Surprinzător de respectuos și neprovocator Mourinho aseară, în faţa unui pluton de jurnalişti englezi şi italieni. Câteva declaraţii interesante:
„Nu am nimic de demonstrat lui Chelsea: nici jucătorilor, nici fanilor, nici conducerii. Relaţiile sunt excelente.”
„Când câştig şi eu şi ei, mă bucur pentru că ştiu că şi ei se bucură pentru mine - marţi asta n-o să se poată.”
Întrebat dacă va fi exuberant în cazul unei rezultat bun: „Voi fi reţinut, pentru că e vorba de Chelsea, unde am muncit trei ani şi jumătate.” Şi comentariul mucalit al lui Barney Ronay, de la Guardian: At which point Mourinho looked so theatrically pious, as though Chelsea – rather than a football club - was his estranged virgin bride, and this very room his dear old dead mum’s mausoleum, that you started to get a sense of what he was up to.
„Pierd sau câştig, voi fi în continuare The Special One.”
„Mai am trei lucruri de făcut în carieră. Unu, să mă întorc în Anglia. Doi, să iau campionatul în Spania, pentru că nici un antrenor n-a reuşit să ia titlul în Anglia, Italia şi Spania. Trei, când voi fi mai bătrân, să antrenez naţionala. Dar deocamdată, vreau să câştig cu Inter.”
Şi pentru că şi-a adus aminte că e Mourinho, nu şi-a putut reprima cu totul malitiozitatea: „Îmi pare rău pentru că atunci când mă uit la echipele mari din Anglia, antrenorii sunt tot acolo: Sir Alex e tot acolo, Wenger e tot acolo, Benitez e tot acolo. Eu am făcut tot ce am putut că să rămân acolo. Dar viaţa merge înainte. Eu am mers mai departe, Chelsea a mers mai departe. Eu câştig în continuare trofee importante. Ei câştigă… ceva.” Aluzie la faptul că Chelsea a luat doar o Cupă de la plecarea sa, acum trei ani.