Londra nu mă dezamăgește: o ploaie măruntă și rece cu un vânt care bate din toate părțile și face inutilă umbrela. Oricum nu aveam și puțin îmi pasă de ploaie. De fapt aș fi fost foarte afectat dacă era o zi însorită.

Drumul spre stadion

Am șase ore sa ajung la Reading de la London City airport via Gatwick. Folosesc noul sistem cu card personal legat de contul de Transport of London si câștig cel puțin o jumătate de ora ca nu am nevoie de Oyster card. Ma cazez, scap de bagaje si am chiar timp de o plimbare in loc de autobuz, ca să intru în atmosferă.

Ajung la Gatwick prea devreme și sunt prea relaxat. Nici nu observ ca sunt “disruptions” in circulația trenurilor. Aflu târziu că trenul meu direct de Reading a fost anulat din cauză de …vânt. Serios? Abia bate o boare în opinia mea. Si ce vânt ar trebui să bată să dea jos trenul de pe linie?

O iau ca pe o mostră de umor britanic, mi-ar fi folositor dacă m-ar informa ce să fac. Așa că trec la metoda veche, orală. Intreb alți călători, un angajat din gară, pe cine prind și eu. Mă dumiresc că vine un tren în direcția opusă, trebuie sa îl iau până la Redhill, unde trebuie schimbat repede. Asta face sa reînvie în mine un vechi reflex, fuga prin gări să prind legătura. Mi-am cam pierdut antrenamentul în ultimul timp, fuga prin aeroport nu e comparabilă. Sunt concentrat si pregătit. La Redhill nu sunt bine plasat că nu știu cum e ieșirea față de garnitură așa că băștinașii au un avantaj. In schimb eu nu am bagaje, recuperez rapid, slalomez ca pe timpuri si prind top 3. Bineînțeles ca toată lumea a prins legătura, dar se facea să merg lejer?

Ajung la Reading așa cum mi-am propus și iau autobuzul dedicat gară – stadion. Dau o tură în exterior și cu o oră inainte de inceperea meciului sunt in stadion. Un stadion frumos, exact de dimensiunea care imi place cel mai mult (24 de mii de locuri). Am gasit bilet în locul meu preferat, rândul 20, puțin la dreapta careului de 16 m. Am timp să verific meniul de mâncăruri si băuturi, dar și sa văd de aproape încălzirea echipelor. Sunt foarte surprins că sunt foarte puțini jucători solizi și înalți. Eu venisem hotărât sa vad fundași rudimentari, alunecări la greu, mingi sărind departe din preluări, dueluri încrâncenate la mingile înalte. Mai ales pe vremea asta atât de britanică.

Se duce de râpă și Championship-ul

Deci dacă nici la două echipe aflate chiar deasupra zonei retrogradării nu mai găsești tăietori de lemne, atunci unde or fi? Tot felul de pitici care știu cu mingea, indivizi deșirați care se complică în driblinguri, călcâie, fițe, socoteli. Pressing pe tot terenul, toți în apărare, ieșiri cu fundași-aripă în atac. Da, mai există dueluri la mingi înalte, dar nimic ieșit din comun. Se dă bine cu capul, că asta nu s-a pierdut. Dar se știe cu mingea. O singură excepție: nu se începe cu mingi scurte, în careu la repunerea mingii în joc din aut de poartă. De fapt ambele echipe folosesc acelasi stil: toti jucătorii plasati intr-un patrat pe partea dreapta a terenuli +/- 20 de metri de linia de centru si degajarea a portarului către vârful de atac, preferabil.

Acest fel de reluare a jocului nu a dus la nici un rezultat ofensiv, dar a fost foarte prudent. Dovadă că fundași care să iasă cu mingea la picior și să paseze sigur se găsesc foarte greu.

Pușcaș la munca de jos

Mi-a plăcut cum a jucat George. A fost foarte disciplinat și a facut ce i-a cerut antrenorul, fără să crâcnească. S-a batut pentru fiecare minge, a venit în propriul careu la orice corner sau lovitura liberă (gazdele s-au apărat la faze fixe din preajma careului cu 11 jucatori în careu, lucru putin obișnuit). Nu l-am văzut simulând niciodata, a presat și de unul singur. Si tribuna l-a apreciat, aplaudând generos chiar dacă scotea o degajare în aut a portarului advers. Arbitrul a lăsat jocul foarte liber si fundașii de la Milwall au profitat folosind mâinile la primele 3 mingi înalte către Pușcaș (in opinia mea faulturi foarte clare). Obligat de maniera de arbitraj, Pușcas a inceput si el să se bage în fundași, sa folosească coate si mici împinsături. Nu era prea estetic, dar am apreciat adaptabilitatea lui. Din păcate a fost servit prea puțin cu mingi utile, deschideri pe spații în care să poată sa își pună în valoare tehnica si viteza. Practic n-a avut vreo ocazie, exceptand o centrare la care din tribună a părut ca ar fi putut ajunge. Asta pentru că rolul lui a fost mai mult sa ocupe doi fundasi și centrările venea mereu spre cei care urcau din linia a doua. Pentru că joaca vârf e judecat după productivitatea în fața porții. Iată ce am găsit pe un blog local care dădea note jucătorilor

George Puscas: 5. Put himself about but is still trying to find his feet in the division.

In acest meci si l-a felul în care i s-a cerut să joace eu zic că merita un 7, mai ales că nu a pierdut mingi și nu s-a complicat în driblinguri inutile. Si e păcat ca sunt 2-3 mijlocași care știu cu mingea și l-ar putea servi mai bine. Dar antrenorul a cerut altceva și așa s-a jucat. Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care s-a integrat. La încălzire vorbea cu coechiperii si glumea. Inainte de începerea meciului s-a imbrățișat cu celălalt atacat și s-au încurajat. Mereu foarte vocal, a aplaudat acțiunile celorlalți și a mulțumit pentru orice pasă în direcția lui cu degetul mare sus. Dovadă că are o înțelegere profesionistă a felului în care trebuie să te raportezi la ceilalți dacă vrei să fi integrat in jocul echipei.

Trei mingi bine pleznite

S-au marcat trei goluri, care au avut ceva special. Când le-am văzut în reluare:

mi-am dat seama ce diferență enormă este între felul în care se vede un gol pe stadion si pe ecran. Cele trei șuturi care au dus la gol au fost executate perfect tehnic, minge lovita sec și puternic cu șiretul, la care portarii nu au avut cum sa reactioneze ținând seama de viteza mingii. La primul gol, care a fost chiar sub ochii mei, am auzit clar freamătul tribunei care anticipa șutul și mi s-a parut ca aud șuieratul mingii datorat vitezei imprimate. Astfel de faze fac ca efortul de a te deplasa la stadion să merite. Eu unul am o slăbiciune pentru șuturi care scutură serios plasa și am fost foarte mulțumit de ce am văzut.

Pentru Redhill vă stau la dispoziție

Dacă aveti de schimbat trenuri la Redhill, apelați cu încredere mai ales daca vreti să prindeți legatura. Mă știu în gara Redhill. La întoarcere aveam un minut la dispoziție, ocazie să îmi îmbunătățesc perfomanța anterioara și să mai prind un top 3. E adevărat că trenul următor venea după alte 7 minute, dar se făcea să ratez asemenea ocazie sa bag o gonetă prin gară, mai ales că mai erau și alti pasionați de sportul acesta?

Fotografii

In final să amintesc că suporterii lui Milwall au fost pașnici si nu au părut afectati că la 2-0 li s-a cântat idioticul “You are sh.., you are f… sh..” Intr-un website din Reading am găsit aceste poze cu suporterii locali. Si ca de obicei adaug și setul meu de fotografii.

Previous ArticleNext Article