Ovidiu Tichindeleanu, doctor în filosofie, face în numărul 32 al revistei IDEA o radiografie excelentă a presei sportive din România:
Modul de producţie al discursului din jurnalismul sportiv e un aparat de alienare. Între sursă, procesul de producţie şi produsul gazetăresc intervine o întreagă mașinărie de modulat realitatea. Raporturile dintre subiect, imagine şi text sunt importate şi copiate de publicaţiile româneşti după cele ale tabloidelor occidentale.
Din disperarea de a crea subiecte, de a produce un număr mare de subiecte pe zi pentru a satisfice ritmul frenetic al industriei culturale, discursul abandonează realitatea, operând cu zvonuri, variante, posibilităţi, ficţiuni. Gazeta de sport nu produce discurs pornind de la un fapt real, iar evenimentul însuşi nu e sufficient: zvonul şi mai apoi infirmarea sa produc în mod eficient realitatea culturală a încă două ştiri.
Falsa atribuire e regulă în presa sportivă (ca în tabloide), în fiecare zi fiind publicate enunţuri de tipul NUME: „declarație”, care nu îi aparţin în mod riguros autorului. Modul generalizat de realizare a emisiunilor şi ştirilor sportive e interviul lipsit de substanţă, în care intervievatorul pare să fie mulţumit să nu aibă nimic de zis: „X a zis că Alpha e Beta [microfon băgat în faţă] Cum comentaţi?” Dialogul devine astfel un monolog al puterii. Realitatea unui singur interviu e apoi spartă în fragmente, ce sunt apoi vândute separat: un singur interviu produce o multitudine de subiecte. De la o vreme, nimeni nu mai ştie cine ce a zis, şi nici nu mai contează.
Ah, era să uit: Joi, 2 septembrie, exclusiv cu Gazeta, ai două albume cu muzică lăutărească şi de petrecere, la preţul de 5,99 lei ziar plus un CD.