Brentford la porțile PL

Coys ne prezintă un club care e mai altfel…

Zona

Brentford e o zonă in vestul Londrei mai cunoscută pentru proximitatea la autostrada spre/dinspre Heathrow (A4/M4) și pentru găzduirea unor nume mari din sectorul economic (GSK, Dell, Sky) decât din motive fotbalistice. E o zonă gri, o combinatie de ‘flyovere’, zone virane, estate-uri, birouri de firme cu un aer de anii ’60, case terasate modeste și mai nou tipicele blocuri în stil ‘campus’ (‘luxury apartments complex’ ca să pastram lingo-ul). Un symbol al gentrificării în care o Costa aruncata la parterul unui bloc nou construit și cu apartamente gen cutii de chibrit e prezentată ca Manhattan lifestyle, asta pentru ca și în Manhattan, penthouse-urile au vedere directa la stradă. Dar cu vedere la râu, ceea ce îl deosebește de zone relativ identice (Croydon imi vine instantaneu in minte), pentru ca Brentford e un Croydon cu vedere la râu și cu vecini afluenti (Kew, Chiswick, Richmond).

Stadion

În această zonă se construiește acum noul ‘New Brentford stadium’ (naming rights vor fi negociate ulterior) într-o zonă virană de lângă sensul giratoriu unde începe autostrada, o zonă foarte accesibilă și din punct de vedere al transportului în comun. Noul stadion vă fi casa a două grupări sportive, London Irish (rugby union) și Brentford FC (fotbal). Era prognozat să fie gata în vară, doar că Covid-ul a avut alte planuri, astfel încât situația e destul de incertă momentan. Urmărind exact aceeași traiectorie precum alte stadioane din Londra, și New Brentford Stadium vine la pachet cu un proiect imobiliar, apartamente de lux contruite de Ecoworld, care, pentru a reflecta acel spirit de comunitate locală, sponsorizează și echipa de fotbal. Probabil un troc, li s-o fi sugerat că pentru a construi apartamente scumpe în zonă, ar fi bine să dea un ban și pentru fotbalul local. Noul stadion vă înlocui pitorescul Griffin Park – un stadion de fotbal în pur stil britanic construit pe la începutul secolului și care e singurul din Anglia cu câte un pub la fiecare colt al stadionului (trivia quiz). Că tot divagăm, această zonă Londrei a dăruit câteva dintre cele mai notabile arene din fotbalul englez, fostul Loftus Road al celor de la QPR avea un stand în care fanii intrau prin curtea unuia, iar Craven Cottage-ul lui Fulham e exact la Tamisa, acum că e în reconstrucție și un stand e demolat complet poți vedea jucătorii antrenandu-se de pe malul celălalt dinspre Putney-Barnes.

Club

Avem așadar un stadion cochet, Manhattan lifestyle în jur, puțin mai jos trecem gârla și avem gradina botanică Kew Gardens (una dintre cele mai mișto chestii de vizitat în Londra, ca fapt divers), dar ce punem în stadion? Fotbalistic, Brentford FC e mult în umbra rivalelor din vestul Londrei (chiar și în cazul în care aceste rivale se numesc QPR și Fulham, adică nu chiar niste nume foarte sonore) – ultima oară a jucat în prima divizie când în Europa clădirile distruse în al doilea război Mondial mai fumegau încă (1946). De atunci clubul a navigat constant printre ligile inferioare fară nimic notabil în afara unui sfert de finala răzleț în Cupa Angliei în 1988-1989 când au eliminat niste non-entities după care au dat piept cu Liverpool; ‘cormoranii’ le-au dat un 4-0 scurt care pe Brentford i-au trimis iarăși în anonimat iar pe Liverpool i-au trimis în semifinala de pe Hillsborough. Dificultățile financiare nu i-au ocolit, iar anul 2009 i-a găsit cu o ‘gaura’ de vreo 500k pounds (bani de covrigi pentru un club de Premier League, însă o suma mare pentru un club de liga inferioară). Când totul s-a schimbat.

Mr Moneyball

În 2009 apare Matthew Benham, un supporter  născut și crescut în Brentford. Nu un suporter obișnuit, trebuie spus – omul nu și-a petrecut toată viața pe terasa Griffin Park ci a mers la facultate la Oxford unde a studiat fizica. Diploma de Oxford i-a înlesnit pătrunderea în lumea financiară și pe la sfârșitul anilor 90 era deja VP la Bank of America, însă Benham visa la mai mult. Oportunitatea i-a fost oferită de o alta figură cunoscută în fotbal și asociată cu betting industry, Tony Bloom, chairman-ul lui Brighton. Benham a lucrat pentru scurtă vreme la firma lui Bloom (Premier Bet), însă în 2001 a pornit pe cont propriu cu SmartOdds folosind un model statistic pentru pariori profesioniști. Pe lângă firmă, a făcut bani din pariuri, deși suma e incertă – ce e cunoscut e că e un mare fan al statisticii și modelelor matematice în pariuri. Suficient de mulți bani încât să-l puna în postura de a cumpăra clubul favorit, Brentford FC. A început întâi cu o investiție modestă de a acoperi pierderile, dar în 2012 era deja acționar majoritar cu 96% din acțiuni. Benham e un fan declarant a tot ce înseamnă KPIs și statistică în fotbal (ca și câțiva de pe blogul asta, stiți bine la cine mă refer!). Dacă te uiți la lotul actual al lui Brentford zici că e făcut pe Football Manager, jucătorii cu potențial de la 4 steluțe în sus. Pe lângă Brentford mai e proprietar al clubului danez Midtjylland, club de cartier înființat în 1999 și la care Benham a devenit proprietar în iulie 2014. În mai 2015 clubul de cartier devenea campion al Danemarcei.

Promovarea în Championship și schimbările manageriale

Pe teren lucrurile au început să meargă bine și pentru Brentford. În sezonul 2012-2013 au fost foarte aproape de promovarea în Championship după un meci cu istoric cu Doncaster. Aveau nevoie de o victorie și în ultimul minut au primit un penalty. Tras prost și ratat. Când e să se aleagă praful se întâmplă, imediat după ratare, Doncaster au pornit pe contraatac și au înscris, terminând pe 2 și promovând direct în Championship. ‘Albinele’ au trecut în playoff de Swindon, dar au pierdut cu Yeovil și au mai rămas un an în eșalonul 3. Au reușit să promoveze ulterior cu un manager carismatic, Mark Warburton. Un fost fotbalist anonim dar care și-a evaluat bine situația admițând că ar avea mai mult success ca trader în City decât bătând mingea pe la grupări din divizia a 7-a sau a 8-a. După ce a făcut suficienți bani în City, i-a zis soției: “We have the money în the bank, the house is paid for, our lifestyle won’t change. I want to do this: 10 years to achieve something în the game. It’s now or never”. Așa că a început să călătorească în jurul Europei încercând să învețe tainele managementului pe la Sporting Lisabona, Valencia, Barcelona, Willem Tilburg și Ajax. Si anul 2014 l-a găsit promovând în Championship cu Brentford de la prima încercare. Pe când pregătea meciul decisiv pentru promovarea directă cu Leyton, aflat fiind în contonament în Canary Wharf i-a venit o idee – și-a luat câțiva jucători și asistenți și le-a făcut un tur al ‘traders room’ la HSBC ca să le arate ce înseamnă lucrul sub presiune. Meciul de a doua zi cu Leyton a fost castigat cu 1-0 și ‘albinele’ erau iarăși în liga secundă. Benham e un caracter mai aparte și promovarea nu a fost suficient să-l mențină pe Warburton în funcție. Legenda spune că pentru Benham când aproba achiziția unui atacant nu se uita doar la goluri ci la șanse de gol creeate și toți KPI-ii specifici. În materie de management nu a fost tot timpul abordarea cea mai potrivita întrucât după ce s-a descotorosit de Warburton, au urmat câțiva ani de schimbat manageri în stil Watford, dar Brentford au reușit să-și consolideze o poziție de mijlocul clasamentului (un fel de Arsenal al diviziei secunde). În octombrie 2018 a numit manager pe Thomas Frank, un alt anonim fără o carieră de jucător, dar cu o diploma în psihologie sportiva în Copenhaga. La sfârșitul sezonului 2015-2016, Benham a decis că Brentford nu poate lupta de la egal la egal cu competitoarele (“can’t win by outspending the competition, so we have to outthink them”) așa că a tot development system a fost desființat împreună cu academia, clubul păstrând un Brentford B Team și încercând cât mai multe sinergii cu sister celălalt club din Danemarca detinut de Benham.

2019-2020 și BMW-ul

După un alt loc de mijlocul clasamentului sezonul 2019-2020 se anunța mai altfel și chiar și Bielsa a refuzat vânzarea lui Pontus Jansson la Brentford în vara trecută întrucât deși terminaseră pe 11, el îi vedea pe The Bees că principali contracandidați la promovare. Si timpul i-a dat dreptate, după un început mai greoi, Brentford FC au avut un restart de sezon fulminant cu 8 victorii consecutive și cu golaveraj net superior celorlalte competitoare până cu 2 etape înainte de final. Trioul ofensiv al echipei (Benrahma, Mbeumo și Watkins sau BMW cum le place jurnaliștilor britanici să vina cu abrevieri) au înscris împreună 57 din cele 79 de goluri ale lui Brentford (mai mult decât totalul de goluri al altor 8 echipe!) și păreau predestinați unei promovări directe, mai ales că ultimele doua meciuri păreau o formalitate: deplasare la Stoke (deja salvați de retrogradare și anonimi tot sezonul) apoi acasă cu Barnsley (aflata în coada clasamentului și predestinată eșalonului 3). Pe lângă cei 3, alti jucători de mare potențial și pe care o să-I vedem curând în Premier League (daca nu cu Brentford, atunci sigur cu alte echipe) – portarul Raya, playmakerul Josh Dasilva, ‘lateralul’ Rico Henry și căpitanul Pontus Jansson. Dar BMW-ul a cedat exact aproape de linia de sosire, întâi pe M40 la Stoke și apoi uluitor, pe M4. După ce WBA a cedat la Huddersfield 1-2, Brentford n-au profitat să preia locul 2 pierzând la Stoke după un meci în care n-au creeat mai nimic. Apoi în ultima etapa, WBA n-au reușit să învingă pe QPR, însă The Bees au comis-o din nou, pierzând cu Barnsley. Aveau nevoie de o victorie și la 1-1 s-au aruncat evident în atac primind însă al doilea care le-a fost fatal. Daca vor trece de Swansea în playoff un potențial west London derby cu vecinii Fulham îi așteaptă pe Wembley. Sau poate vom vedea un derby galez Cardiff-Swansea pentru promovarea în PL? Rămâne de văzut. Aventura lui Brentford și ‘pushing above their weight’ continuă momentan.