1. Anglia are portar! Doar unul, din păcate. Nu mai e nici o îndoială că Joe Hart va fi portarul Albionului mulţi ani de-acum încolo. Pe lângă faptul că e un talent excepţional, beneficiază de rivali care se întrec în caraghioslâcuri: Rob Green a respins un voleu chiar în picioarele lui Downing pentru primul gol al Villei, Scott Carson a deschis festivalul de goluri de pe Stamford Bridge tot cu o respingere în faţă, iar Chris Kirkland are pe conştiinţă trei din golurile lui Blackpool. Pune-l la socoteală şi pe Ben Foster şi ai patru portari care au luat împreună 15 goluri în weekend.

O să ziceţi că într-aşa o companie, şi Pantilimon ar semăna cu Lev Yashin, dar zbenguială vibrantă din bară în bară a lui Hart cu Spurs a fost uluitoare. Mă uit peste statisticile OPTA pentru sezonul trecut şi nu-mi explic cum Hart n-a prins nici un minut în Africa de Sud: cele mai multe clean-sheet-uri, nici o greşeală decisivă (faţă de cele patru ale lui Green), procentaj al șuturilor apărate net superior. Doar vârsta să fi lucrat împotriva lui, dar Buffon şi Casillas stau mărturie că la cei mai buni dintre cei buni, talentul nu aşteaptă vârsta.

2. Cu afabilul Roy Hodgson la cârmă, Liverpool pare un club mai vesel şi mai uşor de plăcut. Încordarea perpetuă din ultimul an al mandatului lui Rafa a dispărut. Dar, ca Liverpool să aibă o şansă la titlu sezonul asta, yankeii trebuie să vând clubul repede. Asta spunea şi Carra în interviul din Mail:

„But with the takeover bid I think me and Stevie are just looking at our age and thinking: “Jesus Christ! Just hurry up!”. Do you know what I mean? Just to give us half a chance.”

Liverpool plăteşte în acest moment £10m pe luna dobândă la creditul care-l are la Royal Bank of Scotland, iar dacă clubul nu va fi vândut până la sfârşitul lui august, se va plăti şi o penalizare de £20m.

3. Joe Cole nu e Messi. „Anything Messi can do, Joe can do as well, if not better”spunea Stevie G săptămâna trecută cu o generozitate vecină cu delirul. Cu precizarea că unul a venit pe gratis iar celălalt are o clauză de reziliere de câteva sute de milioane de euro. Joe Cole a debutat cum nu se poate mai prost, fiind eliminat la capătul unei reprize în care a fost invizibil: doar 7 pase a reuşit Joe Cole în prima repriză, faţă de 26 ale lui Jack Wilshere.

4. Blackpool ar trebui să fie „everyone’s second team”. Dacă-mi găsiţi o echipă mai cenuşărească, îmi mănânc pălăria. Acum un deceniu erau în League Two, a patra divizie din Anglia. Au promovat doar prin playoff-uri, investind nu mai mult de £2m în jucători în tot acest timp! Salariile întregului lot se ridică la aproape £5m pe an, mai puţin decât câştigă John Terry de unul singur.

Când majoritatea îi vedeau retrogradați în League One, The Seasiders au promovat în Premier League de pe locul 6. Unii au spus că vor retrograda încă din martie, alţii că vor bate recordul negativ al lui Derby County de acum trei sezoane, doar 11 puncte. Şi iată-i demolând-o pe Wigan în deplasare, prin acelaşi fotbal hei-rupist, atractiv, pe care Holloway a promis că nu-l va abandona. Holloway aproape că şi-a dat demisia cu o săptămâna în urmă, când a fost la un pas să-l piardă pe Marlon Harewood, eroul de sâmbătă, în faţa unui club de League One, Huddersfield.

5. Tamaş nu e jucătorul care îşi închipuie cei mai mulţi că e. La avancronica sezonului de pe Digi, trimisese cineva un mesaj, anticipând ca Tamaş va ajunge la una din echipele mari din Anglia după acest sezon. După mine Tamaş e cel mai overrated jucător român de după revoluţie. Cu complicitatea samsarilor care l-au protejat, reputaţia lui a crescut în mod inexplicabil, proporţional cu frecvenţa gafelor. În caz că au uitat le aduc eu aminte: Tamaş a gafat grav cu Italia la Euro, s-a făcut de râs cu Lituania la Cluj, a gafat iarăşi la redebutul la Dinamo împotriva Rapidului, a gafat la primul meci pentru WBA cu Forest, pentru ca sâmbătă să contribuie decisiv la două din golurile lui Drogba. Welcome to the Premier League, son!

Previous ArticleNext Article