Lance Armstrong a mărturisit aseară ceea ce USADA stabilise în urmă cu câteva luni, şi anume că a pus la punct cea mai sofisticată schemă de dopaj din istoria sportului.
Ai crede că nici un om teafăr la cap nu mai poate să-l admire pe Lance după toate lucrurile care ieşiră la iveală cu mult înaintea acestui interviu. Ai crede greşit. Americanul are în continuare fani care n-au de gând să lase adevărul să stea în calea minciunii frumoase în care cred de atâta timp. Unul din ei e Bogdan Socol:
Pentru mine, Lance rămâne un campion indiferent de toate acuzaţiile care i se aduc de cei care se comportă precum nişte exorcizatori cu un demon. Da, poate s-a dopat şi a fost mai şmecher decât ceilalţi. Dar a făcut asta într-un sport în care majoritatea practicanţilor săi de mare performanţă recurg la substanţe interzise sau, cel puţin, nu sunt curaţi sută la sută.
Paragraful de mai sus e greşit în atâtea feluri că nici nu ştiu de unde să încep. Un loc bun ar fi logica strâmbă care spune că oricum toţi cicliştii se dopează aşa că e în regulă. Discursul de retragere admirabil al Nicolei Cooke, cea mai bună ciclistă din generaţia ei, contrazice vehement mitul neavutului de ales:
I am appalled that so many men bleat on about the fact that the pressures were too great. Too great for what? This is not doing 71 mph on the motorway when the legal limit is 70. This is stealing somebody else’s livelihood. It is theft just as much as putting your hand in a purse or wallet and taking money is theft. Theft has gone on since the dawn of time but because somebody, somewhere else, does it, does not mean it is right for you to do it. There can be no excuse.
Chiar şi aşa, lucrul pe care nu-l înţeleg apologeţii lui Armstrong e că nu dopajul e revoltător. De dopat, e drept s-au dopat şi alţii. Destui. Dar nimeni n-a mers atât de departe că Lance pentru a-şi ascunde urmele. Asta spune şi fostul lui mecanic:
Do I think he cheated? Yep. But my real problem is something that diehard fans seem unable to grasp: the vengeful tactics he uses against people who tell the truth about him, on and off the bike.
Dacă ignori mărturiile celor care au lucrat cu el, toată treaba aduce într-adevăr cu o exorcizare. Te întrebi ce le-a căşunat unora pe texanul bronzat care a învins cancerul şi care n-a fost prins niciodată dopat în timp ce concura. Dar cum poţi să ignori mărturiile?
Mărturia lui Hamilton căruia i-a promis că o să-i facă viaţa un iad, a maseuzei Emma O’Reilly pe care a făcut-o în toate felurile, a lui Betsy Andreu, soţia unui fost coleg de echipă, care a primit un telefon care spunea că cineva o să-i rupă o bâtă de baseball de cap.
Cum ignori alte zeci de mărturii din partea unor oameni ameninţaţi şi hăituiţi de armate de avocaţi pentru că au avut curajul să spună adevărul?
Când se satură de mizeria din tabloide, lumea spune că presa ar trebui să educe. Ca numărător de cornere, m-am întrebat de multe ori cum poţi să educi prin lucrurile pe care le scrii. Şi oricum am întors-o, am ajuns la ce spunea Aristotel, că educaţie înseamnă să-i faci pe oameni să le placă şi să le displacă lucrurile care trebuie.
Nu-l judec pe Lance pentru că nici nu pot să-mi imaginez greutăţile prin care a trecut. Vreau să-l cred când spune că o să-şi petreacă restul vieţii încercând să recâştige încrederea oamenilor cărora le-a dat viaţa peste cap.
Dar ca jurnalist, să scrii că Lance e un erou, când toate lucrurile de mai sus erau binecunoscute… e scandalos.
Alţii sunt eroii în toată povestea asta. Eroi sunt jurnaliştii David Walsh şi Paul Kimmage care n-au dat înapoi când atatita alţii au făcut-o, intimidaţi de procese de calomnie. Eroi sunt soţii Andreu care au pierdut sute de mii de dolari pentru că au spus adevărul. Eroi sunt cicliştii care prind un podium sau două în toată cariera din cauză că nu se dopează.
Declaratia sa dupa ce a castigat al 7-lea Tur este pur si simplu dezgustatoare:
“And finally the last thing I’ll say for the people who don’t believe
in cycling. The cynics, the skeptics. I’m sorry for you, I’m sorry that
you can’t dream big, and I’m sorry you don’t believe in miracles.”
ciclismul nu e singurul sport in care se practica dopajul..
medicina a ajuns la un nivel atat de inalt incat cei din forurile responsabile cu dopping-ul..ori nu sunt capabili sa depisteze ce si cum..ori nu vor..pentru ca interesele sunt mari..
si acum imi aduc aminte de imaginea aceia in care cannavaro avea o armata de doctori langa el..fiind pe o masa,injectandu-i cineva nu stiu ce substante..si ar mai fii si alte exemple…insa,daca le spun,o sa spuna lumea ca sunt hater..ca,deh..tin cu real:))
Daca exista dovezi, nu te banuieste nimeni ca esti hater.
Daca e una din povestile care incep cu “se pare ca”, mai bine tine-o pt tine. 🙂
daca aveam dovezi eram erou mondial :))
Garantez eu ca Indurain a facut-o, in perioada aia controalele erau de forma. Gurile rele spun ca dopajul era in floare si pe vremea lui Merckx (y compris). Mai tin minte ca acum vreun an fanii Lance aduceau ca argument
irefutabil faptul ca exista sute de probe curate si niciuna cu probleme.
Zeci de comentarii de acest gen – probabil au fost zeci de milioane de
oameni care au crezut in acest argument. It makes you wonder … who can
prove he is/was clean in aceste conditii ?
Un mare de acord cu Alex pe subiectul asta, nu stiu cum poti sa il consideri erou pe Armstrong in situatia asta. Spun asta desi eu am inceput sa urmaresc ciclismul in primul rand pentru Richard Virenque, primul care a fost prins, si Virenque a ramas primul ciclist pe care l-as numi daca m-ar intreba cineva de ciclistul preferat. Probabil asta se intampla si cu fanii die-hard ai lui Lance.
Un motiv pentru care mi-a ramas simpatic a fost ca el a fost un tap ispasitor si am avut aceeasi senzatie de atunci ca toti (cei mari) se dopau. Incetul cu incetul, s-a dovedit ca toti contracandidatii lui din 1997-98 aveau “probleme”: Ulrich, Riis, Pantani – Armstrong a aparut putin mai tarziu, dar il pot trece si pe el pentru a completa lista. De fapt, nu prea stiu niciun ciclist campion de mare tur (incepand cu ’97) care sa nu fi fost suspectat serios de dopaj (ceea ce cred ca inseamna … se dopau dar nu au fost prinsi toti), poate Cadel Evans.
Dar … subiectivismul nu ma face sa ignor evidenta. Sunt trisori si au
contribuit la perpetuarea acestui obicei care este unul de trisare. La
Lance se adauga si tot ce a facut pentru a-i discredita pe acuzatori. Lucruri oribile ! Vieti distruse !
PS Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla in fotbal cu asemenea practici.
eu cred ca in fotbal lucrurile astea se intampla,doar ca nu sunt la suprafata!
interesele din fotbal sunt mult mai mari decat cele din ciclism…
Se poate, USADA asa a calificat-o si am mers pe mana lor.
Pentru mai multe detalii privind metodele de intimidare a acuzatorilor folosite de Lance, doua articole ale lui Dan Wetzel: :
http://sports.yahoo.com/news/questions-oprah-should-ask-lance-armstrong-230849439.html
http://uk.eurosport.yahoo.com/news/cycling-wetzel-thankful-never-met-jerk-090941739.html
Sunt foarte multi neprinsi, multi dintre ei au si recunoscut intre timp sau au lasat sa se inteleaga ca s-au dopat (Ullrich, Basso sau Cunego). Diferenta intre ei este ca astia din urma si-au dat seama ca nu o sa poata sa o duca la nesfarsit asa si fie s-au retras, fie au incercat sa concureze cat de curat au putut. Lance a crezut ca metoda sa este perfecta si nu va fi prins niciodata, ei bine nu a fost cazul. El a mintit si aseara cand a spus ca in 2009 si 2010 nu s-a dopat. Bullshit, a revenit ca sa castige din nou, a recunoscut chiar ca inclusiv atunci a colaborat cu Ferrari. Din punctul meu de vedere este probabil cel mai fals campion pe care il stiu.
Nu urmaresc foarte atent ciclismul asa ca intreb: Bradley Wiggins nu e vazut ca fiind destul de clean?
Coming up in part two. Tonight on the Oprah Network. Stay tuned! 🙂
Ba da, Wiggo este curat, dar de el am uitat, anul trecut nu am urmarit Turul, deci l-am omis, In plus, traseul a fost unul destul de usor in comparatie cu anii trecuti, si Wiggins a fost ajutat puternic de echipa (din ce stiu, si Chris Froome pare tot clean) – deci nu stiu daca l-as numi mare campion (inca).
Mi-e teama insa permanent sa nu apara noi surprize, in definitiv oamenii de acum sunt inca la inceput de cariera, sa nu descoperim ca si ei ingurgiteaza diverse.
E vorba de capacitatea de rezistenta la efort care poate face diferenta mai ales la final de meci. Acum o sa vedem ca nu exista nicio echipa care castiga frecvent pe final de meci si deci nu avem ce suspecta … sau oare ?
cred ca ar fi oarecum simplu de banuit cine se dopeaza pe baza a doua statistici care cred ca sunt la indemana multora (dar eu personal nu am auzit nimic despre vreo relatare pe acest subiect): nr de km alergati intr-un meci si intensitatea efortului (nr. km si nr. metri de sprint, eventual si viteza medie) in ultimele 10-20 de minute. concluzia mea e ca fie nu se dopeaza niciunul, fie se dopeaza toti de la nivel inalt intr-un mod care insa nu face diferenta intre ei, ci doar poate fata de cei mai mici.
Breaking news ! Nigel Adkins sacked !
Dupa mine, asta este a new low, comparabil cu demiterea lui Di Matteo. Inteleg ca Adkins a reusit 2 promovari consecutive, plus clasarea pe un loc 15 decent in sezonul actual.
Cum comenta un hatru stirea: “Daca nu a fost in stare nici macar sa o bata pe Chelsea la ea acasa … “
Vrem nume! vrem nume! 🙂
Acum nu inteleg de ce intram pe teorii conspirationiste, cei care castiga pe final pur si simplu isi doresc mai mult victoria!
Simt ca datorez o explicatie, nu neaparat tie. Eu unul nu cred in general in teoria conspiratiei, si nu cred neaparat in teoria dopajului, mai mult am aruncat cu o piatra asa, sa se chinuie inteleptii sa o scoata …
Disclaimer: commentul meu era just a casual friday joke.
Pe o nota mai serioasa, si eu sunt de parere ca medicina sportiva a avansat foarte mult, mult mai departe de controlul strict al alimentatiei sau a programului de odihna. Ceea ce transpira prin presa cred ca e doar 20-30% din ce se cunoaste despre domeniu.
Wiggins şi Froome sunt atât de curaţi cât pot fi doi contratimpişti transformaţi aproape dintr-o dată în nişte balauri pe munte, acolo unde rup plutonul în două.
Sau poate sunt doar eu 🙂
Inexplicabil really. N-au mai pierdut de 5 meciuri in campionat dar intrebat daca stie ceva despre Southampton Pochettino a zis ca ii studiaza de saptamani bune.
Oricum ridicola decizie.
Alex, atata timp cat “marele ” Socol se preteaza la a injura de mama userii Facebook pe privat, nu ma mai mira nicio ineptie care vine din partea sa.
Copy-paste:
Bogdan Socol 6:49pm
Cretina e ma-ta
Man, nu stiu, eu nu prea-s de acord cu rupt din context bucati din conversatii private si facute publice. Two-sides to every story and all that…
E vreun context in care propozitia asta e ok? 🙂
Contextul e ca el se dadea in spectacol pe grupul Fotbal European de pe Facebook, ii facea prosti pe cei care au votat sa fie demis Basescu (desi nu inteleg de ce se vorbea de politica in loc de sport) si am postat un comentariu in raspuns la cineva care postase deja acolo care suna ceva de genul: “Da, se pare ca intr-adevar ii place sa se dea in spectacol cretinului astuia de Socol”. Cred ca daca ai fi vazut ce postase el acolo ai fi fost de acord cu mine :)) In fine, ideea e ca el a simtit nevoia sa imi raspunda pe privat si sa ma injure de mama in loc sa ma faca pe mine cretin acolo “in public”. Dar acolo l-ar fi vazut lumea, nu-i asa? 😀 Aia e singura fraza pe care mi-a scris-o, nu aveam din ce sa rup bucati 🙂
Breaking news 2:
Valdes nu mai prelungeste contractul cu Barcelona. Un portar bun dar nici macar in top 5 mondial; s-ar putea sa fie a blessing in disguise.
De vazut ce ar putea aduce in loca; Pinto nu e la nivelul primei echipe.
Ah, ce punct sensibil ai atins vinerea asta. Ciclismul e un loc sentimental pt mine. Acolo ‘all my heroes died’- vorba cantecului.
Cand eram foarte mic si il vedeam pe Indurain, ma uitam la televizor ca la icoana pt ca I didn’t know better. Si imediat calare pe bicicleta imi faceam “turul” meu peste dealurile din jurul casei. Dar am crescut repede si au cazut pe rand in the 90s Pantani, Ulrich, Riis, Virenque, Zabel, si dupa 2000 Landis si Vinokuorov ca pana la urma nici Contador sa nu scape.
Fata de Armstrong am avut intotdeauna o repulsie aproape organica. Eu nu am mai avut Tour din cauza lui. L-a tinut captiv timp de 7 ani. Si toate valurile anuale de aspirational-motivational american nu mi-au facut decat lehamite. Din cauza asta acum cand totul a iesit la lumina, pe el nu pot sa il “iert” (ca simplu privitor de tur).
Glumind un pic, Pantani mi-a ramas in minte ca pe o femeie care te inseala dar pe care totusi o iubesti. Relatia e rupta, dar preferi sa nu te gandesti la lucrurile rele. Armstrong, in schimb, imi apare acum ca pure evil. O campanie uriasa si feroce fata de colegi, jurnalisti, investigatori si public in general, la comanda lui si dusa atata timp il face pt mine cel mai detestabil personaj sportiv pe care l-am vazut. Sa duci la rand aproape industrial dopajul mi se pare ca intrece orice.
Si, da, dezgustul atinge punctul maxim la: “I’m sorry that you can’t dream big, and I’m sorry you don’t believe in miracles” cum zicea Shininq mai sus.
PS: sa imi scuzati va rog absolutizarile si viziunea sentimentala, nedreapta si subiectiva, aproape de adolescent :)). In Iulie ’94 aveam 8 ani si am avut noroc sa vad 2 lucruri fabuloase la primul TV color pe care l-au avut vreodata ai mei: meciul cu Argentina si bucati din al 4lea tur consecutiv castigat de Indurain (cu Pantani si Virenque loc 1 si 2 la cel mai bun tanar si ordine inversa la cataratori).
Nu sunt nici pe departe cunoscator de ciclism. Sunt doar un privitor amator de tur care a avut norocul in copilarie sa fie pe faza la rezumate si inregistrari date pe TVR, ulterior Eurosport. Acum ma uit detasat la tur, dar uneori imi place sa imi aduc aminte de bucuria grozava pe care am avut-o la 8 ani.
Concedierea lui Adkins e hilara decat a lui Di Matteo sau bigSam de Venkys. cunoastem asadar prima retrogradata.
Offtopic: langa Avraam Grant in zborul de 20.05 de la Vienna spre Heathrow:) sa-l intreb cat rezista Benitez? Hihi
În oricare din ultimele patru din cele şapte tururi câştigate de LA ţineam cu oricine ar fi putut să-l bată, dar rămâneam dezamăgit. Acum câteva luni spunea că va lupta contra USADA pentru că aceasta a cerut să i se retraga cele 7 tricouri. Acum recunoaşte că s-a dopat. E doar un alt trişor dintr-o lungă listă de sportivi pe care lumea i-a admirat pentru ceea ce pot, dar s-a dovedit că au putut să facă performanţa “ajutaţi”.
N-ar strica să fie luat la întrebări şi Jean-Marie LeBlanc. Ca fost director al Turului, bizară coincidenţă din ’98 până în 2005, îmi e greu să cred că nu a ştiut despre dopingul lui LA.
Nu prea am urmarit cu un deosebit interes povestea lui Armstrong purely and simply ptr. ca ciclismul a fost si e din punctul meu de vedere un sport ravasit de dopaj.
Dintr-un punct de vedere povestea lui pare tragica in sensul ca naiba stie ce se petrecea pana in 89 in laboratoarele comunismului vezi invazia de campioni la mai toate disciplinele sportive a RDG-ului (mai putin fotbal unde erau nuli si neaveniti, ptr. ca vorba lui Filotas, nu s-a inventat injectia care te invata sa pasezi mai bine). Si iarasi pare tragica ptr. ca daca ar fi castigat sa zicem 3 tururi din 7 ar fi fost ok ptr. majoritatea publicului. Consumatorul de sport e in majoritatea cazurilor fickle. Vrea eroi dar ii uraste cand ei sunt expusi. Din punctul asta de vedere inclin sa-i sustin pe Armstrong hardcore fans, pana la urma cred ca orice fan ciclism era convins ca si daca vrei nu poti sa nu te dopezi, chiar isi inchipuiau ca eroul lor e clean?
Din celalalt punct de vedere si cel subliniat in titlul, au fost oameni care au avut de suferit din asta. Si asta e tragic si aici compensatiile trebuie sa fie serioase. Despre companiile care au profitat de imaginea lui Lance si pretind acum ca sunt entitled la despagubiri, I have no sympathy whatsoever, stim cum merge treaba. Insa oamenii aia care au suferit dpv imagine si bani trebuie sa isi gaseasca dreptatea.
Pana la urma Armstrong nu a fost dovedit ca un mare inventator si ma indoiesc sincer de capabilitatea sa de a inventa sustinatoare de efort. Sigur, asta nu-l scuza cu nimic, dar daca publicul larg crede cu desavarsire ca eu as fi concurat in locul lui Armstrong cu aceleasi sanse dupa tratamentul respectiv, atunci se pierde esentialul. Trebuie pedepsiti in primul rand cei ce au initiat, stiut si sustinut (chiar fara a fi implicati direct) chestia respectiva.
Despre interviurile lui Oprah? Hmmm, oamenii plang serios la ele, ceea ce spune multe, daca nu era elementul sportiv aici s-ar fi uitat cineva? Armstrong e intr-un fel dopatul cu cel mai mare succes, de unde succesul major.
Tot la rubrica ‘In others shoes’, a mai avut cineva din cei ce-l acuza pe Armstrong cancer testicular? Again, nu e o aparare a texanului dar habar nu am si nici nu as vrea sa stiu vreodata cum e sa fii in acea pozitie. Asa ca respect celor ce au dus lupta ptr. iesirea adevarului la suprafata, dar din nou, inclin sa nu coabitez cu publicul larg pe tema spanzurarii lui Armstrong in piata publica. Nu de alta dar daca ar fi sa extindem la alte sporturi ar trebui sa amintim cum un anume german si a sa echipa a distrus ptr. o perioada un sport cu motoare (fara dopaj cu EPO, mind you) etc etc.
Eu parca-l vad pe Zinedine Zidane intretinandu-se cu Johnny Hallyday in sala de asteptare a doctorului Fuentes.
Concluzia e ca nimeni nu te poate acuza ca tii cu Real atata timp cat dai exemple si de la ei.
Exact, si am impresia ca a fost facut si Sir pentru asta. Tare penibila situatia!
Apropo, au mai fost vreodata retrageri ale titlului de Sir pana acum, sau vom putea asista la o eventuala ceremonie in premiera?