Ce urmează e povestea bizară și un pic întunecată a unei farse luate prea în serios. De parcă n-ar fi avut suficiente belele, Liverpool e de câteva zile în mijlocul unui accident de imagine care-l are la volan tocmai pe directorul de comunicații al clubului.

Acum un an, un copywriter englez, suporter de-o viață al lui Liverpool, a creat pe Twitter un personaj parodic: Duncan Jenkins. Duncan era, chipurile, un jurnalist sportiv în devenire, care avea câteva “cârtițe” în lumea fotbalului, dar mai ales în vestiarul lui Liverpool. Omul era atât de agramat și caraghios încât e greu de imaginat cum ar fi putut cineva să pună botul.

[cleeng_content id=”223182155″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Duncan a devenit tot mai cunoscut nimerind perfect primul XI al lui Liverpool cu câteva ore înaintea meciului. Informația era luată de pe un forum, de la cineva care pesemne chiar avea o sursă. În orice caz, asta i-a dat credibilitate și câteva zeci de mii de followeri pe Twitter.

În vară, Duncan a mers mai departe și a muls cât a putut tot întregul circ al zvonurilor legate de transfeuri. Folosind informațiile din presă, a nimerit câteva dintre transferurile lui Liverpool, printre care Joe Allen, Sahin și Borini. Cu altele, precum Villas-Boaș, Sigurdsson, sau Gaston Ramirez, a dat-o în bară.

În ciuda pamfletelor de pe goal.com, a pocirii numelor fotbaliștilor pe care îi dădea transferați și a faptului că se prezenta drept perspiring journalist, unii au fost atât de naivi încât s-au lăsat păcăliți. Printre ei, directorul de comunicații al lui Liverpool, Jen Chang, care s-a întâlnit la o cafea cu copywriterul care l-a creat pe Duncan Jenkins.

Astea sunt faptele, de aici încolo e varianta copywriterului despre ce a discutat în întâlnirea cu Chang, care a refuzat să comenteze. El nu are înregistrarea discuției, nu poate demonstra că spune adevărul, dar nici n-are nici un motiv să mintă și să arunce cu noroi în clubul cu care ține de-o viață.

Omul spune că i-a explicat directorului de comunicații că totul a fost o farsă, dar Chang nu l-a crezut. Chang, care pusese detectivi particulari pe urmele lui, l-a amenințat că va fi interzis pe viață pe Anfield, că afacerea tatălui lui va avea probleme și că viața îi va deveni un calvar, dacă nu recunoaște oficial că totul a fost o farsă:

You know how crazy football fans are. You’ll have dog shit coming through your letterbox, you’ll have to take your Facebook page down, you might even have to move house.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Copywriterul n-a cedat amenințărilor dar nici n-a continuat să posteze pe Twitter până acum câteva zile când l-a dat în vileag pe Chang.

Toată povestea e foarte ciudată. Nu înțeleg de ce și-ar pierde cineva vremea ca să creeze un cont-parodie pe Twitter care nici măcar nu e amuzant. Mă rog, unii spun că e, alții că a fost un experiment genial care a expus superficialitatea Twitterului ca mediu de comunicare.

Dar mai ales, nu înțeleg cum directorul de comunicații al lui Liverpool se lasă fraierit de o glumă proastă și ajunge să amenințe un suporter al clubului ca un gangster de doi lei.

Mai că-mi vine să-i dau dreptate lui Barney Ronay care scrie în ultimul număr din Blizzard:

Of course, it is very easy to take all this far too seriously. Twitter is in the end just so much chaff, the most evolved expression yet devised of the basic human need to gossip, moan and generally bullshit.

[/cleeng_content]

Sursa foto: shawncampbell.

Previous ArticleNext Article

This post has 9 Comments

9
  1. Hm, funny stuff, am pe cardul romanesc vreo 150 de lei si cleeng nu-i vrea. Are cineva idee de ce s-ar intampla asta?

  2. Poate cauta un cont de euro si nu-l gaseste… desi e ciudat, ca mie imi ia din contul de lei.

  3. On-topic

    Am citit toata istoria, si am ajuns si la una din productiile asa-zisului jurnalist:
    http://www.goal.com/en/news/2898/euro-2012/2012/07/02/3214786/spains-win-ends-two-years-of-hurt-for-los-riojas-duncan

    Mie mi se pare evident tongue-in-cheek, si chiar e amuzant pe alocuri (Nici macar cele mai bune echipe ale Braziliei nu au castigat doua europene si un mondial la rand, he he).

    Nu inteleg ce a facut Jen Chang, singura mea speranta este ca a lucrat de capul lui si ca nu va prinde anul nou ca sef de comunicare la LFC.

  4. Asta mi-aduce aminte de filmul pe care l-am revazut (a 4-a oara, cred) aseara, pe TCM, “Network”, cu Beale pe post de personaj TV inventat si Jensen pe post de patron care-l cheama la o discutie in care-i prezinta noua religie mondiala si Biblia ei. Unul dintre cele mai bune filme din istorie si cu siguranta cel mai bun despre televiziune (“Broadcast News” se apropie oarecum, dar mi se pare destul de departe. N-am vazut din “The Insider decat sfarsitul, dar si asta pare interesant). Oricum, internetul e azi ce era televiziunea in anii ’70, deci cred ca paralela nu e exagerata 🙂