Istoria fotbalului e rescrisă constant, dar nu întotdeauna cu exactitate. Când titlurile caută cum-necum să agaţe cititori, adevărul devine un detaliu secundar.

E cazul lui Ştefan Covaci, prezentat în Adevărul drept „creierul” marelui Ajax. Articolul e o compilaţie superficială de idei şi anecdote preluate din diferite părţi, dar mai ales dintr-un alt articol luat cu japca de Prosport din Champions, şi un altul preluat de GSP din Guardian.

Că „giurnalismul” sportiv de la noi e o spoială care încearcă să ascundă amatorismul celor care-l fac, asta ştiaţi. Dar ideea că Ştefan Covaci e nu doar creatorul marelui Ajax, ci şi cel mai mare antrenor pe care l-am avut, am mai auzit-o. Şi cred că e greşită.

După plecarea lui Michels în 1971, Ajax avea în jur de 15 variante pentru un înlocuitor. Covaci era cea mai ieftină dintre ele dar şi cea mai improbabilă. Atât de improbabilă încât se spune că şi-a cumpărat bilet de avion dus-întors, când a plecat de la Bucureşti ca să dea interviu la Amsterdam. Până la urmă a rămas, şi i-au fost de ajuns doi ani pentru a deveni cel mai titrat antrenor român.

Covaci a primit pe mână o limuzină care mergea pe pilot automat şi a avut inteligenţa şi decenţa de a nu smuci volanul, ceea ce e mult mai vrednic de apreciere decât s-ar putea crede. Emeric Ienei îşi aduce aminte că l-a întrebat admirativ: „Ce faci, nea Pişti cu ei?” „Ce să fac, îi las să joace!”

Covaci i-a lăsat să joace, pe Cruyff şi pe Neeskens, pe Haan şi pe Keizer. Dar „creierul” marelui Ajax n-a fost. O spune Velibor Vasovic, ale cărui vorbe trebuie luate cum grano salis. Vasovic e cel cu care Michels a început să construiască marele Ajax, dar pe care Covaci l-a înlocuit cu Blankenburg.

Cine spune că fotbalul total a început cu Covaci, greşeşte. Covaci n-a avut nici o legătură. A preluat o echipă foarte bună, campioană a Europei, şi a continuat cu acel stil de joc. Nu, Michels a fost arhitectul acestui fel de a juca.

Argumentul lui Vasovic e întărit de faptul că atât Michels cât şi Cruyff au dus mai departe filozofia fotbalului total la Barcelona. După Ajax, Covaci a ratat două calificări cu nationala Franţei şi două cu cea a României.

Covaci n-a fost nicidecum un antrenor moale, precum George Knobel, cel care i-a urmat la cârma Ajax-ului. Una din poveştile apocrife din mandatul romanului, spune că Johan Cruyff se cam dădea lovit înaintea unui meci. Ştiind cât de mult îi plac banii, Covaci a luat o bancnotă de 1000 de guldeni şi i-a masat genunchiul. Cruyff a zâmbit şi a spus că se simte mai bine. Dar influenţa lui Covaci în teren, în deciziile care ţineau de joc era limitată:

Covaci era un antrenor bun. El era şeful. Dar cei care conduceau echipa erau jucătorii. Covaci a fost un antrenor potrivit pentru noi după Michels. Ne-a dat mai multă libertate. Asta era foarte important. Jucătorii se săturaseră de duritatea şi disciplină lui Michels. A fost bine pentru echipă că l-a avut pe Covaci în acel moment. Dar după doi ani, a fost de ajuns. (Johnny Rep)

Libertatea pe care Covaci le-a dat-o jucătorilor a făcut din Ajax una din cele mai fascinante echipe din istoria fotbalului de club. Dar reversul libertăţii din teren a fost libertatea pe care jucătorii şi-au luat-o în afară terenului, care a dus la prăbuşirea echipei:

Era un antrenor bun, dar prea amabil. Rinus Michels era mai profesionist. Era pentru o disciplină totală, foarte strict, toată lumea la acelaşi nivel. La început, în primul an, am fost chiar mai buni cu Covaci pentru ca eram jucători buni şi acum aveam libertatea să facem ce ne trecea prin cap pe teren. Dar după asta, disciplina s-a dus şi totul s-a terminat. (Arrie Muhren)

Nu încerc să întinez amintirea lui Pişti Covaci. Dar cred că dacă el ar citi astăzi unele lucruri care se scriu despre dânsul, s-ar ruşina. El trebuie apreciat pentru ceea ce a fost, nu pentru ceea ce n-a fost.

Citatele sunt luate din superbul volum al lui David Winner despre fotbalul olandez.

Previous ArticleNext Article