Manchester City – Borussia Dortmund 1-1

• fotbalul de cel mai înalt nivel tinde să fie un pic stereotip. Ca în prima jumătate a unui meci de șah, mutările se cam știu – dacă tu faci aia eu fac cealaltă și tot așa. Tocmai de aceea echipe ca Swansea sau Atheltic Bilbao au fost o gură de aer proaspăt în sezonul trecut. La fel a fost și Borussia în Bundesliga, doar că succesul din campionat nu s-a translat în Europa. Jurgen Klopp a insistat că nu modelul de joc a fost problema, ci greșelile individuale.

• meciul cu Manchester City a fost demonstrația că atunci când fiecare rotiță din sistem se învârte cum trebuie, Borussia e o mașinărie de fotbal cum nu prea mai e alta în Europa. O echipă energică, verticală, fulgerătoare, care n-are nevoie de posesie ca fie ofensivă.

[cleeng_content id=”524789515″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• pe Sky s-a spus după meci că reprezentația lui Joe Hart e una din cele mai bune date de un portar vreodată. Plonjând din bară în bară, goalkeeperul Angliei și-a ținut echipa în meci și în turneu.

• în afară de Hart, coloana vertebrală a lui City a părut fracturată. Kompany a fost ademenit mult prea ușor în afara zonei lui, Yaya i-a pus pe nemți pe contra-atac cu câteva pase indolente, în timp ce Dzeko n-a participat la joc. Cum spunea și Graham Souness, primul lucru în fotbal e să fii hard to play against, cum City nu e în acest sezon.

• pressingul Borussiei a fost atât de inteligent și de agresiv încât a redus-o pe City la pase în propria jumătate. Comentatorii vorbeau de o linie invizibilă de care pare să se ciocnească City. Asta e chestia cu un pressing atât de intens, dacă iese – e teribil de frustrant pentru adversari. Dacă reușești însă să tai linia invizibilă cu o pasă filtrantă sau s-o eviți cu o pasă lungă, atunci ajungi într-o poziție de patru-contra-patru sau trei-contra-trei și îți faci meciul mult mai simplu. Realul ar trebui să se priceapă mai bine la asta decât City.

• la penalty s-a spus că Subotic n-a avut nici o șansă să-și miște mâna, deci n-a fost nici o urmă de intenție. Dar dacă anticipezi un șut și te aperi cu mâinile pe direcția probabilă a șutului, aia nu se cheamă intenție?

• nu e cazul să tragem concluzii despre valoarea campionatelor după un singur meci. Manchester City e campioana Angliei, dar asta era înainte să se apuce Mancini să complice lucrurile. Borussia a făcut un meci fantastic, cel mai bun din ultimii zece ani în Europa, dar le va fi greu să reproducă pressingul și mișcarea de pe Eithad meci de meci. Conform statisticilor UEFA, nemții au alergat cu 8 km mai mult decât City aseară.

• Borussia a impresionat în peluză în aceeași măsură în care a făcut-o pe gazon. Nemții au cântat și au sărit 90 de minute în continuu, acoperindu-i complet pe fanii lui City. “You only sing when you’re winning” se auzea destul de clar pe Eithad după golul lui Reus.

• nu e greu de imaginat o situație precum cea de anul trecut, cu Ajax în locul lui Villareal, și celelalte trei echipe bătându-se pe două locuri. Pentru City urmează două meciuri cu Ajax, pe care le va câștiga. 7 puncte, meci acasă cu Realul și deplasare în Germania în ultima etapă. Când te gândești că anul trecut nici 10 puncte nu le-au fost suficiente…

[/cleeng_content]
Sursa foto: Flickr, footysphere.