Liverpool + Brendan Rodgers = ?

După mandatul neizbutit al lui Hodgson, și tranziția sub Dalglish, Liverpool avea nevoie de un antrenor care să restaureze mândria și încrederea clubului. Iar patronul avea nevoie de un Billy Beane, de cineva care pună la îndoială status-quo-ul.

Acest om e Brendan Rodgers, antrenorul care a luat-o pe Swansea din Championship și a făcut-o să joace ca una din marile echipe ale Europei.

Swansea: Only Barca 88.5%, Bayern 86.3% & Man City 85.9% had a better pass success rate in the top 5 leagues this season than Swansea 85.7%

— WhoScored.com (@WhoScored) May 23, 2012

Vorbind de privilegiul de a antrena o instituție fotbalistică precum Liverpool, Rodgers face figura unui Shankly modern, exact ceea ce Liverpool are nevoie.

[cleeng_content id=”468753554″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Cine e Brendan Rodgers?

Noul antrenor al lui Liverpool e un nord-irlandez de 39 de ani a cărui carieră de fotbalist s-a terminat când avea doar 20 de ani din cauza unei accidentări la genunchi. Rodgers a început de jos, de la juniorii lui Reading în 1995, și a progresat treptat, devenind antrenorul echipei U18 a lui Chelsea și apoi unul din secunzii lui Mourinho.

În tot acest timp a continuat să studieze jocul și a călătorit frecvent în Spania și Olanda, filozofia lui de joc fiind influențată profund de ce a văzut la cluburi că Barcelona, Valencia sau Ajax.

Filozofia de joc

Rodgers are o viziune clară asupra fotbalului pe care îl așteaptă de la echipa pe care o conduce. Când a fost intervievat pentru job, Rodgers le-a prezentat patronilor lui Liverpool un dosar de 180 de pagini despre felul în care vede el jocul:

€˜I started this (document) over 15 years ago. It’€™s something I have been piecing together for some time and when I became a manager I put it into a format with a philosophy and methodology.

Rodgers e un adept al modelul spaniol, așa că pentru fanii lui Liverpool care nu agreează tiki-taka, perioada de acomodare va fi oarecum schizofrenică.

E un fotbal bazat pe răbdare atunci când ai mingea, odihnă prin ceea ce el numește reciclarea posesiei, și penetrare prin crearea de unghiuri diagonale în ofensivă. Energia câștigată prin posesia prelungită e consumată în încercarea de a recupera balonul cât mai repede și cât mai sus de careul advers.

In my upbringing, on my travels, the statistic that interested me was if you were better than your opponent with the ball, you have a 79 per cent chance of winning the game.

Basically, you have an eight out of ten chance of winning, so I’ve followed that my career. You may lose the ninth or tenth, but I have been devoted to that. It won’t always be perfect but I’d rather control and dominate games and have that possibility rather than wait for something to happen.

My world has been about creating rather than waiting. If you wait, you rely on somebody else to make a mistake. If you create, you do everything possible to win the game. I’d rather lose a game trying to win it than lose it trying to not get beat.

Swanselona

Ce a făcut Swansea sezonul trecut e absolut remarcabil. Nu numai că a terminat pe 11 jucând un fotbal estetic și creativ, dar am văzut o nou-promovată cu un buget minuscul controlând și învingând campioana Angliei, alcătuită din cei mai buni jucători pe care banii i-au putut cumpăra.

Brendan Rodgers a cules aplauzele pentru jocul lui Swansea dar cel care a pus temelia jocul bazat pe posesie al lui Swansea a fost Roberto Martinez:

For Swansea, the appointment of Martinez signaled a shift in philosophy which was as brave as it was radical. Indeed, the nature of the team he was about to built has arguably been unique to the lower leagues of English football in modern times.

Whereas Swansea had been like any other club up until then – favouring the standardised English template of 4-4-2 and a high-tempo playing style – Martinez created a possession-based 4-5-1 system suited to a slow and patient tempo.

Asta nu știrbește cu nimic meritele lui Rodgers, dar în Liverpool are o echipă care s-a învățat să joace alt fotbal decât cel care-i place irlandezului. Împrumutând metafora lui Guardiola, pe Anfield va fi nevoit să picteze el însuși capela, nu doar s-o restaureze.

Cât e de pregătită Liverpool pentru Brendan Rodgers?

Ca plan de joc, cea mai mare diferență între strategia lui Dalglish și cea a lui Rodgers e răbdarea la construcție. Echipa lui Kenny a fost criticată de-a lungul sezonului ca fiind prea directă, prea nerăbdătoare în posesie. Acesta va fi capitolul la care Rodgers va lucra probabil cei mai mult. Cormoranii vor învăța să recicleze posesia, să paseze meticulos așteptând o gaură în defensivă.

La fel ca Villas-Boas, Rodgers are nevoie de tipar precis de jucători pentru a-și putea implementa ideile.

Pepe Reina, care a crescut la academia Barcelonei, va fi implicat mai mult în jocul de pase din apărare devenind aproape un libero pe fază de construcție. Ca fundași centrali, Rodgers are nevoie de un fundaș tehnic și unul puternic, o pereche pe care o are în Agger și Skrtel, cu condiția ca Liverpool să reușească să-l țină pe danez. Dacă nu, Coates va avea un sezon de foc. Fundașii laterali vor avea sarcini mai ofensive decât până acum, dar nici Johnson nici Enrique n-ar trebui să aibă probleme.

La mijloc, Lucas și nou-venitul Joe Allen par cei mai compatibili cu sistemul lui Rodgers. Doi mijlocași box-to-box care pasează și rup jocul la fel de bine. Spearing, Charlie Adam, și chiar Downing vor prinde probabil mai puține minute decât în sezonul trecut.

Cea mai mare provocare a lui Rodgers va fi să-l domesticească pe Gerrard, un jucător excepțional, de instinct, dar notoriu pentru indisciplina tactică și pasele hollywoodiene. Pe hârtie, Gerrard e exact genul de jucător de care irlandezul n-are nevoie.

În atac, Suarez e alunecos și imprevizibil, numai bun pentru a juca off-the-striker, la fel ca Borini. Întrebarea e dacă Andy Carroll își mai are locul într-un sistem în care centrările vor veni tot mai rar.

Hoof it up to the big lad up front

Cu 1102 bucăți, Liverpool a fost echipa care a centrat de cele mai multe ori în sezonul trecut. Necazul e că au marcat doar două goluri din acțiune în urmă unor centrări, având nevoie de peste 400 de centrări că să marcheze o singură dată.

Morala ar fi că, ori atacanții lui Liverpool au fost jalnici la jocul de cap, ori ceea tot mai multă lume remarcă în ultima vreme, și anume că centrările nu sunt o variantă prea bună de a înscrie.

For example, my personal take on Andy Carroll is that, from the stats, they worked out that he’s the most effective at heading in crosses. So then you buy people who are good at putting in crosses.

However, my sense is that the data shows – and in a few years’ time we’ll probably have a much greater understanding of this – is that crosses are not an efficient way to score goals. It’s therefore not an effective strategy and I’m sure this will become clearer as we understand the data better.

Brendan Rodgers pare să aibă toate uneltele pentru a o reabilita pe Liverpool. După atâtea false dawns în ultimii ani, suporterii aproape că se feresc să-și mai facă iluzii. Dar pentru prima dată după multă vreme, Liverpool pare să fi nimerit acel echilibru rar între patron, antrenor și jucători. Cu Kopul în spatele lor, cine știe ce se poate întâmpla?[/cleeng_content]