Ultimele cifre arată o hemoragie in dreptul publicul dispus sa mai suporte lăturile servite de presa de canal. E nota de plată pentru impostura și incompetența diletanților care trec drept jurnaliști sportivi.
Numiţi-o schadenfreude, dar ultimele date de audientă mă bucură. Mă bucură nu în sensul meschin – hah, fraierii ăştia o să îşi piardă job-urile - ci în sensul că modelul tabloid/de mahala de a face gazetărie sportivă nu mai funcţionează. Deontologic se poate discuta la nesfârşit, cu ei, producătorii de conţinut dubios argumentând că nu fac decât să se adapteze pieţei. Dar cifrele, cifrele nu mint. Să le luăm pe rând:
– Gazeta Sporturilor pierde o treime din tiraj (22.000 de exemplare) faţă de primul trimestru al anului trecut. E cel mai prost trimestru al cotidianului din 2004 încoace. Dacă în martie 2008 GSP vindea o medie de 118.000 de exemplare pe zi, în ianuarie 2010, vaznzarile au scăzut drastic la nici 39.000. La fel Prosport-ul vinde jumătate din cât vindea acum doi ani, şi o treime din cât vindea acum patru ani.
– ca audienţă în prime-time în luna mai, GspTV a fost pe locul 25, în urma unor posturi ca Disney, Cartoon Network şi, atenţie, Eurosport.
Fără să încerc s-o fac pe istețul, i-as indemna pe gazetarii sportivi care lucrează în trusturile astea, să asculte sfatul pe care l-am găsit într-o carte adresată bloggerilor profesioniști-wannabe:
„Attention is not compelling. Stripping naked or shouting “fire” gets you noticed but it is not valuable. Forget attention seeking and create value.”