Tocmai am terminat o carte mișto despre tipare curioase din lumea fotbalului și explicațiile din spatele lor. De ce un turneu final nu e niciodată profitabil pentru țara-gazdă, de ce portarii sunt sub-evaluați, 400 de pagini de statistici dublate de anecdote care pun la îndoială unele din lucrurile pe care le luăm de bune.

Spre exemplu, nu mi-am dat seama până acum că cele mai bune cluburi din Europa țin de orașe provinciale cu o puternică tradiție industrială: Manchester, Liverpool, Torino, Milan, Munchen, Dortmund, Barcelona, Lyon sau Marseillle.

[cleeng_content id=”429334935″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Teoria autorilor e că țăranii care au umplut orașele în timpul revoluției industriale aveau nevoie de something to belong to și acel ceva a fost fost fotbalul pentru mulți dintre ei.

Spre deosebire de Londra sau Moscova, prea multe lucruri nu erau de făcut în timpul liber, astfel că fotbalul era mult mai important pentru un miner din Saint-Etienne decât pentru parizian care avea de ales între atâtea muzee și galerii de artă.

E și un capitol interesant despre felul în care cluburile încep treptat să decupeze din masa de statistici doar pe cele care contează. Analistul-șef al lui Manchester City vorbește de revelația descoperirii că cele mai bune cluburi din campionat tind să aibă un procentaj mai mare al paselor reușite în treimea finală.

Încercând să văd dacă se respectă acest tipar, am constatat că Man City a avut un procentaj de 77% sezonul trecut, când a luat titlul, față de sezonul anterior în care a avut doar 71%. Arsenal, Man United sau Chelsea au și ele în mod constant peste 75%.

O întrebare, pe care mi-am pus-o și eu de câteva ori, e cum de fotbalul e o afacere așa de proastă? Cum de cluburi cu venituri de sute de milioane de euro termină anul fiscal pe minus? Păi nici n-ar avea cum să fie altfel când managerii sunt foști fotbaliști care n-au nici o idee despre cum se conduce o afacere. Cluburi ca Manchester United sau Barcelona care au adus manageri profesioniști din alte domenii sunt excepția, nu regula.

De ce nu fac și ceilalți treaba asta? Pentru că patronii nu-s nici eu mai breji. Iată ce spune un analist de la o firmă de consultanță strategică despre patroni:

Lots of them invested for ego reasons, which is never a good thing in business. They prefer not to have strong people around them, except the coach, They really pay low salaries.

Vă sună cunoscut? [/cleeng_content]

Sursa foto: Flickr, Mads Boedker.

Previous ArticleNext Article

This post has 9 Comments

9
  1. Stire din presa romaneasca:

    “Un asistent a fost expulzat dupa ce si-a insultat colegul de la centru. S-a intamplat la jocul Barton Stecey – Clatford Arms din campionatul de amatori Andover District Sunday League. Tony Wells i-a aratat cartonasul rosu lui John Smith, ce contesta decizia acordarii unui penalty. “N-a fost 11 metri. Ce naiba faci, esti cretin? Sa-ti fie rusine!”, a tipat tusierul, care risca sa fie suspendat”

  2. Nu, ei zic ca turistii au cheltuit 2.8 miliarde de euro in total, mult mai putin decat i-a costat pe nemti organizarea.

    Ce s-a descoperit in Germania e ca de fapt doar 20% dintre spectatori venisera special pentru Mondial. 50% erau nemti care au dat bani pe bilete, carnati si bere dar n-au mai dat pe cinema si alte alea, 30% erau turisti straini care ar fi venit oricum.

    “Almost all research shows the same thing: hosting sports tournaments doesn’t increase the number of tourists, or of full-time jobs, or total economic growth.”

  3. Hmm.. ciudat. Si eu m-as fi asteptat sa fie profitabil, ca doar au trebuit sa imbunatateasca unele stadioane. Majoritatea stadioanelor erau construite, la standarde ok, infrastructura aveau…

  4. Permite-mi sa am dubii, locuiam in Muenchen cand s-a desfasurat Campionatul Mondial din 2006 si multe lucruri au fost atunci extrem de diferite.
    In primul rand, comerciantii au castigat bine de tot, s-a facut in perioada respectiva un experiment si anume magazinele mari au fost deschise pana la 10 seara (la fel supermarketurile) si chiar duminica in zi de meci (parca Australia-Brazilia a fost intr-o duminica, prilej de cumparaturi majore). Din pacate, exact aceeasi rezistenta la schimbare a impiedicat evolutia spre o piata mai libera, ptr. ca magazinele de cartier ce nu-si permit sa plateasca lucratorii duminica sa poate continua sa existe. Deh, spiritul german al fericirii si bunastarii ptr. tot poporul. Insa in alte landuri experimentul a prins si apoi s-a trecut la ore extinse de shopping. Acum poate nu va dati seama ce mult reprezinta asta, dar eu cand am ajuns in Germania magazinele se inchideau exact cand eu plecam de la firma (6 sau 7 seara cu exceptia joii, cand era seara de bauta oricum), iar sambata exact cand ma trezeam dintr-un hangover violent (adica la 4 dupa-amiaza). Sa poti sa te duci sa-ti faci cumparaturile duminica sau la 9 seara mie mi se pare expresia suprema a civilizatiei, adica sa-i oferi si aluia care sta la birou si apoi vrea sa bea un pint sansa sa manance sanatos acasa si nu in pub sau la McDonalds.
    In al doilea rand, imaginea Germaniei s-a imbunatatit extrem de mult. Poate anul respectiv nu au fost atat de multi vizitatori, dar am intalnit multi oameni dupa aia care vizitau in weekenduri Muenchenul spre exemplu doar ptr. ca fusesera in 2006 (ptr. prima oara in viata, tematori ca vor fi arsi in piata publica neavand imagine ariana si nevorbind limba) si le-a placut atat de mult incat reveneau cu fiecare ocazie. Ca doar descoperisera ca poti avea fun si cu Ze Germans si nu sunt atat de menacing creatures cum credea lumea. Atunci au plans prima oara in public fara sa le fie rusine, de atunci se pare ca s-au cam obisnuit cu sentimentul, hihi:). Just kidding, dar atmosfera a fost superba. La Nurnberg unde a fost nationala Trinidad Tobago un amic mi-a zis ca n-a stiut cateva zile pe unde a dormit, a fost ca o saptamana intreaga de blackout.
    In al treilea rand, stadioanele. Aici nu stiu ce ar mai fi de adaugat.
    Prin contrast Euro2008 m-a prins in Elvetia. Nu stiu daca va mai exista in istorie un eveniment atat de lipsit de joie de vivre precum a fost cel elvetian. Euro2008 sigur n-a schimbat absolut nimic in evolutia Elvetiei, insa 2006 a schimbat multe in Germania. Si chiar si ptr. mentalitatea lor calculata, totusi germanii au cheltuit ceva in 2006, chiar daca plangandu-se de pretul berii si al carnatului. Daca vrei, ala a fost si momentul cand carnatul a sarit pragul traditional de ‘putin mai scump decat un bretzel’, spre fericirea lui Hoeness:). De fapt, atunci germanii au iesit dintr-o stagnare economica si au intrat pe o panta ascendenta din care nu par a se mai opri.

  5. am facut si eu rost de carte, mi-a adus-o un prieten din State acum cateva zile, si pot sa zic ca greu m-am desprins de ea de cand am primit-o.

    au mare dreptate autorii cand zic ca

    – Certain nationalities are overvalued- .. – in the transfer market it’s good to be dutch. Gio van bronckhorst is the best example.He went from Rangers to Arsenal, failed there, and where did he go? To Barcelona! You to be a dutchman to do that. ….. – A brazilian agent who had exported very humble brazilian players to the Feroe Islands and Iceland told: it’s sad to say but it’s much easier selling for example a crap brazilian than an brilliant mexican… irrespective of talent, it is very seductive to have an brazilian in your team.-