Ca la Leeds, la nimeni

The mighty Leeds. Printre puţinele cluburi care au un imn compus doar pentru ei, nu doar versuri aruncate peste un negativ vechi. „Marching On Together” a fost lansat în 1972 în ziua în care Leeds ajungea în finala FA Cup. Cu o istorie încărcată în egală masură de succese şi de eşecuri, clubul din al treilea oraş ca mărime din UK trăieşte o perioadă la fel de tumultuoasă şi în prezent.

Începuturile

Leeds United s-a format 1919 după ce predecesorul ei, Leeds City, a fost dezafiliată de către Football League din cauza unor plăţi ilegale către jucători în timpul primului război mondial. După ce în anii 20 şi 30 s-au tot plimbat între First Division şi Second Division, în 1947 The Peacocks au retrogadat având cel mai prost punctaj din istoria clubului. În 1948 a venit la club un anumit galez pe nume John Charles, care la doar 17 ani l-a făcut pe scoţianul Billy Houliston, care tocmai răvăşise defensiva englezilor pe Wembley într-un Anglia – Scoţia 0-3, să spună că Charles e cel mai bun fundaş central împotriva căruia a jucat vreodată. Cu toate astea, Charles a început să fie folosit ca atacant din 1952 şi efectele s-au văzut imediat. 11 goluri în primele şase meciuri. După ce a fost numit căpitan, şi-a condus clubul spre promovare în 1956. Sezonul următor Leeds a reuşit să se claseze pe locul 8 în campionat şi toată lumea ştia cine e „vinovatul”: Leeds United devenise „John Charles United” pentru jurnaliştii vremii. Foamea pentru succes l-a făcut pe John să nu mai aibă răbdare cu clubul său şi a plecat în 1957 la Juventus, realizându-se astfel cel mai scump transfer britanic de până atunci: Charles pleca pe uimitoarea sumă de 65.000 de lire. Ca rezultat, în 1960 Leeds a retrogadat din nou în Second Division.

Perioada Don Revie

În 1961 Don Revie a găsit o situaţie destul de sumbră la club. Leeds avea mari difcultăţi financiare şi s-a salvat de la retrogadare în Division Three în ultima etapă. Apoi Revie a înfăptuit minunea. A implementat o nouă politică la club bazată pe tineri şi tot atunci celebra schimbare de echipament a avut loc. De atunci Leeds avea să îşi joace meciurile în alb complet la fel ca Real Madrid. În 1964 Leeds a promovat în First Division şi în cei 13 ani petrecuţi pe bancă, Devie a condus clubul spre două titluri, o FA Cup şi o Cupă a Ligii. De asemenea, Leeds a ajuns într-o finală a Cupei Cupelor şi o semifinală a Cupei Campionilor. În plus, Peacocks au terminat pe locul doi în campionat de cinci ori. Toate astea au făcut ca Leeds United din anii 60 să fie votată în Total Sports Magazine în topul celor mai frumoase 50 de echipe de fotbal din toate timpurile.

Howard Wilkinson şi David O’Leary

Howard Wilkinson a venit pe Elland Road în octombrie 1988 şi a găsit echipa pe locul 21 în Second Division dar în sezonul imediat următor Wilkinson a reuşit promovarea. În 1992, un nou miracol marca Leeds se producea şi echipa câştiga al treilea titlu din istorie. Pentru a continua în nota clubului, în sezonul ce a urmat, Leeds s-a clasat pe locul 17 evitând „la mustaţă” retrogadarea. În 1997 Wilkinson a fost dat afară. A venit George Graham. Nu pentru mult timp, pentru că în 1998 a plecat la Tottenham. Echipa a preluat-o David O’Leary şi sub comanda sa Leeds nu a terminat niciodată sub primele cinci din Premier League şi a ajuns în semifinalele atât Cupei UEFA cât şi Champions League.

„2004 Premiership, 2005 Championship, 2007 Sinking Ship, 2008 Abandon Ship”

Căderea financiară a coincis cu numele lui Peter Ridsdale. A făcut împrumuturi masive bazându-se pe banii din Champions League, dar Leeds nu a mai reuşit calificarea în cea mai importantă competiţie europeană aşa că nu au mai avut bani pentru a-şi plăti datoriile. Ca urmare, Rio Ferdinand a fost vândut la Manchester United pentru 30 de milioane de lire şi O’Leary nu a fost de acord aşa că a fost dat afară. În 2004, Leeds a retrogadat în Championship. Din cauza situaţiei financiare, toţi jucătorii importanţi au fost vânduţi. Ken Bates a preluat clubul, dar lucrurile au mers doar înspre mai rău, Leeds intrând în insolvenţă în 2007 şi ca o consecinţă au retrogadat în League One.  Abia în 2010 au reuşit să se întoarcă în Championship.

Massimo Cellino

Massimo Cellino este fostul patron de la Cagliari. Acolo a schimbat 35 de antrenori în 21 de ani şi a mutat echipa pentru o perioadă la Trieste, la o distanţă de 800 de km. Dar nu asta e partea cea mai rea. Cellino a fost arestat în Italia pentru fraudă şi a fost descris ca „capable of using every kind of deception to achieve his ends”. Preluarea italianului a fost oprită de Football League tocmai din cauza acestor antecedente dar Cellino a făcut apel şi a câştigat. Mai mult, Cellino a reuşit să-l şi demită pentru o scurtă perioadă de timp pe Brian McDermott chiar înainte să preia oficial clubul. McDermott a fost reinstaurat după ce s-au lămurit lucrurile, dar a urmat un nou scandal când Cellino s-a enervat că antrenorul şi-a luat concediu şi l-a dat afară pe 30 mai. Pe 16 iunie Dave Hockaday a fost numit head coach, nu manager. Momentan Leeds au 3 puncte în 4 meciuri în Championship şi Hockaday nu pare că va mai rezista mult.

Dar Cellino nu se opreşte aici. A fost sunat de o emisiune online care s-a dat drept un fan Leeds iar Massimo le-a spus în cel mai sincer mod cu putinţă: „The team is shit. The worst team I saw in my life”.

Concluzia despre Leeds a tras-o fostul antrenor Kevin Blackwell: „I’ve never known a club like it. If it can go wrong, it will go wrong.”