAR-uilui. A durat mult prea mult până a fost luată si nici atunci nu a fost clar, cel puțin inițial, de ce a fost luată. A creat confuzie totala in tribune. Nu mai are nici un rost sa mergi la meci în tribună ca emoția unui gol pe viu să îți fie anulata de niste băieți într-un studiou care trag linii la milimetru. Decizia trebuie explicată pe viu de arbitru si nu poate dura mai mult de 3 minute luarea ei. Daca se depașește limita de timp rămâne decizia din teren. N-ar strica nici schimbarea regulamentului cu scoaterea ideii de intentie. Un fotbalist intră în teren să joace fotbal cu piciorul. Il lovește mingea în mână: e henț. Il lovește minge in a;lta parte a corpului: a vrut să joace mingea. Altfel prea îl lăsăm pe arbitru să judece si nu exista uniformitate. REgulile trebuie simplificate să le poată înțelege și aplica oricine.
A fost de departe cel mai confuzant moment trăit pe mine intr-o tribună vreodată. Nu-l doresc nimănui. Si n-aș mai vrea să îl retrăiesc vreodată.
Adio! Oare pentru totdeauna?
Acum vreo 5-6 ani mergeam la Londra, intram intr-unul din magazinele clubului si luam chiar două tricouri mai vechi (sezonul trecut) cu 20 de lire. Azum nu mai era nimic, nici cele vintage sub 40. ma gandeam la un ultim memento, dar nici fraier nu sunt. Domnul Alin A are atașament mai mare decăt mine.
Ce vroiam sa zic cu asta? Ca clubul a devenit mai “profesionalizat” si caută să extragă bani si din piatră seacă începând cu sistemul complicat de vindere a biletelor/abonamentelor și terminând cu orice care are însemnele clubului. Nu și-au găsit omul cu mine, dar sunt destui care contribuie la corporație. Ca nu mai poți numi altfel echipele care se bat să schimbe fotbalul si să-l ducă în era Superligii (în afara sau în interiorul UEFA, asta contează mai puțin). S-a mutat puțin lupta la tribunal acum, dar inevitabilul nu e departe…Tottenham e un astfel de club. Poate mi-ar păsa mai puțin dacă fotbalul jucat ar fi mai bun. Nu e și nu are cum să fie în viitorul apropiat. Va trebui angajat un antrenor și după Conte care să aducă rezultate imediat. Se vor cere transferuri cu nume. Fotbalul va fi sacrificat la altarul rezultatului. Clubul va face totul să scoată bani din suporteri. Asta e.
Dar, măcar daca ar pune un ceva accent pe promovarea tinerilor de la club sau cu ceva legătura cu zona de unde sunt majoritatea suporterilor. Puțin îmi pasa de trofee, dar dacă prin minutul 60 al unui meci de Liga Campionilor antrenorul lui Tottenham arunca în teren doi tineri sub 20 de ani, atunci poate imi voi reconsidera poziția. Până atunci voi mai urmări un meci cât nu mă plictisesc. Mă voi muta pe orice alt meci care se joacă în același timp si unde e fotbal mai bun.