• Cam asta a fost reacţia mea după ce am văzut primul XI al lui United din semifinală cu Arsenal de sâmbătă. Nu atât faptul că Sir Alex Ferguson a trimis 7 fundaşi în teren, dar mijlocul format din Fabio, O’Shea, Gibson şi Rafael părea gândit mai degrabă pentru o rejucare a meciului cu Crawley. Dar de fiecare dată când ai impresia că Fergie intră într-o perioadă pre-senilă, meciul vine să demonstreze că scoţianul ştie perfect ce face. La fel s-a întâmplat şi acum.
  • Cu Carrick şi Fletcher accidentaţi, şi returul cu Marseille la mijloc de săptămână, planul lui United a fost să absoarbă presiunea „tunarilor” şi să caute contra-atacacul, mizând pe viteza fraţilor Da Silva, care au jucat aripi, şi a lui Chicharito, susţinut de un Rooney care a jucat practic mijlocaş central. Asta a fost planul şi a funcţionat perfect. Urmează Man City în semifinală.
  • Edwin van der Sar a fost desemnat omul meciului ieri, după ce a scos cam tot ce se putea scoate. La 40 de ani, Van der Sar e, după mine, cel mai bun portar din lume în acest moment. „One more year” şi „Fergie, sign him up!” a scandat peluza într-o pledoarie pentru a-l convinge să rămână încă un an la club. Rooney a declarat că, la fel ca fanii, toată echipă încearcă să amâne retragerea olandezului. Ştiind însă cât de hotărât e să se întoarcă în Olanda pentru a stă cu soţia sa, Sir Alex a declarat însă că nu mai speră să-l întoarcă din drum pe Van der Sar.
  • Rooney se apropie treptat de jucătorul care era cu un an în urmă. Fără să aibă aureola de atunci, când pur şi simplu îi ieşea tot, acum par să-i fi revenit atât încrederea cât şi prima atingere, care l-a făcut deseori în acest sezon să semene cu jucător de Sunday League. De data asta, ambele pase de la golul secund au fost de-a dreptul sublime.
  • Arsenal iese din trei competiţii în doar două săptămâni, și la cum arată acum e greu să-i vezi luând titlul. Dacă bâlbâiala cu Birmingham a fost un accident, iar în returul cu Barca au avut circumstanţa atenuantă a cartonaşului roşu, acum nu mai au nici o scuză decât propria impotenţă.
  • Îl admir pe Wenger pentru modelul financiar sănătos pe care l-a insitituit, pentru aplecarea către un fotbal estetic, dar mai devreme sau mai târziu el va trebui luat la întrebări pentru moliciunea echipei din ultimii ani. Argintăria se câştigă cu jucători buni, care tind să coste mult. Cât timp Arsenal se va feri de ei, îi va fi greu să iasă din această buclă a defetismului. Unde Spurs îl au pe Sandro, Arsenal îl are pe Denilson, unde Chelsea îl are pe David Luiz, Arsenal în are pe Koscielny, unde United îl are pe Evra, Arsenal îl are pe Clichy. Nu e tocmai greu de înţeles de ce n-au mai câştigat nimic din 2005 încoace.
  • De amintit şi că a fost o bucurie să-i vedem revenind pe Valencia şi Ramsey revenind după acele accidentări oribile. Djourou însă şi-a dislocat umărul (ieşind în aplauzele integului stadion) şi va rata ce a mai rămas din acest sezon.
Previous ArticleNext Article