O fi un recul de la prea multe şaorme şi energizante băute cu vodcă, dar de câţiva ani încerc să fiu mai atent la excese. Şi cu cât învăţ mai multe despre cum funcţionează maşinăria asta pe care am primit-o la naştere, cu atât mă mir cât de simple sunt instrucţiunile de folosire. Dacă m-aţi pune să vă spun într-un minut ce-am învățat, aş zice în felul următor:
1. Somnul e esenţial. 97% din oameni au nevoie de minim şapte ore de somn pe noapte.
2. Apa hidratează cel mai bine organismul. Nu cola, nu laptele, nu sucurile de fructe.
3. Fructele şi legumele sunt cea mai importantă parte a alimentaţiei.
4. Mişcarea face bine. Mersul pe jos şi alergatul sunt cele mai bune exerciţii.
5. Nu există alternativă pentru timpul petrecut la lumină, în aer curat, înconjurat de verdeaţă.
Chestia e că toate regulile de mai sus sunt plictisitoare. Level one stuff. Şi mai toţi ne închipuim că suntem măcar la nivelul doi. Vrem secretele tinereţii fără bătrâneţe, nu banalități. Dar alte secrete nu există. Astea sunt, doar că au o mare problemă: nu prea se pot face bani de pe urma lor.
Regulile astea sunt folositoare pentru noi, dar dăunătoare pentru negustori. Noi vrem să fim sănătoși, ei vor să îşi vândă marfa. Aşa că industrii întregi lucrează să ne convingă că altele sunt secretele: pastile, alifii, tigăi sau rădăcini de copac chinezeşti. Vrăjeli făcute să pară că sunt dovedite ştiinţific. Snake oils.
Nu e simplu să-ţi dai seama care şi cum, dar o regulă bună e să te întrebi dacă persoana care face recomandarea are ceva de câştigat de pe urma ei. Când omul care-mi spune că mierea e panaceul vieții se întâmplă să aibă câțiva stupi în curte, nu prea-mi vine să-l cred. He would say that, wouldn’t he?
Sursa foto: foxxyz
Chiar citeam zilele trecute un articol oarecum asemenator si una din idei era: “For the economy to be “healthy”, America has to remain unhealthy. Healthy, happy people don’t feel like they need much they don’t already have, and that means they don’t buy a lot of junk, don’t need to be entertained as much, and they don’t end up watching a lot of commercials.”
Intreg articolul este aici: http://www.raptitude.com/2010/07/your-lifestyle-has-already-been-designed/
Mersi pt link. Food for thought.
Un cuplu, pe la 80-85 de ani, ajunge la poarta Sfantului Petru. Acesta le spune, dragii mei, v-ati respectat si iubit unul pe celalat, ati fost parinti extraordinari, ati avut grija de casa, ati respectat semenii, ati trait sanatos, totul e ireprosabil. Mergeti in Rai, la poarta 5.
Ajung acolo, totul la superlativ. O vila la marginea marii, verdeata, piscina, totul un vis. In sfirsit odihna si paradisul la care sperau. Dupa ce au vizitat tot, mosul ii spune babei: draga mea, vezi, puteam sa fi ajuns aici acum 10-15 ani, dar tu ai vrut neaparat sa traim sanatos.
Nu e neaparat vorba despre lungimea vietii cat despre calitatea ei.
Oboseala, junk-food-ul sau sedentarismul te sapa de energie si de bucurie.
Excelente observatii.
Daca adaptam asa putem sa spunem si de bucataria romaneasca. Incet incet, pe masura ce o compar cu alte bucatarii si vad ce mananca altii, noi avem o bucatarie care pune prea mult accent pe carne si grasimi si mai putin pe legume si mirodenii.
Este bucataria necesara celui care se ducea odata la camp, in niciun caz pt un om sedentar.
Ce spui tu basically plus alte chestii apar si in cartea lui Ronald Wright, Short History of Progress, pe care a facut s-a facut si un excelent documentar (dat de Digi World, cred, acum citeva luni). Iar impactul faptului ca adoptam breakneck speed lifestyles, ne suprasaturam cu informatii si stimuli de toate felurile si rulam soft-uri facute ieri pe hard-uri vechi de mii de ani e devasatator, zice cineva acolo.
Cartea se gaseste aici
http://www.amazon.co.uk/Short-History-Progress-Ronald-Wright/dp/1841958301/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1362132654&sr=1-1
Niste dusuri reci pentru capetele infierbintate de atita progres in cel mai self-congratulatory, self-oblivious and self-serving mod.
In weekendul asta sper sa apuc sa vad ca lumea si The Century of the Self.
de 3 ani sunt vegetarian, respect cu sfintenie punctele 2 si 3, punctul 1 asa si asa, incerc sa respect punctul 5, dar la partea cu alergatul sunt deficitar.. junk food-ul il gasesc dezgustator, mirosul de la mcdonalds, kfc si alte porcarii din astea imi intoarce stomacul pe dos.. cunosc pe cineva care lucreaza acolo si imi spune ca uleiul nu se schimba niciodata! doar se completeaza cand scade nivelul.. dar lumea e addicted to junk life-style si generatiile viitoare cu atat mai mult ..
Nu intotdeauna, mi-a placut formularea unui amic bun cum ca trebuie evitate ‘excesele excesive’:). Sedentarismul si junk food-ul da, trebuie evitate fara discutie (revin la asta), dar oboseala e oarecum discutabila. Clar, regimul sanatos de viata recomanda sa adormi inainte de ora 11 si sa te scoli la 6am. Insa pierzi esentialul, nu se intampla nimic deosebit intre 6am si 9am care ar putea largi orizontul cultural, imbunatati viata sociala a unui om. Pot argumenta ca team bonding in orice domeniu ai lucra se manifesta plenar dupa 9 sau 10pm:), la fel interactiunea sociala cu cercul de prieteni. Ratezi viata de dupa 9-10pm si cu tot somnul odihnitor intri in depresii si anxietati. Intr-o lume in care lucrezi pana la 3 dupa amiaza, ai tot timpul ptr. restul activitatilor, insa serios vorbind e o varianta nerealista. Iarasi studiile se bat cap in cap aici, pe de o parte societatile mediteraneene recunoscute prin a merge tarziu la culcare si a dormi putin sunt mai vioaie si mai vesele decat altele ce respecta un program strict.
Aici vine probabil teoria compensatiei. Daca combini lipsa de odihna cu junk food-ul si sedentarismul, clar esti doomed. Parere personala, junk food-ul si sedentarismul daca sunt evitate atunci poti fi plin de energie si vesel si cu mai putin de 7 ore dormite pe noapte. Junk food-ul l-am practicat cu succes o perioada pana cand am realizat ca nu e asa greu sa gatesti si cateodata mancarea preparata acasa poate fi mai buna chiar decat in rest. medii (in Elvetia chiar decat in rest. cu ‘staif’). Legumele sunt plictisitoare doar daca le fierbi pana le distrugi orice calitate si fair enough, un morcov fiert sau o conopida fiarta cu o friptura ‘talpa’ e greu sa-ti trezeasca apetitul, de unde successul cartofului si a cefei de porc. Insa un morcov doar ‘steamuit’ si apoi pus frumos la cuptor cu putin ulei de masline si ceva ierburi poate fi o alternativa senzationala la cartoful al forno. Si mult mai gustos decat cartoful prajit. Multa vreme am urat asparagus-ul, pana am descoperit ca rumenit in foarte putin ulei (un strop doar), cu putin usturoi (cat sa se rumeneasca) si udat cu un balsamico sau Worchester sauce si patrunjel taiat subtire e acompaniamentul perfect ptr. un gratar, un peste, o frigaruie de pui etc. Nu ai nevoie de cartofi si nici de paine. La fel, un iaurt simplu amestecat cu fresh coriander si o salata proaspata (nu din aia la punga deja taiata si deja vesteda) merge perfect chiar si cu un carnacior. Conopida a fost o alta planta cu care m-am impacat greu pana cand am realizat ca daca iei o bucata de vaca taiata cubulete, o pui la fiert la foc mic doua ore cu vin rosu (aceeasi calitate cu cel pe care-l bei, nu ceva ce e ieftin), morcovi (hihi, my best new friend, Mr. Carrot:), (en)shallots-i, usturoi si patrunjel si il acompaniezi cu o conopida fiarta cu putin unt (yep, aici trisez, dar fara un varf de cutit de unt parca nu are aceeasi textura si gust:), iarasi nu ai nevoie de paine sau cartofi. Si nu am adus in discutie planta mea preferata, spanacul. Atat de putine calorii intr-un aliment atat de hranitor si de sanatos.
Last but not least, sedentarismul. Daca in materie de mancare ai optiuni, miscarea in aer liber poate fi conditionata de mediul in care te afli. Daca te afli cu serviciul in Afr. de Sud sau Mexic esti extrem de putin tentat sa exersezi mersul pe jos dupa orele de program. La fel in US daca esti intr-un remote location si unde daca mergi pe jos esti considerat un suspect ptr. cele mai violente crime din zona sau lumea ti se adreseaza cu Hombre. Insa in majoritatea locatiilor din lumea asta si mai ales in Europa suntem privilegiati, nu prea exista impediment la mersul pe jos. Eu unul urasc gym-ul, mi se pare extrem de boring sa te duci sa dai singur la aparate in miros de transpiratie masculina si inconjurat de boring people, intodeauna am apreciat un fotbal jucat ca-n curtea scolii, un tenis, tocmai de aia daca nu am cu cine sa joc mai degraba prefer ceea ce eu numesc ‘epic walks’:) Am descoperit inaintea beeb-ului ca plimbarile lungi alunga depresia si anxietatea, inca din 2002 cand m-am mutat in Germania, fara prieteni, single si deprimat de viata cazona – plimbarile din weekend de kilometri intregi prin oras, parcuri etc imi readuceau pofta de viata.
Singura exceptie la exersatul solo, bless my wife, e un DVD cu Tae Boo, o rutina exceptionala dupa o zi proasta, asa prinzi un avant la kicking and punching cand inca mai ai in memorie evenimentele de mai devreme:)…