Un articol scris de ovidiubelge
Propun să facem un salt 53 de ani în urmă, Campionatul Mondial de Fotbal 1970, tocmai în groapa cu lei de la Guadalajara. Căci grupa B a Cupei Mondiale de rugbi are aerul fierbinte al grupei a 3-a de la Mundialul mexican. Grupa morții din acest an are pe afiș campioana mondială și locul doi în clasamentul mondial, Africa de Sud, locul unu World Rugby, Irlanda, și outsidera Scoția, locul cinci mondial. Coincidență sau nu, aici e și România.
Africa de Sud
Springboks sunt cei mai probabili campioni mondiali din cei neașteptați. Pentru că rămân echipa cu cel mai bun joc în marile momente, cu nucleul de jucători din 2019, peste care au trecut patru ani de experiențe și răni. După un 2020 fără niciun meci jucat, în 2021 revin de la 0-1 în fața Leilor Britanici și câștigă cu 2-1 seria. În acea atmosferă pandemică sufocantă, cu tribune goale și meciuri fără glorie, rămâne peste ani diatriba directorului de rugbi, Rassie Erasmus, la adresa arbitrului primului meci, Nic Berry. Cea mai mare controversă a rugbiului din ultimii ani și probabil mișcarea ce i-a galvanizat spre succes.
Mai departe, în meciurile cu miză, Boks au oscilat de-o parte și de alta a victoriei. Cinci meciuri contra All Blacks și respectiv Wallabies în ultimii doi ani, două victorii și trei înfrângeri în fiecare serie. Înfrângeri în deplasare la limită contra Irlandei și Franței în toamna lui 2022. Lumini și umbre în jocul campionilor mondiali, care îmi par mai osteniți decât acum patru ani.
Plusuri
- Probabil cea mai bună linie întâi din lume: Steven Kitshoff, Malcolm Marx, Frans Malherbe; aproape imposibil de dat peste cap în grămadă, foarte buni și în atac și în apărare; atenție la câte mingi vor recupera Kitshoff și Marx în grămezile spontane, acolo unde au abilitatea unor flankeri de-a ataca mingea;
- Probabil cea mai bună bancă de rezerve din lume, denumită bomb squad pentru valoarea lor; tradițional se poartă să ai rezerve cinci înaintași și trei troacari, însă ei vin de multe ori cu formula șase-doi, pentru un plus de dinamism pe înaintare în ultimele 20 de minute, acolo unde își toacă mărunt adversarii;
- Ca în mai orice sport de echipă, apărările câștigă meciurile, iar sistemul defensiv sud-african este, alături de cel al irlandezilor, cel mai precis; impresionată rata placajelor ofensive, care dau peste cap atacanții adverși, dar și capacitatea de a placa și a se reorganiza după ce linia le-a fost spartă;
Minusuri
- Acum patru ani scriam că uvertura Handre Pollard e în forma vieții sale; începutul acestei cupe mondiale îl găsește accidentat, pe bară de luni bune, în afara lotului; rezervele Mannie Libbok și copilul minune Damian Willemse sunt de primă mână, dar nu de clasă mondială; e aproape imposibil să câștigi marele trofeu fără un dirijor de calitate în teren și mai ales fără siguranța transformărilor; marile meciuri de Cupă Mondială stau în piciorul transformerilor;
- Tranziția neîncheiată de la un joc bazat pe mingi înalte, urmate de presiune pe aripi și cu înaintarea, la joc mai îndrăzneț și fluid; întotdeauna sud-africanii au fost un pas în urma neo-zeelandezilor, australienilor și francezilor când vine vorba de jocul deschis, pe trei-sferturi;
- Fragilitatea sub minge înaltă a fundașului Willie le Roux; în atac e impecabil, jucătorul cu cea mai bună ultimă pasă din lume, de multe ori apare în locul uverturii ca prim destinatar al mingii ieșite din grămadă, dar ratează plaje și scapă mingi, motiv pentru care nu-l veți vedea în vreo echipă ideală a lumii;
Jucători de urmărit: aripile Cheslin Kolbe și Kurt Lee Arendse, care demonstrează că încă mai e loc de oameni sub 80 kg în galeria marilor jucători de rugbi actuali.
Irlanda
Echipa cu cel mai mare progres în ultima decadă dintre națiunile Tier I, cu patru trofee (dintre care două Mari Șlemuri) în ultimele 10 ediții de Six Nations și cinci victorii în 9 înfruntări cu Noua Zeelandă (între care prima serie câștigată la antipozi, chiar vara trecută).
Nu întâmplător, ascensiunea lor e sinonimă cu venirea antrenorului neozeelandez Joe Schmidt (azi antrenorul atacului All Blacks) și mai apoi promovarea în 2019 a asistentului său, Andy Farrell. Ea se bazează însă nu doar pe doi oameni de la vârf, ci pe un întreg sistem de creștere a unor jucători de valoare, valoare reflectată și în rezultatele echipelor provinciale irlandeze. Leinster, șira spinării echipei trifoiului, a jucat ultimele două finale ale Cupei Campionilor și a dominat copios United Rugby Championship (fosta Ligă Celtică, devenită apoi Pro12/14), cu patru victorii în ultimele șase ediții. Iar unde valoarea jucătorilor crescuți în insulă n-a fost îndeajuns, au importat jucători de mare potențial din emisfera de sud, pe care i-au șlefuit pentru a ajunge valori mondiale.
Irlanda e de un an de zile numărul unu în clasamentul World Rugby, a reușit în primăvară un Mare Șlem în Turneul celor Șase Națiuni și are speranțe cum n-a mai avut vreodată. Au depășit atâtea borne în ultimii 10 ani, vor putea ei învinge în meci decisiv una din cele două mari favorite, Franța sau Noua Zeelandă? Au probabil cea mai solidă echipă din rugbiul mondial și ține doar de ei sa depășească blestemul celor șapte sferturi de finală pierdute.
Plusuri
- Un lot complet, foarte valoros (îndrăznesc să spun că e cel bun de la Cupa Mondială), cu un mix perfect de experiență și vigoare tinerească;
- Sistemul defensiv meșterit de Andy Farrell (responsabil cu defensiva în era Joe Schmidt), Irlanda fiind în ultimii trei ani echipa cu cele mai puține puncte încasate în Six Nations;
- Probabil cea mai bună linia a treia din lume, cu strălucitorii Josh van der Flier (flanker, jucătorul anului 2022) și numărul 8, Caelan Doris;
Minusuri
- Dependența ofensivă de jocul lui Johnny Sexton, venerabila (la 38 de ani) uvertură irlandeză, care n-a mai jucat rugbi din martie, dar care are ambiția să-și încheie cariera cu singurul trofeu pe care n-a pus mâna;
- Urmează o repetiție la virgulă a ceea ce scriam acum patru ani: mentalul slab în meciurile dificile de la Cupa Mondială, Irlanda fiind singura formație din Tier I ce nu a câștigat vreun meci decisiv la turneul final; auspiciile nu sunt favorabile nici în acest an, în sferturi urmând a întâlni Noua Zeelandă sau Franța, primele două favorite la trofeul Webb Ellis;
Jucători de urmărit: Tânărul taloner Dan Sheehan și fundașul Hugo Keenan, poate cel mai bun jucător sub minge înaltă din lume.
Scoția
Pariul meu e că Scoția va fi Cehoslovacia acestei grupe, marea speranță care nu va livra. Da, a luat trei ani la rând Calcutta Cup (cel mai vechi trofeu din lume ce răsplătește o rivalitate între două echipe, respectiv Scoția și Anglia), dintre care două victorii în deplasare, pe Twickenham. Da, a bătut Franța la Paris în 2021 în singura înfrângere acasă a cocoșilor din ultimii patru ani. Și da, are un joc ofensiv sclipitor. Însă impresia mea e că nu poate face pasul către cei patru mari, de care o separă încă o distanță rezonabilă, subliniată de cele trei locuri patru și un loc trei în ultimele turnee ale celor Șase Națiuni.
Plusuri
- Structura ofensivă de pe liniile dinapoi, în care uvertura Finn Russell și centrii Sione Tuipulotu și Huw Jones creează un trio formidabil, foarte greu de apărat; pentru că mereu au multe opțiuni: Russell are unul dintre cei mai bune șuturi ofensive dintre deschizătorii planetei, poate pătrunde, poate pasa din preplacaj (offload), poate pasa scurt, la nivel (acele pase în care mingea nu călătorește în spate, ci lateral, la limita înaintelui) sau poate încrucișa cu centrul de la nr. 12, Tuipulotu; la rându-i, el colaborează perfect cu celălalt centru, Huw Jones; din una-doua pase, unul din cei trei poate fi lansat liber spre but;
- Aripa Duhan van der Merwe, probabil cel mai bun pe poziția sa din emisfera nordică; la peste 100 kg și 1,90m, o combinație uimitoare între forța înzestrată a sud-africanilor (născut și crescut în Western Cape, un alt talent scurs printre degetele Springboks) și viteza unui fost jucător de rugbi în 7;
Minusuri
- Pierderea talismanicului fundaș Stuart Hogg, care se confundă cu revirimentul ciulinilor din ultimii 8 ani; retras intempestiv la 31 de ani (planul era s-o facă după Cupa Mondială), Hog fusese jucătorul turneului în edițiile Six Nations din 2016 și 2017 și nu va fi înlocuit la același nivel de către Blair Kinghorn;
- Limitele pe care le are linia I, mai ales la pilierul dreapta (tighthead prop), cel mai important punct al grămezii (asupra sa fiind cea mai mare presiune); titularul Zander Fagerson are carențe de disciplină, iar rezerva sa, WP Nel, a ajuns la 37 de ani;
Jucători de urmărit: Întreaga linie a treia, îndeosebi căpitanul Jamie Ritchie.
România se află la probabil ultima Cupă Mondială pentru câteva ediții bune de acum înainte. Nu mai avem nicio șansă contra Georgiei și Italiei (împotriva fiecărora înregistrând în acest august înfrângeri record, la 50 de puncte), ba chiar suntem ușor depășiți de Spania și Portugalia, calificarea noastră fiind una norocoasă, venită în urma depunctării spaniolilor. Singurul meci bun al ultimilor ani a fost înfrângerea la limită, 17-24, în fața pumelor argentiniene, veniți la București cu mulți jucători de calitate.
Rugbiul e cel mai complex sport de echipă, așadar infrastructura necesară pentru a-l practica e una laborioasă. Tradiția te poate ține pe o oarecare linie de plutire, însă profesionalizarea de acum aproape 30 de ani a adus cu sine o complexitate suplimentară a structurilor. Am rămas și aici în urmă, și nu mai producem jucători capabili să facă față noilor realități. La edițiile trecute aveam în lot campioni ai Franței, acum cei mai buni stranieri sunt din a doua ligă din Hexagon.
Înaintare altădată de temut a ajuns o umbră. Acum câteva săptămâni, cu Statele Unite, echipă necalificată la această Cupă, deloc celebră pentru grămada solidă, am fost dominați pe toate planurile: pierdeam coliziunile și în consecință liniile dinapoi erau mereu sub presiune, iar după cinci-șase faze de joc eram 25-30m în spate; în grămezile ordonate am fost de câteva ori împinși înapoi, margini pierdute, grămezi spontane de unde mijlocașul la deschidere nu mai putea juca mingea fiindcă ea părăsea conturul grămezii din cauza neglijenței, ba chiar o accidentare a unui coechipier aflat la pământ pentru că cel responsabil de măturarea zonei a reușit să-l izbească cu genunchiul, eroare ce nu o vezi în rugbiul mondial actual.
Fără discuție, urmează pentru stejari patru înfrângeri la această Cupă Mondială și mi-e teamă că în măcar două dintre ele vom primi un număr de puncte format din trei cifre. De regulă făceam măcar un meci acceptabil și sper să ne putem mobiliza și acum, dârzenia putând până la un punct suplini restul carențelor. Se încheie o eră, măcar s-o facem în picioare.