Să zicem ca bateți deja Columbia de vreo săptămână cu mașina și v-ați săturat de munți, urcușuri, arepas (un fel de mămăliga friptă pe plită), căldură, băi cu apă rece, verdeață și fructe neobișnuite. Un meci în prima ligă columbiana vine la fix, e prima etapă și Union tocmai a revenit in prima liga după 13 ani petrecuți în liga secundă.

La ce vă puteți aștepta:

Caldură mare, monșer! In partea dinspre Caraibe a Columbiei temperatura e constant peste 30 C în tot cursul anului. La ora inceperii meciului erau 34C și una din tribune (Oriental) era practic goală pentru că soarele ardea nemilos și pentru localnici. Cu atât mai surprinzător a fost faptul că echipele au iesit la “încălzire” cu 35 de minute înainte de meci și nu s-au menajat la sprinturi.

Un sistem competitional complicat cu care nu merită sa vă bateți capul. In prima fază (Apertura) se joaca turul plus un derby local (20 de echipe, deci 20 de meciuri). In faza a doua, Clausura, e un fel de play-offs cu primele 8 echipe. Nu am înțeles ce fac celelalte 12 echipe pentru că  la retrogradare conteaza numărul de puncte acumulat în ultimele 3 ediții de Apertura. Noile promovate (2) pornesc cu numărul de puncte acumuluate în ultimele 2 ediții de campionat de echipa clasată pe locul 18.

Mingea de joc sa vi se pară ovală. E doar o iluzie optică. De fapt terenul denivelat face ca minge sa nu pluteasca uniform cand merge la nivelul gazonului. Ceea ce face sa apreciați și mai mult controlul balonului de către jucători. Eu nu am văzut ca mingea să sară ca din gard din jucători. E adevărat că se joacă cu stop-pasă. Nu cred că am văzut mai mult de trei pase dintr-una în tot meciul.

Galerie plasată în ambele peluze care sare și dansează în ritm de tobe tot meciul (nu au fost prezenți suporteri ai oaspeților). Poate un pic s-au mai temperat la 3-0 pentru oaspeți, dar cu atât a fost mai explozivă atmosfera când gazdele au egalat la 3-3. Am rămas foarte impresionat de reacția din final, cand, deși Jaguarii au marcat goul victoriei in prelungiri, tot stadionul a aplaudat prestația jucătorilor după un meci spectaculos cu multe goluri frumoase. Si, în general, spectatorii au fost foarte sportivi, foarte puține huiduieli atât pentru oaspeti cât si pentru arbitru. Mult mai puține decât in Europa.

Lumea să își aducă aminte de Hagi. Dacă intrați in vorbă, mai ales cu oameni de o anumită vârstă, și le spuneți că sunteți din România, să aducă imediat vorba de el și de golul marcat lui Cordoba la Mondialul din 1994. Mi s-a întâmplat la meci si de alte 2 ori în această călătorie.

Ploaie impresionantă de fășii de hartie. Aruncate chiar la începutul reprizei secunde, au făcut ca meciul să fie întrerupt cam 7 minute cât le-a trebuit la vreo 20 de organizatori să curețe suprafața de joc.

Prețuri șocante. Asta până îți reamintești că în Columbia (ca și în alte state din America Latină) obișnuiesc să pună semnul $ și înaintea sumelor în monedă locală, peso columbian. Cursul de schimb e 1 Euro =  3.600 pesos. Berea era $4.000 si mancarea intre $4.000-10.000 (neafișate). Biletul de meci la tribuna 1 costa $60.000 de pesos (~17 euro), la tribuna 2 la prăjire maxima $40.000, iar la peluze $20.000.

Puteți consulta și setul complet de fotografii și 3 videouri cu galeria.

Previous ArticleNext Article