Un articol de ovidiubelge
Cupa Mondială din acest an are o notă specială: primele cinci echipe ale lumii se află în grupele A și B. Astfel, în semifinale nu vom regăsi decât două dintre ele. Tragerea la sorți a avut loc acum aproape trei ani, de atunci multe schimbându-se în evoluțiile echipelor, notabile fiind regresele Angliei și Țării Galilor, și, pe de altă parte, ascensiunile Franței, Irlandei și Scoției. Franța și Irlanda au reușit în premieră accesul pe locul întâi în clasamentul World Rugby în acest răstimp și sunt singurele două posibilități reale ale emisferei nordice de-a ridica trofeul Webb Ellis. Australia e outsiderul perfect, Georgia și Fiji se află pe cele mai bune poziții din istorie, Italia, Samoa sau Tonga sunt tot mai greu de învins, deci ne aflăm în fața a ceea ce anunță a fi cel mai echilibrat turneu final din istorie.
În acești patru ani trecuți de la ultimul rendez vous global, World Rugby i-a întărit politica de a pune pe primul loc siguranța jucătorilor, cu accent pe contuziile craniene, de unde înăsprirea regulamentului în cazul placajelor înalte ori în aer și mai ales a loviturilor directe asupra capului. Cartonașul roșu taie adesea aerul și mă aștept ca multe meciuri decisive să fie decise nu doar de transformeri, ci de un cartonaș apărut din neant exact când echilibrul din teren părea imperturbabil. Cum frumusețea sportului stă în iluzii și irupții, poate chiar Cupa Mondială a celui mai conservator joc de pe planetă să dea un cataclism.
Noua Zeelandă
Prima Cupă Mondială din 2003 încoace când All Blacks nu sunt de departe primii favoriți, după un an 2022 în care au pierdut patru meciuri și au făcut un egal din 13 jucate, cel mai prost procentaj de reușită din 1998 încoace. Norma ultimilor 15 ani era de maximum două înfrângeri anuale. În 2023, scenariul capătă o turnură diferită, căutările încetează și primul XV e tot mai clar definit. Au fost feriți de accidentări notabile și controverse, iar principalul Ian Foster, virulent blamat acum un an, s-ar putea să-și încheie scurtul mandat în glorie deplină (i se va ierta și ultimul meci, soldat cu cea mai mare înfrângere din istoria tricourilor negre, 7-35, în fața cui altcuiva decât a Africii de Sud). Oricum, succesorul său e Scott Robertson, cel mai de succes antrenor de rugbi de club din ultimii ani, care a creat o echipă invincibilă, Crusaders, de șapte ori la rând campioni ai Super Rugby. Mă aștept să-i ducă pe All Blacks la un alt nivel, similar cu ce reușeau acum 5-10 ani, când rar pierdeau câte un meci.
Plusuri
- Probabil cea mai bună uvertură din rugbiul actual, Richie Mo’unga, ajutat și de continuarea axei cu frații Barrett: Jordie, care și-a găsit locul la nr. 12, și suavul Beauden, ce ar putea juca oriunde pe liniile dinapoi, și care mie îmi pare cel mai elegant jucător al lumii;
- Rezolvarea problemelor (deși mai au cusururi) de pe înaintarea condusă de magistralul Ardie Savea, ceea ce-i permite demiului Aaron Smith să joace mingea rapid (adică să stea maximum trei secunde în grămada spontană); când All Blacks joacă iute, sunt de neoprit, precum în primele 20 de minute împotriva Africii de Sud;
- Echipa cu cea mai mare creștere de formă în acest an; dacă sunt deștepți, transformă în binecuvântare dezastrul din fața sud-africanilor, altfel All Blacks fiind pe traiectoria corectă spre al patrulea titlu, încă un nou record în dreptul lor;
Minusuri
- Diferența de valoare dintre primii XV și banca de rezerve; chiar și la uvertură/fundaș, unde se punea problema chiar ca naluca Damian McKenzie să fie titular, el a arătat că nu e la același nivel cu duoul mai sus pomenit Mo’unga/Barrett; Aaron Smith nu are înlocuitor pe măsură și la fel se întâmplă în linia a treia sau la nivelul centrilor; oricând pot apărea accidentări și suspendări, iar una-două absențe le poate deraia jocul;
- Recunosc, niciodată n-am fost fanul căpitanului Sam Cane, care mi se pare că nu are nici jocul, nici calitățile de lider care să-l propulseze în acest post; era greu să ajungă la nivelul legendarilor Richie McCaw și Kieran Read, dar Sam Cane e măcar o clasă mai jos;
- All Blacks au fost, istoric vorbind, echipa novatoare în rugbi, pe care toți se străduiau s-o copieze; azi, Noua Zeelandă nu mai dă tonul pe niciun palier și nu excelează în nicio fațetă a jocului; tricoul negru, cea mai mare sperietoare a rugbiului de 100 de ani încoace, a intrat un pic la apă și e ușor decolorat pe la cusături;
Jucători de urmărit: aripa Will Jordan combină atât de firesc viteza, șerpuirile, jocul în aer și cu piciorul, încât îndrăznesc să zic că e musai să fie într-un prim XV mondial; să vedem ce va livra în Franța, momentan are 23 de eseuri în 24 de apariții; fratele Barrett cel mic, Scott, a impresionat în acest an și mă aștept să-și continue forma senzațională și la marele bal mondial;
Franța
Acum patru ani, Les Bleus erau eliminați în sferturi de ambițioșii galezi și ajungeau pe locul 10 în lume, cea mai proastă clasare a lor în topul mondial de la concepția sa, în 2003. Echipa e transformată apoi de cuplul Raphaël Ibañez (manager general) – Fabien Galthié (antrenor principal). 40 de jocuri au trecut de la înfrângerea de la Ōita, 32 câștigate (un impresionant procentaj de victorie de 80%) și un Mare Șlem în Turneul celor Șase Națiuni din 2022.
Având susținerea frenetică a propriului lor public, cocoșii galici sunt la multe case de pariuri marii favoriți pentru a sparge în final blestemul celor trei finale pierdute. Culoarul de joc e teribil, după debutul seismic cu Noua Zeelandă, urmând în sferturi un meci în care vor înfrunta Irlanda, Africa de Sud ori Scoția. O mențiune importantă: Franța e azi în această postură și pentru că reprezentativa U20 a câștigat ultimele trei campionate mondiale (2018, 2019, 2023). Deci prezentul a fost migălos pregătit, iar viitorul pare la rându-i asigurat.
Plusuri
- De departe cel mai mare atu al Les Bleus este incredibilul Antoine Dupont; deja un mânuitor de excepție al balonului (două pase decisive în ultimele trei meciuri test jucate, șase meciuri la rând când oferă măcar o pasă de eseu), jocul său s-a desăvârșit în ultimii ani; Dupont apare perfect în spatele atacantului ce a spart linia pentru a fi o opțiune de pasă și a marca, Dupont atacă el însuși linia cu mare succes, Dupont are un joc de picior aproape perfect, Dupont dă placaje miraculoase, Dupont e absolut peste tot și este căpitanul echipei; la 26 de ani, Antoine Dupont are în palmares titlul de jucătorul anului în 2022, al Six Nations în 2020, 2022 și 2023 și, fără îndoială, este esențial pentru succesul Franței în acest an; dau în scris că fără el, accidentat sau suspendat, Les Bleus nu vor câștiga Cupa Mondială; dacă o vor face, unul dintre cei mai buni jucători ai generației sale va fi de pe acum unul dintre cei mai buni din istoria acestui sport;
- Cunoscuți pentru efervescența liniilor dinapoi, francezii sufereau pe pachetul de înaintare; dacă bătălia e pierdută în fazele fixe sau în contactele din joc (în majoritatea fiind implicați cei opt din pachet), pierdut va fi și războiul; ei bine, azi Franța e competitivă pe toate liniile: pilierii Cyril Baille și Uini Atonio și talonerul Julien Marchand combină pentru cea mai competitivă linie I din emisfera nordică, parcă un inci mai bună decât a Irlandei; la linia a II-a, unde niciodată n-au strălucit, azi sunt la nivel mondial; mai departe, în linia a III-a, flankerii își fac treaba, plachează, atacă mingea și îngreunează reciclarea mingii de către adversar;
- Probabil cel mai valoros duo de centri din lume, Jonathan Danty – Gaël Fickou; Danty bate constant linia avantajului la fiecare șarjă ofensivă, în timp ce Fickou e organizatorul apărării, rolul primordial al centrului exterior, nr. 13; iar Fickou excelează, fiind un descendent direct al liniei Conrad Smith (legendarul nr. 13 din zilele de glorie All Blacks) – Lukhanyo Am (o piesă esențială în mașina lui Rassie Erasmus din ultimii ani, unul dintre cei mai inteligenți rugbiști din lume, clar în primul XV al absenților de la această Cupă Mondială);
Minusuri
- Romain Ntamack, partenerul lui Antoine Dupont de la mijlocul Franței și al Stade Toulousain, a doua cea mai importantă piesă a atacului albaștrilor, s-a accidentat teribil în al doilea meci de pregătire cu Scoția și va rata această Cupă Mondială; axa numerelor 9 și 10 e startul tuturor fazelor de atac și e a fost rodată cu succes în zeci și zeci de meciuri, la echipa națională și cea de club; rezervele Matthieu Jalibert și Antoine Hastoy sunt de calitate, dar nu sunt Ntamack: din 2020 încoace, e uvertura cea mai influentă dintre toți decarii echipelor de Tier I, având cele mai multe contribuții directe de eseu (încercare sau pasă decisivă) (17) și cele mai multe spargeri ale liniei de apărare (13);
- Dintre primele cinci echipe ale lumii, Franța are fără dubiu cea mai permeabilă apărare, iar asta s-ar putea să-i coste scump în fazele eliminatorii;
- Deși au ajuns la 21 de meciuri câștigate acasă din ultimele 22 (doar Scoția i-a învins, în 2021), teama mea e că în fazele eliminatorii vor avea de înfruntat o presiune mediatică enormă și într-o eventuală finală cu o Nouă Zeelandă sau Africă de Sud vor claca;
Jucători de urmărit: Numărul 8, Grégory Alldritt, poate cel mai bun om de pe înaintarea Franței; excelează de ambele părți ale mingii, fie că atacă, unde constant face metri cu balonul în mână, fie că se apără, unde e permanent o amenințare;
Italia
Italienii au schimbat în ultimii ani garnitura, legendarul Sergio Parisse, făcându-le locul unor Michele Lamaro, actualul căpitan, sau Sebastian Negri, unul dintre cei mai abrazivi jucători din rugbiul actual. Azzurri marchează o creștere în joc în ultimii ani, mai ales de la numirea neozeelandezului Kieran Crowley la cârma echipei, în mai 2021. Au devenit mult mai greu de învins, cu toate acestea nu reușesc să scape de ultimul loc în Six Nations, cu patru linguri de lemn în ultimele patru ediții și o singură victorie în 20 de meciuri, în fața Țării Galilor șchipătânde, chiar la Cardiff. De notat victoria la limită cu Australia din noiembrie 2022, de la Florența. Aceste două meciuri sunt singurele victorii în fața unor națiuni Tier I din ultimii șase ani. În nota ultimelor cinci participări, probabil vor câștiga două meciuri și vor pierde cu marile favorite. Cu puțin noroc la tragerea la sorți, putea fi anul în care să treacă în premieră de grupe.