E serialul meu preferat în acest moment. Aveam însemnat în calendar când va debuta. Si la prima ora am fost prezent să văd primul episod din sezonul 2. Am fost foarte bucuros ca nivelul din sezonul 1 s-a menținut, ba chiar primul episod mi-a întrecut așteptările.
Read moreOpinii pe anglofil.ro
Nu stați pe margine lăsând fotbalul pe seama celor care „se pricep”.
Cu acest îndemn începe pagina care descrie politica de comentarii pe anglofil.ro. Este un mesaj pe care am vrea să îl promovăm: anglofil.ro e animat într-o măsură semnificativă de comentariile voastre. Atunci când simțiți că aveți ceva interesant de spus și un comentariu e insuficient, dați-ne de știre. Am publicat și vom publica cu plăcere opiniile, eseurile, cronicile sau avanpremierele voastre fără a impune nicio restricție legată de ligă sau tipul de sport. Anglofil.ro a reușit să creeze în timp o comunitate faină, și suntem bucuroși să vă avem alături.
În egală măsură însă am vrea să subliniem și intenția de a păstra un nivel civilizat al discuției. Pagina cu politica de comentarii enumeră și câteva reguli de bun-simț, precum evitarea comentariilor batjocoritoare, a atacurilor la persoană sau a fanatismului. Am decis să devenim mai activi în impunerea acestor reguli, concentrându-ne în primul rând pe stimularea unui dialog constructiv.
Read moreSmerenie și galanterie
“Everyone at the London Stadium, as well as millions around the world, saw the criticism, abuse and ridicule Slaven Bilic was subjected to last Friday night as we [Brighton] recorded a superb win over West Ham. What they didn’t witness was that same man standing outside the Brighton dressing room afterwards, waiting for each and every one of our players and coaches to offer congratulations and a warm handshake.”
A few minutes before, I was sat behind the technical area while chants of “sacked in the morning” and “you don’t know what you’re doing” crashed down on Bilic from the stands, and yet here he was in the quiet of the tunnel displaying a humility and courtesy which very few people could find in those circumstances, and for the first time in my life I questioned my own ambition to become a manager.”
Liam Rosenior relateaza despre o lectie de viață în Guardian. Slaven Bilic pleacă și o face cu demnitate.
O introducere de 3 minute în snooker
O scurtă introducere în snooker, scrisă rapid şi adresată celor interesaţi de acest sport. Fără niciun link, pentru a fi parcursă rapid, fără întreruperi.
Reguli de bază
– se începe cu 15 bile roşii şi 6 bile colorate (galbenă, verde, maron, bleu, roz, neagră) şi bineînţeles, bila albă
– bilele roşii sunt aşezate în formă de triunghi, bilele colorate pe poziţii predefinite
– fiecare bilă roşie introdusă e urmată de o încercare la o bilă colorată
– bilele roşii rămân în buzunar, bilele colorate revin pe punctul lor predefinit
Etape ale jocului
– întâi se introduc toate bilele roşii
– apoi urmează ‘curăţarea’ (the clearance): când pe masă rămân doar bilele colorate, acestea nu mai sunt scoase din buzunar
În timpul curăţării, bilele colorate trebuiesc introduse în ordinea valorii lor (vezi mai jos)
Punctaj
– o bilă roşie – un punct
– bilele colorate au între două şi 7 puncte: galbenă 2 – verde 3 – maron 4 – bleu 5 – roz 6 – neagră 7
– faulturile sunt penalizate cu 4 sau 7 puncte (ex. introducerea bilei albe – 4p pentru adversar)
– break-ul maxim este de 147 de puncte: 15 bile roşii urmate de 15 bile negre (15×1 + 15×7 = 120p) plus cele şase bile colorate (27p)
– un break de peste 100 de puncte este denumit şi ‘century break’
– un meci este compus din mai multe jocuri (frames). Exemplu – finala campionatului mondial poate avea maxim 35 de jocuri
– un frame se poate încheia înainte că toate bilele să fie introduse, dacă diferenţa de puncte dintre cei doi jucători este suficient de mare
Tipuri de lovituri
Există două tipuri de lovituri:
– de atac: atunci când jucătorul încearcă introducerea bilei obiect
– de siguranţă: atunci când jucătorul încearcă să îşi lase adversarul într-o poziţie incomodă. Această poziţie incomodă dă şi numele jocului: poziţia de snooker reprezintă o poziţie în care jucătorul care urmează la masă nu are o traiectorie directă între bila albă şi bila obiect
Turnee
Cele 3 turnee majore sunt:
– World Championship – Sheffield, aprilie/mai
– Masters – Londra, ianuarie
– UK Championship – York, decembrie
Câştigarea celor 3 turnee este denumită ‘Triple Crown’, iar trei jucători au reuşit această performanţă în decursul aceluiaşi sezon.
Elemente specifice
Pe lângă dezavantajele inerente unui sport individual, unul dintre elementele specifice snookerului este faptul că atunci când adversarul este la masă, pur şi simplu nu ai ce să faci decât să urmăreşti ce se întâmplă şi să rămâi concentrat.
Regulă de baza în snooker este sportivitatea. Este unul dintre cel mai fair-play sporturi, în care jucătorii sunt primii care semnalează o eroare pe care o comit. Nu există simulări, tactici de intimidare a adversarului sau comentarii răutăcioase.
Arbitrul joacă un rol minor, iar activitatea lui se reduce de multe ori la poziţionarea bilelor pe masă sau, mai rar, la refacerea poziţiei iniţiale atunci când un jucător comite o eroare.
Spre deosebire de alte sporturi, jucătorii pot rămâne în activitate o perioada destul de lungă: cel mai tânăr campion mondial a câştigat titlul la 21 de ani, iar finalistul acestei ediţii de cupa mondială, John Higgins are 42 de ani
Spectatorii joacă şi ei un rol important: ştiu cât de importantă este liniştea şi de multe ori, înaintea unei lovituri cheie, în sala poţi auzi sunetul unui nasture căzut (‘you can hear a pin drop’ – unul dintre clişeele comentatorilor britanici).
Deşi este un sport care necesită sacrificii enorme, premiile sunt relativ mici. Spre comparaţie, campionul mondial este răsplătit cu aproximativ 300.000 lire sterline, cam cât câştigă Lovren în 3 săptămâni la Liverpool. Venitul anual maxim este sub 1 milion de lire pentru un jucător de top.
Jucători în activitate
– Super-starul acestui joc este fără îndoială Ronnie O’Sullivan, considerat de mulţi cel mai talentat jucător din istorie. Are 5 titluri mondiale, şi printre multe alte recorduri, este autorul celui mai rapid break maxim din istorie: acum exact 20 de ani, în timpul campionatului mondial, Ronnie a reuşit un 147 în 5 minute şi 20 de secunde. Youtube ‘snooker fastest break’, merită.
– Campionul mondial în activitate: Mark Selby – 2 titluri mondiale la care cel mai probabil va mai adăuga unul luni seara
– Finalistul din acest an – John Higgins, deja 4 titluri în palmares
– Alţii: Jud Trump, Barry Hawkins, Ali Carter, Mark Allen, Stuart Bingham
– De peste hotare: Neil Robertson (Australia), Ding Jung Hui, Marco Fu (China)
– Un singur jucător de snooker a primit titlul de “BBC Sports Personality of the Year” – în 1988
Câteva interferenţe interesante cu fotbalul
– Ronnie O’Sullivan şi Liverpool au lucrat pentru pregătire psihologică cu doctorul Steve Peters. Pe 5 mai 2014, în doar 23 de minute, Liverpool a ieşit din lupta pentru titlu după faimosul 3-3 la Crystal Palace, iar Ronnie O’Sullivan a pierdut inexplicabil finala Campionatului Mondial (14-18) după ce la un moment dat îl conducea pe Mark Selby cu 10-5. Steve Peters a fost în dressing room în timpul finalei lui Ronnie, fără a fi însă în măsură să îl ajute
– Mark Selby – the Jester from Leicester – a câştigat al doilea sau titlu mondial după cel de mai sus la doar 11 minute după ce Leicester a devenit matematic campioană în urmă victoriei lui Chelsea împotriva lui Tottenham (2 mai 2016)
Disclaimer
Urmăresc snooker de mai bine de 10 ani. Ca spectator, am partipat la un campionat mondial (2014) şi 3 mastersuri (2015, 2016, 2017).
Experienţa unui meci de snooker văzut live este extraordinară, iar preţurile biletelor sunt mai mult decât decente. Imi doresc să văd live un 147 al lui Ronnie. M-am nimerit să stau în spatele lui Ronnie când făcea pozele cu ultimul Masters câştigat:
Locuri comune
Să vă spun cum s-a întâmplat. După sezonul cu paywallul, am scris tot mai rar despre fotbal, mai mult din inerție. Încă îmi place fotbalul. Încă îmi place scrisul. Dar nevoia de a scrie despre fotbal s-a disipat.
Când am făcut-o, am scris despre jurnalism și lucruri bune făcute bine, dintr-o nevoie terapeutică de a înțelege ce s-a întâmplat nu doar cu modelul de business al presei, cât mai degrabă cu marfa care pleacă din tastaturile ziariștilor și ajunge pe ecranele oamenilor. Asta ma ținea treaz noaptea. Cum a devenit cititul pe Internet o experiență atât de copleșitoare? Si m-am tot întors la explicația lui Alexis Madrigal:
It is too damn hard to keep up. And most of what’s out there is crap.
Dacă e să înțelegi ceva din hărmălaia online, ai nevoie de un mecanism de filtrare. Cu cât am învățat sa folosesc noile filtre, feeduri și newslettere și liste de twitter, mi-am dat seama că dracul nu e atât de negru. Internetul a amplificat semnalul în aceeași măsură cu zgomotul. Netul a ruinat jurnalismul, dar tot netul facilitează descoperirea și publicarea scrisului bun într-un fel care n-a fost posibil până acum zece ani. Ca ziarist, niciodată n-a fost mai rău. Ca cititor, niciodată n-a fost mai bine.
Cine citește de plăcere știe că se întâmplă să dai peste un text atât de bun încât te face să-ți spui “Așa e. Așa stau lucrurile”. După care vine impulsul firesc de a da mai departe. Ca să se știe. Felul meu de a da mai departe a fost să recomand pe blog sau pe pagina de facebook a blogului unele din lucrurile pe care le citesc. Dar am rămas cu frustrarea că recomandările astea se pierd în devălmășia online.
Așa că la fel ca acum cinci ani când am pornit anglofilul, mi-am făcut damblaua. M-am întrebat ce-mi place și ce detest în online și am distilat răspunsurile până am ajuns la ceva ce nu mi-ar fi rușine să am la bookmarks. Nu e ceea ce se cheamă un proiect online ambițios. E ce am simțit că pot să fac în limitele timpului și energiei de acum și ce mă văd făcând în următorii ani.
Un site deliberat minimalist, monocrom, fără reclame, fără pagină de facebook, fără comentarii. Doar o metodă simplă și elegantă de a recomanda lucruri bine scrise. Eu le zic locuri comune. Dacă v-au plăcut casual friday-urile de pe vremuri, sper să vă placă și locurile comune.