Barcelona a anunţat azi că negociază un credit de 150m de euro, din cauză că are probleme cu plata salariilor pe luna iulie. Hang on a minute, vorba lui Sid Lowe, păi nu vorbim de clubul cu „un model economic solid şi sustenabil”, acelaşi club care a terminat ultimul sezon pe profit? Cum naiba să nu-şi mai poată plăti jucătorii?
Situaţia financiară a Barçei mă preocupă încă de când Sandro Rosell a fluierat în biserică, vorbind de un nivel stratosferic al datoriilor. Asta deşi raportul contabil pe sezonul 2008/2009 relevă faptul că clubul e aproape de break-even, iar de atunci Barça n-a luat decât un împrumut de 29m de euro în februarie de la La Caixa. De unde şi până unde cele 489m avansate de Rosell?
Confuz fiind, am săpat un pic în căutarea unei explicaţii, pe care am găsit-o până la urmă la Swiss Rambler, una din vocile importante ale economiei fotbalului. El pleacă de la faptul că fiecare manipulează termenul de datorie în funcţie de propriile interese. Clubul în sine are interesul de a prezenta un model de business îngrijit, aşa că prin datorii înţelege strict banii care îi datorează băncilor, adică în jur 30m. Dacă adaugi toate obligaţiile financiare şi dobânzile pe care Barça le are de plătit, ajungi undeva la 200m de euro. Rosell a umflat datoria până aproape de 500m, încercând să convingă lumea că preţul succesului din mandatul lui Laporta a fost cumpărat pe bani grei.
Că Laporta şi Rosell manipulează dimensiunea datoriei după bunul lor plac, asta ar fi varianta optimistă. Cea pesimistă ar fi că Barça a cam ajuns la fundul sacului. În cazul oricărei companii care anunţă că trebuie să împrumute bani ca să-şi plătească angajaţii, asta e concluzia logică. Plata angajaţilor se amână abia după ce ai epuizat orice altă metodă. În cazul Barcei înţeleg că nu se pune problema neapărat de a nu mai avea bani, ci de a nu mai avea bani în momentul asta. Probleme cu cash-flow-ul generate de situaţia economică din Spania, care i-a adus pe unii din partenerii Barçei în imposibilitate de plată. Dintre toţi se distinge Mediaproduccion SL, compania care gestionează drepturile de televizare, care în cazul Barçei ajung la 1 miliard de euro pe durata a 7 ani. Compania asta a cerut protecţie împotriva falimentului din partea statului pe 16 iunie. Necazul e că dacă contractul Realului cu Mediaproduccion e asigurat, adică madrilenii îşi primesc banii chiar dacă dă faliment, al Barçei nu e.
Evan, Shininq, Andrei, corectați-mă dacă greșesc…