Singurul motiv pentru care nu urmăresc meciurile din Liga Campionilor fără sonor e că mi-am descoperit o plăcere echivocă în a-i asculta comentatorii televiziunii române. Impostura lor nu încetează să mă uimească.

Un pic de context: în primăvara lui 2008, TVR a câştigat drepturile de televizare pentru Liga Campionilor până în 2012, plătind o sumă colosală, 35 de milioane de euro. Pro TV n-a putut ţine pasul, pentru că ştia că la acest preţ, investiţia nu e rentabilă. Şi TVR-ul ştia, fără îndoială. De ce au făcut-o? Pentru că au putut. Necazul e că la scurt timp după acest moft plătit din bani publici, departamentul de sport şi-a pierdut cei mai buni oameni: Emil Grădinescu, Vlad Enăchescu, Radu Naum şi Bogdan Cosmescu. Cu câteva luni înaintea de startul noului sezon Champions League, TVR-ul a rămas cu pantalonii în vine. Nu aveau oamenii care să susţină un proiect atât de amplu. Asta nu i-a oprit în nici un caz. Au scos de la naftalină figuri decrepite sau specializate pe extra-fotbal.

Aşa ne-am pricopsit astăzi cu o echipă de comentatori de conjunctură, sfertodocţi brutal de necalificaţi pentru sarcina la care s-au înhămat. Predocumentarea precară e atât de evidentă încât nici o transmisiune nu se încheie fără o serie de pronunţii greşite şi erori spectaculoase. Ieri seară, Walcott a fost Walker, iar Xavi -€“ Xabi Alonso. Rooney a fost in pericol să rateze Mondialul când toată presa din Insulă titra: Rooney fit for World Cup. Erorile factuale sunt dublate şi de o lipsă de înţelegere elementară a jocului: cum altfel să afirmi că Ribery a mizat pe o deviere din zid a loviturii libere, că aşa a vrut să tragă? E o aberaţie rizibilă.

E deprimant că meciuri atât de frumoase sunt stricate de calitatea îndoielnică a comentariului și încă n-am găsit o variantă de le vedea pe net fără să pierd din calitatea imaginii. Mi-a venit greu să accept asta când m-am întors din Anglia, păstrând în minte eleganţa şi ritmul frazei lui Martin Tyler. Dar dintr-o dată, am învăţat să îi apreciem pe Vadim Vâjeu, Mihai Mironica şi Costi Mocanu, fiecare cu cusururile lui desigur, dar care aveau de partea lor atu-ul pasiunii.

Închei cu un gând bun pentru băieţii de pe Eurosport 2, pe care suntem privilegiaţi să-i avem drept comentatori la meciurile care ne plac mai mult, cele din Anglia. Am o mare preţuire pentru Ioan Viorel în special, care interepretează desăvârşit jocul şi reuşeşte să îl explice aşijderea. Kudos şi lui Emil Grădinescu, Bogdan Nevel, Cristi Petre şi Manolo Terzian! Efortul vostru e apreciat.

Previous ArticleNext Article

This post has 2 Comments

2
  1. D-nule “anonim” (desi reiese clar cine e…autorul),ti-am mai dat o replica pe care (de ce oare?) titularul acestui blog a gasit de cuviinta sa o stearga.Nu adaug decit ca,dupa ce ca habar nu ai sa scrii (“iesii”,”alti”) te lauzi ca ai muncit,de parca e de-ajuns sa muncesti ca sa ajungi intr-un top in care sint necesare o multime de calitati care iti lipsesc cu desavirsire! Sint convins ca ai ajuns acolo unde esti pe niste cai nu prea…”orttodoxe”,alfel nu ai fi desemnat sa comentezi cele mai importante partide transmise la Digi,cu vocea ta de stentor (maimutza urlatoare,vezi DEX). As fi curios cum reusesti masluirea unor topuri in care esti mot pe primele locuri, fiindca un om cu urechi si intelect normal ar fi imposibil sa te voteze. Hai pa!

  2. Cei pe care i-ai pomenit ca fiind comentatori perfecti sant pupincuristi sau spagari. Lauda pe MM Stoica care adevalizat un club si a batut propiul spectator si acum sta pe banca FCSB si da interviuri celor pe care ii lauzi (Naum,Baleanu,Udrea,Samoila etc)propagandisti