Transferurile in fotbal: cum am ajuns aici

Un articol de Filotas

În 1938, cel mai mare transfer din fotbalul englez detonează pe prima pagină a ziarelor și chiar are ca efect o dezbatere încinsă în House of Commons: Bryn Jones se mută de la Wolverhampton la Arsenal, pentru incredibila sumă de 14,000 de pounds (7 M de lire în banii de azi), realizând un profit de 13,000 de pounds pentru vânzător și rămânând în istorie ca unul dintre cele mai neinspirate transferuri din fotbal (al doilea război mondial făcând ca anii cei mai important ai carierei lui Jones să fie pierduți). Putem spune că încă de pe atunci că Arsenal se pricepea la transferuri.  Fast forward 80 de ani și suma  ridicolă de 7 milioane de pounds îți cumpără eventual o rezervă de portar cu înclinații culinare spre meat pie-ul consumat în pauza meciului. Sumele care se învârt astăzi în fotbal nu mai au nici o legătură cu ce se întâmpla acum 20 de ani, ca să nu mai vorbim de începuturile acestui sport. Este acest trend normal? Asistăm la o bulă, așa cum analiștii financiari se preocupa de aceste fenomene în alte domenii, precum cel al monedelor virtuale? Este valorizarea fotbaliștilor corect făcută? Sau sunt aceste sume doar un efect normal al creșterii exponențiale pe care fotbalul a cunoscut-o în era internetului și a tehnologiei informației, și indirect susținute de pasiunea cu care suporterii susțin acest fenomen?

1. De ce transferurile sportive sunt exceptii de la regulile normale care guverneaza piata muncii

Michel Platini, reacționând la transferul lui Cristiano Ronaldo la Real Madrid, sublinia ca asistăm la un « fenomen care subminează însăși ideea de fair-play » și că faptul că jucătorii nu sunt liberi ci aparțin unor entități (cluburi, third party etc) este o formă modernă de sclavie. Evident, scandalul în care a fost implicat Platini, acuzat de primirea de « plăți informale » (spăgi, pe românește), se potrivea probabil mai bine cu ideea de fair-play, în viziunea fostului Președinte FIFA  Dar, independent de scrupulele și ipocrizia fostului mare jucător, observația rămâne valabilă: ce reguli guvernează de fapt transferurile jucătorilor și sunt aceste reguli amorale?  Transferurile jucătorilor în sporturile de echipă, de genul fotbalului sau baschetului sunt legiferate prin compromisuri internaționale între organismele ce guvernează sporturile respective și organismele supranaționale unde se desfășoară activitatea acelor fotbaliști (Uniunea Europeană în cazul fotbaliștilor care evoluează în cele mai importante campionate europene). Aceste reguli de transfer sunt o derogare de la standardele pieței muncii prin faptul că libertatea de mișcare a jucătorilor între cluburi este restricționata prin reguli stricte, iar atunci când această mișcare se întâmplă ea se poate realiza doar printr-un sistem de prețuri de transfer între cluburile care participă la tranzacția respectivă.  Principala rațiune pentru care s-au impus aceste derogări este legată de încercarea forurilor fotbalistice de a forța o competiție corectă și de a proteja cluburile și ținerii jucători oferindu-le un cadru predictibil pentru carieră. În realitate, așa cum se întâmplă cu orice măsură reglementara, apar inovații contrareglementare al căror unic scop este să găsească punctele slabe în legislație și să permită unor zone gri ale fotbalului să crească. În cazul de față, una dintre problemele cele mai spinoase pe care regulatorii o întâmpina aste apariția așa zișilor TPO (Third Party owners), entități care dețin procente din drepturile  de transfer ale fotbaliștilor, alături de cluburi și chiar fonduri de investiții.   Apare aici o prima caracteristică fundamentală a fotbaliștilor moderni, sau mai bine zis a pieței pe care aceștia evoluează: nu putem vorbi de o piață a muncii, în care un om își vinde serviciile pentru un preț (salariu) ci de mult mai mult decât atât pentru că fotbaliștii reprezintă în multe cazuri niște investiții. Sunt, dacă vreți, un tip de investiție alternativă (alături de exemplu de opere de artă, aur, materii prime, criptomonede), diferite de investițiile clasice (acțiuni, obligațiuni, valute) și al cărui preț și valorizare sunt prin excelentă mai volatile, dar pot fi de asemenea și contraciclice (valoarea fotbaliștilor, cum s-a întâmplat déjà, evoluează invers față de valoarea investițiilor clasice, asigurând pentru un investitor inteligent o bună măsură de acoperire a riscului)
Indemnitatea de transfer, adică suma totală pentru care un jucător își schimbă angajatorul, este formată din două componente principale: – Comisionul de transfer: partea cea mai importantă, este o retribuție pentru terminarea contractului înainte de termen, incluzând aici și toată suita de bonusuri sau plăți condiționate pe care le cunoaștem (plăți în funcție de performata sportivă a jucătorului la noul club, procente dintr-un eventual transfer la un alt club etc) – Compensația pentru formare: partea care i se cuvine clubului pentru formarea/antrenarea jucătorului și care de multe ori implică în amonte mai multe cluburi.  Prețul final al unui fotbalist a fost deci conceput ca un mecanism de protecție contractuală (contractele în fotbal variind între 1 an și 5 ani) și de retribuție echitabilă pentru a se asigura că cei care au participat la formarea unui fotbalist să fie recompensați pentru asta. Cu toate aceste constrângeri reglementare însă, fotbaliștii se mută de la un club la altul pe o piață liberă din alte puncte de vedere, care ca orice piață răspunde la legea cererii și ofertei, sau, cum vom vedea în continuare la diverse asimetrii informaționale legate de ceea ce reprezintă de fapt serviciile oferite de un fotbalist.

2. Fotbalul ca afacere: piata fotbalului continental este o afacere in continua crestere care atrage sume impresionante

Așa cum o arată și graficul de mai jos (sursă: studiu Deloitte 2017), valoarea de piață a fotbalului european este în continuă creștere, o creștere cu două cifre care sfidează multe industrii tradiționale. Între 2016 și 2015, piață fotbalului european a crescut cu 13% până la suma de aproape 25 de Miliarde de euro, din care partea cea mai mare, așa cum era de așteptat, o reprezintă veniturile celor 5 ligi principale ale Europei. Este deci o piață super concentrată, în care valoarea și banii se împart între foarte puține cluburi din doar 5 ligi de pe continent.  Și efectul nu este limitat la o perioadă recentă: în perioadă 2006-2010, valoarea agregată a veniturilor cluburilor de fotbal a crescut cu 42%, în timp ce PIB-ul European a crescut în aceeași perioadă cu doar 1% (sursă- UEFA – Club Licensing Benchmarking Report Financial Year 2010)

E important însă de văzut cum sunt împărțite aceste venituri, care este sursa lor și care sunt cheltuielile suportate de cluburi, pentru că din acest raport derivă de fapt sursă principalului dezechilibru din fotbalul modern, care da și ideea de imoralitate și care indirect duce la prețurile de transfer ce par fantasmagorice: dihotomia dintre organizarea cluburilor ca societăți comericiale în căutare de profit și misiunea sau viziunea lor unică, care are foarte puține lucruri în comun cu profitul material.    Tot din raportul Deloitte aflăm că două sunt principalele surse de venituri ale cluburilor: venituri comerciale și sponsorship pe de o parte, și veniturile din drepturile de televizare/media. Situația este substanțial inflamată în Anglia, cea mai bogată dintre ligile analizate, unde cele două tipuri de venituri însumează peste 7 Miliarde de euro anual.


Costurile însă sunt pe măsură, iar cele mai mari costuri (iată aici o diferență fundamentala față de industriile tradiționale), sunt date de salariile fotbaliștilor (vezi grafic mai sus) ; în general, între 60 și 70% din totalul veniturilor este reprezentată de marja costurilor cu salariile. Asta fără să punem la socoteală toate celelalte costuri și cheltuielile de funcționare a cluburilor, care adunate depășesc uneori cu mult veniturile și duc la ceea ce caracterizează multe din cluburile moderne: datoriile.


În tabelul de mai sus sunt exprimate datoriile principale ale cluburilor din Premier League: foarte puține cluburi sunt pe plus, majoritatea susținând datorii (unele denumite soft loans cum este cazul lui Chelsea, către diverși stakehokders, în principal persoane private sau fonduri care aleg să investească în acest cluburi pentru control, imagine și mai puțin pentru profit). Datoriile sunt de mai multe tipuri, în funcție de club: United de exemplu profită de susținerea acționarului majoritar pentru a contracta credite bancare și a emite obligațiuni, Chelsea este susținută de soft loan-urile lui Abramovici, iar City este implicată într-o structură de grup complexă, fiind în esența susținută de creditele acționar ale companiei mamă.  Aceste datorii sunt cele care susțin de fapt o mare parte din transferurile din fotbal, mai ales acele transferuri care nu par să aibă o justificare fotbalistică sănătoasă.   Aici intervine însă și specificul funcționării unui club de fotbal din punct de veder economic. Marile cluburi sunt organizate ca societăți comerciale clasice, însă piața pe care funcționează are cu totul alte caracteristici decât, să zicem, piața petrolului sau a automobilelor. Din punct de vedere economic, un club de fotbal  are ca obiectiv maximizarea utilității, în timp ce o societate comercială clasică are ca misiune maximizarea profitului. De altfel, în lunga lor istorie, cluburile de fotbal rareori s-au interesta să aibe o situație financiară sănătoasă, susținând de cele mai multe ori pierderi, finanțate de patroni în căutare de imagine și vanitate. Așa s-a întâmplat de la marile echipe italiene, până la începuturile petrodolarilor în fotbalul european. Legislația FFP nu e decât o încercare de a aduce în acord cele două misiuni ale lumii fotbalului: profitul (sau cel puțin lipsa pierderii) și utilitatea.
Această dihotomie, între profit și utilitate se află în inima tuturor considerentelor legate de transferuri și sumele acestora. Ce înseamnă de fapt maximizarea utilității? Înseamnă în primul rând maximizarea performanțelor sportive, care are în centrul său jucătorii de fotbal. În fotbal trebuie să primeze, și primează,  maximizarea performanțelor sportive, dar în același timp trebuie să se facă acest lucru păstrând o situație financiară sănătoasă și maximizând pe cât posibil profitul pentru acționari. De fapt una derivă din alta, ca într-un cerc virtuos: performatele sportive duc la creșterea veniturilor, dar duc și la atragerea de fonduri, care duc la atragerea de interes și sponsorship, care duc la atragerea de jucători mai buni, care duc la creșterea performanțelor sportive.  Manchester United, în raportul anual din 2016, surprinde foarte bine acest aspect:
“Our revenue streams are driven by the performance and popularity of our first team. Significant sources of our revenue are the result of historically strong performances in English domestic and European competitions, specifically the Premier League, the FA Cup, the EFL Cup, the Champions League and the Europa League. Our income varies significantly depending on our first team’s participation and performance in these competitions. Our success depends on our ability to attract and retain the highest quality players and coaching staff. As a result, we are obliged to pay salaries generally comparable to our main competitors in England and Europe. Any increase in salaries may adversely affect our business, results of operations, financial condition and cash flow. An increase in transfer fees would require us to pay more than expected for the acquisition of players’ registrations in the future. In addition, certain players’ transfer values may diminish after we acquire them, and we may sell those players for transfer fees below their net book value, resulting in a loss on disposal of players’ registrations. Net transfer costs could also increase if levies imposed by FIFA, the Premier League or any other organization in respect of the transfer of players’ registrations were to increase.”
Aflăm astfel că prețurile de transfer și salariile importante ale fotbaliștilor sunt o consecință a competiției din ce în ce mai ridicate din fotbal și în cazul de față Manchester United le listează în primul rând ca surse de risc pentru sănătatea financiară a companiei. Asta pentru că indeminizațiile plătite pe jucători sunt înregistrate în activul bilanțului ca și active intangibile, amortizabile pe o anumită perioadă de timp și a căror valoare fluctuează: dacă un jucător cumpărat cu 100 M EUR nu mai valoareaza azi decât 50, diferența este trecută la pierdere și poate impacta rezultatul anual, și așa fragil, ceea ce poate duce la încălcarea regulamentelor financiare ale forurilor conducătoare (cel mai recent fiind FFP). Iată deci paradoxul cheltuielilor masive pe jucători și mai ales al sumelor care nu corespund neapărat cu valoarea acestora.  Un paragraf din Raportul Anul al Chelsea FC PLC reflectă această realitate:

Dar care este de fapt valoarea unui jucator si de ce, pana la urma, se plateste atat de mult?
3. Valorizarea unui jucator de fotbal, in linie cu cresterea industriei fotbalistice sau o bula economica?

Piața jucătorilor de fotbal este de fapt un conglomerat de piețe, fiecare cu caracteristici diferite. Dacă vorbim de jucători de top, vânzătorii sunt puțini și au capacitatea să dicteze prețurile: asta este definiția  unei piețe de tip oligopol. Dacă vorbim de ceilalalti jucători, majoritatea de fapt, piata este de timp monopolistic, cu mulți cumpărători și vânzători, în care jucătorii au calități similare, dar nu sunt  perfect substituibili,  iar prețul tinde să respecte mai mult concurența de pe piață, pentru că pool-ul de jucători este mai mare. Primul tip de concurență este de exemplu între Real și PSG pentru Mbappe, al doilea este între 3 cluburi de la mijlocul clasamentului din Spania, alte 5 din Germania și 3 din Franța pentru un mijlocaș defensiv de 5 milioane de euro.  Pe piața de tip oligopol a jucătorilor de top nu contează atât de mult concurența care fixează prețul, din mai multe motive: în primul rând marfa care se vinde nu este omogenă, nici măcar similară. Jucătorii au caracteristice diferite, abilități diferite, uneori unice de unde necesitatea construirii unui model de valorizare al acestora care să aibă un minim impact econimic. În trecut, mai ales înainte de legea Bosman, jucătorii erau valorizați luând în calcul anumite carcteristice: vârstă, realizările pe teren, golurile, experiență, recunoașterea internațională, echipă curentă și potențialii cumpărători. Marile transferuri din trecut respectau oarecum această regulă, sumele mari fiind plătite pe jucători recunoscuți, cu un track-record solid, aflați la o echipă credibilă, și aflați în principal un pic peste mijlocul carierei astfel încât experiență să conteze: în primii 10 ani după 1990, cele mai mari transferuri respectau această regulă (cu câteva excepții):

1990 Roberto Baggio (Italy) Fiorentina to Juventus 8.0m  – 23 de ani

1992 Jean-Pierre Papin (France) Marseille to AC Milan 10.0m –  28 de ani

1992 Gianluca Vialli (Italy) Sampdoria to Juventus 12.0m – 28 de ani

1993 Gianluigi Lentini (Italy) Torino to AC Milan 13.0m – 24 de ani

1996 Alan Shearer (England) Blackburn to Newcastle 15.0m – 27 de ani

1997 Ronaldo (Brazil) Barcelona to Inter Milan 19.5m  – 21 de ani

1998 Denilson (Brazil) Sao Paulo to Real Betis 21.5m – 21 de ani

1999 Christian Vieri (Italy) Lazio to Inter Milan 32.0m – 27 de ani

2000 Hernan Crespo (Argentina) Parma to Lazio 35.5m – 25 de ani

2000 Luis Figo (Portugal) Barcelona to Real Madrid 37.0m – 27 de ani

2001 Zinedine Zidane (France) Juventus to Real Madrid 53.0m – 29 de ani
Cum s-a trecut însă de la aceste transferuri la transferul lui Pogba pe 100 M, Dembele pe 150 sau Mbappe pe 180 (sau cât o fi până la urmă), ca să nu mai vorbim de Neymar?

Aș vedea câteva explicații:

1. Industria fotbalului a crescut exponențial și matriceal, în mai multe direcții: așa cum am văzut, veniturile cresc cu două cifre an de an, interesul crește în epoca  Facebook, sumele sponsorilor cresc și ele și în esența fotbalul de acum este o afacere mult mai mare ca cea de acum 20 de ani. E normal deci că prețurile de transfer să reflecte această creștere, pentru că, spre deosebire de alte industrii, în inimă acestor creșterii stau chiar jucătorii. Acest lucru explică foarte bine de ce preturile sunt atât de mari, pentru că dacă folosim un indicator mai realist, anume raportul dintre cheltuielie de transfer și veniturile operaționale, vom observă că acest raport era mai mare acum 20 de ani (undeva între 30 și 50%) decât în prezent, când este pe la 20% (chiar și în cazurile Pogba, Dembele sau Neymar)

2. Pool-ul mondial de talent a rămas la fel sau a scăzut ușor. Uitați de Messi și Ronaldo, în general parcă nu mai apar atât de mulți fotbaliști foarte buni. Așa că piața de tip oligopol de care am vorbit mai sus, devine și mai restrânsă, cu și mai puține bunuri oferite spre vânzare. Cererea însă e la fel de mare, așa că prețurile cresc (va mulțumim, Domnule Adam Smith)

3. Cariera unui fotbalist în prezent este mai lungă decât cea a unui fotbalist de acum 20 de ani și este supusă unor mai puținor accidente, beneficiind și de o tehnică medicală mult mai bună ; dacă acum 15 ani riscai să cumperi un jucător care să se acidenteze grav și să nu mai joace fotbal niciodată, acum accidentările grave sunt mai rare, mai predictibile și se tratează  repede. Zlatan si-a distrus genunchiul acum câteva luni  acum e pe cale  revină, la  35 de ani. Ronaldo  mai are probabil   inca 4-5 ani buni de cariera . Messi  joaca neîntrerupt de 12 ani la cel   mai inalt nivel. Un jucător de 20 de ani azi are deci   o  cariera de cel putin  15 ani, ceea ce înseamnă  automat    mai multi bani. Comparati asta cu cariera șubredă  lui Ronaldo brazilianul. Valorizarea unui fotbalist modern ia în calcul faptul că acest fotbalist este o investiție care va produce venituri în viitor. Astfel, el este valorizat mai mult ca un activ financiar decât ca un bun. Se aplică astfel metode de tip DCF (Discounted cash flow) prin care veniturile estimate  a fi generate în viitor de fotbalist sunt aduse în prezent printr-o rată de discount (în esența rată dobânzii pe piață) pentru a calculă prețul fotbalistului. De exemplu, în cazul lui Neymar, aceste venituri viitoare pot fi: vânzări mai mari de bilete, venituri mai mari din sponsorship, alte venituri media, venituri din faptul că echipa  va câștiga mai multe trofee etc. Și cum jucătorii sunt vânduți la vârste din ce în ce mai fragede, veniturile viitoare, având în vedere și o estimare de carieră mai lungă, cresc exponențial. Adăugați la asta și dobânzile infime din prezent și raportul DCF crește.

4. Fotbalul a devenit o afacere cu multe domenii auxiliare, nu întotdeauna cu legătură directă cu fotablul: agenți fără scrupule, case de pariuri din ce în ce mai puternice, bule financiare create de investitori din Orientul Mijlociu, America sau China, tot mai mulți bani se revarsă într-un sport tradițional în care o echipă are tot 11 jucători. Rezultatul: inflație.
Concluzia, neromantata, este că vremurile în care Cruyff fuma în pauza campionatului mondial sau când Maradona juca cu 10 kg în plus la Sevilla au trecut. Fotbalul a depășit epoca amatorismului și a regionalismului, devenind o afacere globală, în centrul căreia se află maximizarea utilității sutelor de milioane de fani, lucru care depinde în esența de atragerea celor mai buni fotbaliști, care sunt tot mai rari și care costă din ce în ce mai mult. Putem da vina pe șeici, pe Abramovici sau pe punga lui Florentino, dar la sfârșitul zilei, suporterii nu sunt interesați de unde vin banii, atâta timp cât clubul lor devine relevant, sau redevine relevant când un fotablist bun este transferat. Nimeni nu se duce în fața sediului cluburilor să protesteze dezgustat de prețul prea mare plătit pe Pogba sau pe Bale, în schimb mii de suporteri cu fumigene îl întâmpina pe Neymar la aeroport.

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone
  • Bogdan C.

    Un articol foarte bun! Felicitari!

    • filotas

      Merci!

    • COYS

      Chapeau, Filotas!

      • filotas

        merci

    • Romulus N Filip

      “He’s not exactly joking… but it’s not being serious. He’s doing that “tongue-in-cheek-cynicism” thing that all Mancunians can’t help.”

    • filotas

      austerity is a bitch:)

  • Filotas, foarte bine documentat si solid articolul. Thumbs up 🙂
    Am adaugat un comentariu de dimineata despre valoarea relativa a transferurilor, dar Disqus nu l-a salvat (poate din cauza lungimii).
    Ideea era ca din cauza inflatiei fotbalistice (calculata in functie de valoarea medie a unui transfer intr-un an dat), un transfer precum cel al lui Mutu – 16m GBP in 2003 – inseamna aprox. 87m GBP in conditiile actuale – un factor de inflatie fotbalistica de 5.5.

    • Pentru un motiv care imi scapa Disqus nu publica niciun comentariu cu link-ul direct, asa ca il scurtez: https://goo.gl/jgRGqT.
      Tomkins Times e o comunitate de fani Liverpool destul de echilibrata si alre o analiza buna pe marginea subiectului.

  • bebelak
    • Hmm, streaming rights suna foarte bine pentru consumatori: concurenta e intotdeauna benefica pentru end-user. Dar in acelasi timp imi e greu de crezut ca lucrurile se vor schimba peste noapte. Drepturile actuale fiind acontate pana in 2019, orice discutie despre streaming ar incepe cu sezonul 2020. Nu stiu cat de bine se vor impaca companiile ‘traditionale’ (Sky, BT, etc) cu gigantii online-ului, dar e clar ca modelul actual de televiziune e pe o panta descendenta. E foarte posibil sa intre in joc si Apple: deja au on-demand in Apple TV evenimente sportive din USA (baschet, baseball, etc); soccer-ul poate fi o oportunitate suplimentara.
      Personal mi-ar placea sa imi aleg din dashboard-ul TV-ului meciul pe care vreau sa il urmarsc, eventual cu picture-in-picture pentru meciuri care se suprapun sau cu notificari care sa imi arate goluri marcate in meciuri paralele.
      Piata asta pare ca asteapta un jucator curajos: streamingul online pe site-uri dubioase seamana foarte tare cu Napster in era pre-ipod si Spotify. Waiting for disruption 🙂

  • Torpyla

    Acei suporteri care se bucura de astfel de transferuri sunt cei care pot fi manipulati, si in acelasi timp, reprezinta marea majoritate a maselor.
    Nu m-am bucura o secunda pentru transferurile lui Bale, James si Kaka, dar am fost mai mult decat bucuros pentru Modric, Kroos, Benzema si C.Ronaldo.

    Schimbarea trebuie sa vina din partea suporterilor daca mai dorim putina decenta in tot sportul asta, iar totul se rezuma la educatie.

  • Torpyla

    Apararile din anglia sunt de toata jena, dar cel mai mult ma surprind echipele cu pretentii.

    Cum de Liverpool nu s-a orientat inca inspre un portar de calitate ??? Chelsea, Arsenal, Spurs, Man Utd, Man City…toate echipele astea au portari foarte foarte buni.

    • Musafiru’

      Mignolet trece printr-o perioada nu tocmai buna, dar iti reamintesc ca in sezoanele trecute a fost unul dintre cei mai buni portari din BPL. Nu cred ca Mignolet este singura sau cea mai mare problema. Lipsa unui cuplu de centrali compatibil si sudat, alaturi de stangaciile mijlocasilor la inchidere sunt evidentiate in fiecare joc.

      • Torpyla

        cand vreodata l-ai putea pune pe mignolet langa lloris sau de gea sau courtois ?

      • Radu

        Si eu zic ca nu e neaparat Mignolet problema, dar “unul din cei mai buni portari” nu am avut din vremea buna a lui Pepe Reina, adica de undeva din 2011, daca nu mai de mult. Sezonul trecut a fost bun Simon, dar in cele de dinainte a fost … discutabil.

  • Musafiru’

    @[email protected]:disqus
    Cred ca problema cu ”third party ownership” a fost reglementata clar atat de FIFA cat si de Comunitatea Europeana (legislativ este interzisa începând de anul trecut).
    Nu cred ca suporterii sunt de vina, pentru suporter nu contează mortul, importanta e pomana. Ce vina au cei crescuți in epoca in care idolii din iarba nu o mai fumează romantic precum Best ci o taie precum crampoanele lui Bale? Pentru ei Maradona este doar o caseta VHS, in vreme ce idolii zâmbesc din plasme enorme, vânzând chiloți, șampon… E (a)normalitatea epocii in care trăiesc. Un fotbalist greu vandabil este marginalizat, indiferent de performantele sportive. McManaman nu a fost sub Beckham ca fotbalist, dar nu l-a ajutat ”fața” (nici fata).
    Intr-o epoca in care FIFA nu dorește suporterul clasic la turneele finale ci, pe langa turistul de facebook, prefera genul de petrecăreți, fetite tunate si sugar-daddy, ce poate sa facă suporterul cu venit mediu?
    Noi cei care ”nu sărbătorim diversitatea”, pe noi cine si când ne sărbătorește? Cand vor celebra si ”normalitatea, banalul”? Nu doar in fotbal…
    De protestat au protestat suporterii lui Liverpool, campania initiata de ei ”supporters not customers” s-a stins asa cum a apărut.

    • filotas

      Tehnic ai dreptate cu TPO. Practic, lucrurile sunt mai complicate decat atat. Allardyce si-a pierdut jobul dand sfaturi despre cum sa get around TPO rules. Sunt multe loopholes care pot, si vor fi exploatate de niste baieti creativi si suficient de motivati.

      • Musafiru’

        Nu numai cu TPO am dreptate, din păcate si cu celebratul ”diversității” in dauna normalității. Mi-e scârba de tot ce este prea ”politically correct” si in general de discriminarea pozitiva, dar e prea fain si prea bine documentat articolul incat sa deturnez atenția de la subiectele abordate de tine.
        Disclaimer-scuza, in stil Liviu Pop: Sa nu fii supărat pe mine când voi pune caseta VHS cu VSH-ul lui Maradona, daca nu e singurul film bun atunci e cu siguranță cel mai bun (mai bun ca filmul de la plămânii lui El Pibe de Oro).

        • COYS

          Nu inteleg ce treaba au transferurile cu politically correctness, dar inteleg ca Trump’s America devine un loc bun ptr cei ce apreciaza intre ghilimele celebratul normalitatii vs diversitatii.
          Ca o alta paranteza, ar fi bun un articol gen ‘ce e normalitatea’? E normal sa fii alb, barbat, crestin si cu posibilitati de educatie si o viata decenta si anormal sa ai o alta culoare, religie si sa provii dintr-un mediu defavorizat? Chiar si intre albi, barbati si crestini inteleg ca exista exceptii, spre exemplu nu ne place PC cand e vorba de ‘anormali’ de alta culoare si religie, dar devenim fani si invocam PC cand o parte din albii crestini sunt judecati stereotipical si asimilati ‘traveller’ilor spre exemplu.
          Sapt asta a facut mare caz chant-ul ala al fanilor Utd despre Lukaku. ‘Ce e rau in a fi admirat ptr lungimea errmmm intelegeti dvs’ zic partizanii normalitatii? Ei bine aici e buba, nu i-a vazut-o nimeni pe a lui Lukaku dar avand in vedere culoarea pielii sigur ca e normal ca Lukaku sa o aiba lunga. Si alaturi de lungime, sa aiba desigur si alte trasaturi asociate rasei. Ceea ce e un rasism, chiar daca involuntar si inconstient. Tocmai de asta in multe cazuri se impune un zero tolerance si o ‘anormalitate’, tocmai ptr a constientiza tendintele stereotipe.
          O alta tendinta e de a numi jucatorii mari, no-nonsense defensive midfielders si de culoare, ‘beasts’. Wanyama is a beast aud de la toti white Yids. La fel era Capoue, sau asa sperau toti sa fie Sissoko. Eric Dier insa care e si mai no-nonsense si atletic in joc decat Wanyama, is a monster si such an intimidating presence. De ce Dier is not a beast? Food for thought.

          • Romulus N Filip

            Chapeau, elegant punctat!

          • Musafiru’

            Pacat de un comentariu superb folosit pe post de vaccin anti-rasism pe un pacient sănătos. De dragul circului si cu speranța pâinii, accept si acest rol, decat candidat Manchurian cu loc in eternitate, mai bine cobai supraviețuitor cu vaccinurile la zi, cum bine zicea un amic pe care voluntar il plagiez.
            Respectele mele, ”mi-ai dat de m-ai julit”, ca sa fiu in ton cu perversa primita, demna de Targu-Ocna. Genial precum Von Braun, insa destinația V-ului a fost greșită, ai lovit Londra, sper sa nimerești Luna data viitoare. A fost un knock-out ce a durat o zi. Ghinionul meu a fost ca eram in mall in Westfield, ca tot melteanu’ roman ce nu merge la biserica sau la restaurantul romanesc (unde ieri se manca doar din Salam). Norocul meu a fost ca in preajma era o ghicitoare cu fuste înflorate, multicultural si divers care se plimba cu soțul ei când am citit. In timp ce ghicitoarea imi căuta de deochi, sotul s-a apropiat ”sa ma caută” in buzunare, moment in care simțind mirosul de peste am înviat cântând din Tudor Gheorghe: ”acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc”. Noroc cu pestele, altfel nu mai apucam sa răspund. Dupa comentariul tau m-am simțit precum un câine lup, aveam privirea inteligenta dar nu ma puteam exprima, la fel ca bunica in fata argumentelor Martorilor lui Jehova, speechless. Recunoștința fiind o boala a câinilor, mi-am amintit salvator de Traian Radu Ungureanu. Suntem întrutotul de acord ca pe acesta il putem acuza de multe, chiar de mercenariat, dar nu il putem acuza de necunoașterea realităților din Regatul Unit? Admit ca eu ca individ sunt limitat la experiențele traite, sunt prizonierul educatiei si al unor clisee pe care le conștientizez sau nu. Dar am ajuns la aceeasi concluzie cu TRU, unul privind prin geamul de la BBC, altul prin parbrizul camionului.
            1. Discriminarea pozitiva exista si ne afectează pe toti. Politically correctness ca noțiune este legata strâns de discriminarea pozitiva, prima este cauza celei de a doua. Aplicând pentru un job, in cazul unor competente sensibil egale, angajatorul va prefera candidatul reprezentând o minoritate (etnica, sexuala etc), de frica unor ”complaint-uri” ulterioare. Ignorarea drepturilor fundamentale ale unui copil (in cazul parintilor ce refuza anumite materii in baza unor precepte religioase discutabile, arhaice si vadit extremiste in cazurile părinților ce au cerut si obținut scoaterea muzicii din programa școlara pentru fiicele lor), căsătoriile forțate, practicile de tip ”child grooming”, angajările pe criterii etnice in instituții publice (in special in zonele dominate de minoritățile indiene, pakistaneze, sri-lankeze) sunt realități, nu sunt exceptii in UK. De ce sunt tolerate? In numele unor calcule ce tin de rațiuni electorale mai mult decat de valorile tradiționale ale societății britanice (in special in marile metropole acestea s-au pierdut, in Londra englezii nu mai sunt majoritari). Unde ar trebui sa se oprească toleranta si drepturile privilegiate acordate unui individ sau grup? Acolo unde afectează drepturile si libertățile celorlalți, acolo unde afectează principiile unanim acceptate de catre lumea civilizata si consfințite de catre ONU.
            2. Discriminarea pozitiva si decizii politically correctness exista si in fotbal, chiar daca sunt folosite pentru a masca rațiuni ce tin de considerente legate de voturile unor confederații/federații afiliate sau strict de profit in detrimentul performantei sportive (exemple: Mondialul in Rusia in detrimentul Angliei, CM in Qatar!!!, alocarea de locuri suplimentare unor confederații ce fotbalistic sunt inca in neoliticul fotbalului, Europeanul cu 24 de echipe, o gluma proasta, vechiul format cu 16 echipe aduna crema fotbalului, acum e o nunta la care au chemat tot satul).
            3. Zero tolerance fata de discriminare nu trebuie sa însemne discriminare pozitiva, in opinia mea. Ai ales niște exemple elocvente, evident ca daca nu am baut dupa Le Pen si nu am mancat de pe jos de la Vadim si alde Farage sau EDL nu pot sa mestec ”ciunga” cu Trump si alti ciumpalaci ce cred ca dețin soluția universala de albire a acestei lumi. Nu toti cei care au purtat o cămașa verde sunt simpatizanții extremei drepte, unii poate sunt pădurari, cum nu toti cei care poarta caciuli se trag din daci.

            Disclaimer 1: Orice asociere cu activități criminale a persoanelor cu fuste înflorate si pălării de gabor este pura coincidenta, nefiind reprezentativa pentru respectiva categorie sociala.
            Disclaimer 2: Referirea la agresivitatea modului de a racola membri specifica unui anume cult nu este decât o pura ficțiune a bunicii.
            Disclaimer 3: Câinele lup folosit in acest comentariu nu a fost rănit, iar memoria si privirea lui nu au avut de suferit mai mult decat cainii rosii in derbyul pierdut cu FCSB.

          • COYS

            Subiectul e mult prea bun ca sa-l expediem asa ca un articol de Ioanitoaia:) asa ca propun un Mayweather-O’Connor gazduit de Romi la Vegas-ul anglofil si casual de vineri. Fiind albi amandoi nu cred ca are sens sa ne-o masuram, asa ca nu e pe metoda scoring points ci pe ‘challegeuit’ idei:) eu aduc vaccinul anti-rasist si pro PC si ne intalnim half way.

          • Musafiru’

            “Ma bucur ca tii la gluma” ar fi spus Haaland dupa ce l-a rupt pe Roy Keane. Raspunsul in scris, care l-a costat pe irlandez 150k (amenda) a venit in cartea autobiografica, multi ani dupa ce Keane l-a scos din fotbal “I’d waited long enough…”

          • Romulus N Filip

            Ai zis prea multe aici asa ca ma leg doar de aia de la punctul 2. In opinia mea si rog sa fiu combatut de oricine crede ca este vreo farama de PC si discriminare pozitiva in deciziile FIFA si UEFA. Organele alea au doar un tel pastrarea pozitiilor si acumularea cator mai multi bani. Pozitia se mentine cu voturi de la tarile mici care se califica la turnee finale cu mai multi participanti si turneele finale se acorda pe baza de cine da mai multi bani la negru (in general).

          • Musafiru’

            Iti dau concret doua exemple clare de discriminare pozitiva din Premier League, ce nu au nici un substrat financiar: cazul Luis Suarez vs Patrice Evra si John Terry vs Antoine Ferdinand. In ambele cazuri acuzatiile rasiste nu au putut fi probate, Suarez si Terry fiind pedepsiti doar in baza marturiei jucatorului de culoare. In cazul Terry s-a atins o culme a ridicolului cu ”fobia rasista”: tribunalul il declara nevinovat si il achita in urma plangerii intentate de A Ferdinand, dar FA face propria ancheta ignorand decizia curtii. Capello intervine public si spune ca nu e corect sa fie pedepsit Terry pana nu este judecat, italianul este linsat.
            Ashley Cole sustine ca alegatiile lui A Ferdinand sunt neintemeiate, replica lui Ferdinand pe o retea de socializare: ”Cole este un chocolate ice cream” (un fel de negru care s-a dat cu albii). Remarca lui A Ferdinand la adresa lui (C)Ashley Cole nu trebuia pedepsita? Sau rasismul este doar ”un drum cu sens unic”, vorba lui TRU?

          • Romulus N Filip

            Suarez vs Evra a fost discutat si lamurit f bine intr-un articol de Alex la vremea respectiva (daca imi amintesc bine). O sa caut. Cat despre “nevinovatul” Terry ma umfla rasul. Coys il “admira” mai mult ii las lui mingea asta la fileu 🙂

          • Musafiru’

            Ideea nu era ”nevinovatul” Terry, ci un concept elementar: prezumtia de nevinovatie. Acest concept nu mai functioneaza in cazul acuzatiilor de rasism. E ridicol, e o fobie născută din incestul termenului de politically correctness cu media. Practic pe Terry l-a judecat si condamnat presa, nu instanta. Indiferent cate pacate are Terry, nu este corect ce s-a intamplat.

          • COYS

            Am zis ca las combatul pe vineri, dar macar asa ca la proba cantarului banter, how on Earth se califica TRU sa vorbeasca despre rasism? Poate ma insel, dar nu cred ca s-a nascut in vreun council estate unde scapa unul din 100 fara sa vanda droguri, nu a fost marginalizat dpv culoarea pielii, ba mai mult, daca a lucrat la bbc singurii de culoare cu care a venit in contact au fost security guards, BBC fiind si statistic vorbind una dintre cele mai albe institutii din UK. Si aici vorbesc oarecum in cunostiinta de cauza, am avut un proiect de un an in White City (hihi:).

          • Musafiru’

            Se califica pe principiul jocheului enuntat de Sacchi: ”Nu mi-am dat seama că pentru de a deveni jocheu trebuie să fi fost cal înainte”. ( Iar mi-am adus aminte ca am o datorie fata de userul ce s-a indoit de Apostolul Arrigo!)

          • COYS

            Partial corect, jocheul si calul fac parte din aceeasi familie si primul cunoaste totul despre cai ptr a deveni un jocheu de succes.

          • Romulus N Filip

            TRU e genul care s-ar ofensa la schimbul asta:

            “Anonymous asked: Is there anything offensive about the phrase “fuck white people”. I feel it’s a fairly reasonable sentiment (I am white if that matters).
            Response: If you’re one of the good ones, you won’t be offended by that phrase.”

          • Musafiru’

            Din experiența personala pot sa confirm doar raportul de unu la o suta referitor la negrii ce muncesc pe șantiere. Confirm si faptul ca singurii văzuți de mine pe șantier erau security. In BBC nu am intrat niciodata, nu pot sa confirm. Nu m-am gândit pana acum ca sunt marginalizați si ca nu sunt angajați pe șantiere, credeam ca prefera ajutorul social… Un clișeu de care poate voi scăpa după ședința de Vineri.

        • Romulus N Filip

          Ești invitat oricând sa scrii articole despre subiectele care te scârbesc cu argumente și exemple cum face aici Coys și o parte din noi te vom combate cu placere (si argumente/exemple).

          Acum vreo 2 saptamani ti-am scris și pe email ul atasat contului de disqus dar nu ai răspuns – era tot o invitație la un articol.

          • Musafiru’

            Scuze. Am răspuns azi prin email. Nu e vorba despre doua săptămâni ci de 6 zile si restul ore 🙂 .

    • bebelak

      Nu-s așa sigur ca un fotbalist greu vandabil e marginalizat. Mkhitarian, Young, Phil Jones ți se par niște vedete numai bune de marketing? Sau Casemiro sau Carvajal? Boateng o fi vreun Beckham? (care apropos, a fost un model de profesionism și un executant de lovituri libere cum nu e nici unul în activitate)
      Cred că toate cluburile mari încearcă un balans între ce e foarte vandabil și ce e util strict fotbalistic și e firesc să fie așa.
      Chiar sunt curios, care ar fi exemplul de fotbalist marginalizat că nu vinde șampon.

      • Musafiru’

        Dupa Rio Ferdinand si Vidic, Phil Jones este o gluma proasta. La vârsta la care Rio era cel mai scump fundaș din istorie, Phil Jones avea probleme de circulație, nu doar sanguina ci si fotbalistica. Cat crezi ca se vinde Mikhtaryan, Ashley Young comparativ cu Ibra? Cat crezi ca vinde Real din Casemiro sau Carvajal comparativ cu CR7? Cam cat vindeau din Makelele. Astfel am ajuns la un exemplu tipic de fotbalist marginalizat pentru ca nu dadea bine in calendarele vandute de Perez cu Realul galactic. Makelele era o gaura neagra in constelația galactica, in opinia lui Don Perez. Era motorul asudat de ulei al Bentley-ului, ca sa-l parafrazez pe Zidane si declaratia lui vis-a-vis de cedarea lui Makelele (“Why put another layer of gold paint on the Bentley when you are losing the entire engine?). De aici am dat-o in gold, deci Beckham. Cel mai bun exemplu de fotbalist cu o imagine peste valoarea sa fotbalistica. Indiscutabil Beckham a fost fotbalist exceptional, dar a fost un Pinocchio al fotbalului, intai aparea nasul (imaginea) si dupa 5 minute aparea si Beckham fotbalistul. Paralela Beckham-Giggs: ambii class of 92. Ambii ”well looking boy”, dupa standardele din acei ani (spre deosebire de colegul de clasa Scholes, dezavantajat din acest punct de vedere, strict ”cinematografic”). Ambii au derapat de cateva ori in viata. Beckham nu doar la penalty-ul executat cu Turcia ci si in viata personala. Giggs a facut drift-uri, nu derapaje cand a ales sa se culce cu sotia fratelui sau si apoi sa isi insele amanta (sa iti inseli sotia e banal, dar sa iti inseli amanta e de neiertat). Diferenta: Beckham a preferat sa fie in atentia media, a inteles potentialul extraordinar al publicitatii, chiar si al publicitatii negative. Giggs in schimb a incercat si a obtinut, pentru o perioada de timp, un ordin judecătoresc de restrictie mediatica in cazul scandalului sau (injunction order). David in anii 90 era cunoscut ca iubitul tipei de la Spice Girls, in vreme ce azi a ajuns Victoria sa fie cunoscuta ca soția lui Beckham. Indiscutabil popularitatea Spice Girls era mult peste popularitatea lui Beckham la nivel mondial, la inceput. Tine si de dorinta fotbalistului de a vinde nu doar talent ci si imagine. CR7 a inteles asta, Messi nu are ce face. De ce nu am cumparat Snejder in 2010?! Sau Riberry? Food for thought, vorba unui user (@[email protected]_dcpm0nzOfj:disqus ) ce m-a pus la podea pe sistem Mayweather versus McConnor, cu diferenta ca m-a ademenit in ringul de box si a jucat counter-strike folosind gloanțe interzise cu miez de uraniu, KKK, Trump, Noua Dreapta si alte metale radioactive si nesănătoase. Daca e pe stil Cernobyl, eu zic sa recunoastem ca s-au sinucis toti cei vinovați, mai putin cei pe care nu i-a gasit KGB-ul acasa.

    • Romulus N Filip

      Deci Macca a fost marginalizat? “Having won eight trophies and having played in 11 cup finals in four years as well as constantly making the semi-finals of the Champions League in each of his four years at the club, McManaman became the most successful English football export to ever play overseas (not just in Spain) in terms of trophies.”

      • Musafiru’

        Eu am sustinut aceeasi idee: McManaman este englezul cu cele mai mari performante in afara tarii, dar nu a avut imaginea si nici mediatizarea de care s-a bucurat David. Vorbesc de doi fotbalisti ce au jucat in aceeasi perioada, s-au prins jucând, nu compar mere cu pere. Ar exista scuza ca in England Macca la Liverpool nu a avut performante similare cu Beckham la United, dar la Real? Iar la nationala au acelasi numar de trofee cate am si eu.

        • Romulus N Filip

          Pai atunci inseamna ca nu ne referim la acelasi lucru. Pentru mine “marginalizat” inseamna ca nu e bagat in echipa desi e mai bun fotbalistic vorbind pentru ca altul e mai vandabil mediatic. Ceea ce nu a fost cazul. Si nu stiu ca Macca sa se fi plans vreodata ca n-a castigat destui bani sau vroia sa faca mai multe reclame la chiloti.

          • Musafiru’

            ”Un fotbalist greu vandabil este marginalizat, indiferent de performantele sportive.” M-am referit in context la marginalizarea mediatica.

          • Romulus N Filip

            OK vorbim de in afara terenului. Explica de ce ar trebui sa se vanda la fel in afara terenului:
            – “Mikhtaryan, Ashley Young comparativ cu Ibra”
            – “Casemiro sau Carvajal comparativ cu CR7”
            ca mi se pare ca in afara terenului se cer altfel de calitati decat in teren

          • Musafiru’

            Alăturările aparțin userului caruia i-am dat răspunsul, nu eu am ales perechile, am folosit doar exemplele luate din contextul comentariului initial. Evident ca in cazurile respective valoarea unui CR7 sau Ibra este indiscutabil direct proporționala cu ”vânzările”.
            Dilema mea era Snejder in 2010, de ce nu s-a vândut bine Snejder? Sau Ribery? De ce nu s-a vandut la fel de bine din Giggs? Are mai multe trofee decat Beckham, iar ca fotbalist nu a fost sub englez, in opinia mea.

          • Romulus N Filip

            Pentru ca vandabilitatea in afara terenului nu e legata direct de performantele din teren. Trebuie sa le ai cu marketingu’. Se te ajute echipa daca nu te duce pe tine capu’. Si sa ai inteligenta sa delegi anumite lucruri celor care se pricep.

          • Musafiru’

            Nu sunt specialist in marketing, nu m-am obosit nici măcar sa-mi iau o diploma, in lipsa cunoștințelor, pe sistem Spiru Haret sau alte fabrici de licențe, dar cred ca prin exemplele date Giggs, Snejder, Riberry, Makelele am reușit sa explic, la nivelul cărților de colorat, ca performanta sportive vs imagine mediatica nu este un raport direct proportional.

          • Romulus N Filip

            Iar suntem de acord. Deci nu e marginalizare. Se explica prin altceva.

          • Musafiru’

            Nu imi corectez decât greșelile gramaticale in comentariul original. Prefer ”marginalizarea”.

  • COYS

    Ca sa ramanem in sfera politically correctness, in seara asta s-a demonstrat ca atunci cand te ambitionezi sa stai pe picioare cand esti ‘hacuit’ fara menajamente esti un bou cu B mare de la Jay Rodriguez. Diverii au fost razbunati si li s-a facut dreptate.

    • Romulus N Filip

      Coys at his best!

    • Mihai Roman

      Rar mi-a fost sa vad o echipa mai norocoasa decat Arsenal in prima repriza de ieri seara, mingea refuza parca sa intre in poarta lui Cech :))
      In alta ordine de idei Monreal s-a transformat intr-un fundas extraordinar de bun, probabil il ajuta si sistemul, dar aseara a fost world class.

    • filotas

      Asta ziceam si eu, diving-ul e facilitat in primul rand de arbitri, care nu fluiera decat daca jucatorul cade.
      Asa ca jucatorii cad ca sa semnaleze arbitrului ca au fost faultati

  • filotas

    din pacate Dortmund a ratat penalty-ul ca nu-l vad pe livescore
    https://www.youtube.com/watch?v=izeaOOcHrVs

    • COYS

      A batut Aguero:)
      In other news, what Kane can do, Ronaldo can do, adica 2 goluri vs Dortmund. Cu unul mai putin vs Apoel:)

      • Torpyla

        Ronaldo înscrie mai mult împotriva echipelor slabe, cu astea mai puternice gen apoel, e mai complicat.

        • filotas

          Ca Dortmund o fi o mare echipa. Pana si Spurs a batut-o lejer…

          PE WEMBLEY!

          • COYS

            Dortmund si Barnsley sunt singurele echipe batute de Spurs pe Wembley din 1991 incoace:) Cu ultima destul de chinuit si la limita…

      • filotas

        Da, marcarea de goluri nu e o calitate decisiva pentru a fi un mare fotbalist. O poate face, iata, si Kane, care fotbalistic vorbind nu debordeaza de tehnica sau de abilitati fantastice. Singurul criteriu, al golurilor marcate deci, nu are cum sa te propulseze in legenda, te poate face doar un glorified Camataru.
        Un mare fotbalist inseamna mult, cu muuult mai mult decat golurile marcate. E de fapt restul aisbergului acoperit de apa. Foarte putini mari fotbalisti au aceasta dimensiune, in activitate sau din istorie. Si mai putini le au pe amandoua.

        • Musafiru’

          Este adevarat, cu mențiunea ”ca doar un glorified Cămătaru” a fost cel mai bun număr 9 pe care l-a avut fotbalul nostru pana la Raducioiu. Nu l-am prins pe Dumitrache, iar pe Dudu l-am prins la Gloria Buzau, dupa ce încălțase gheata.
          Trag la astfel de remarci precum bibanul la curentul electric pe balta. O practica la fel de fair-play precum etichetarea superficiala. Pe Cămătaru nu l-a făcut mare gheata de aur ci piciorul ce a înscris pe Rasunda si pe Wembley. Nimeni nu poate nega ca Gheata de Aur devenise un obiectiv national, iar un 4-4 ca la teatru era condiționat de golurile înscrise de Haplea. ”Cămătaru hai pe noi sa ne dai si golul doi” a fost la fel de reala precum Fergie Time înainte de Premier League (vezi meciul de la Oradea, Steaua-FC Bihor). Este la fel de adevarat ca si Steaua a încercat sa il incalte pe Piturca cu o Gheata de Aur dar ii era prea greu piciorul si a luat-o pe cea de bronz. Este la fel de nedrept sa il menționezi pe Cămătaru doar in contextul Gheata de Aur furata lui Tony Polster (cred ca daca juca in Austria ar fi înscris la fel de multe goluri precum austriacul), precum ai menționa Argentina din ’78 doar cu referiri la acel dubios 6-0 cu Peru, pe Maradona in ’86 doar pentru golul cu mana sau Anglia din ’66 asociata obsesiv cu Brahmanov.
          Dar cum recunoștința este o boala a câinilor, doar suporterii dinamovisti il tin minte pe Cămătaru pentru momentul Rasunda. Pacat ca si Raducioiu a ajuns doar o nota in subsol in genul ”come se dice la voi in rumeno”.

          • filotas

            Nu-i neaga nimeni calitatile de atacant ale lui Camataru. Eu vorbeam aici de un concept, anume ca marcatul unui gol e cel mai simplu skills din fotbal: oricine poate sa-l faca, de la portari, la fundasi rudimentari pana la Messi si Ronaldo. Nu e nimic complicat in a lovi cu piciorul o minge spre o poarta de 7 metri. Ceea ce nu pot face insa toti, sunt alte skillsuri: dribling, pase, viziune etc. Aici fundasul rudimentar nu te mai poate ajuta.
            De ce? Pentru ca a fi un bun atacant nu-ti trebuie tehnica, nu trebuie sa fii un polimat al fotbalului. Tot ce trebuie sa faci e sa fii atletic si sa negociezi bine linia de offside. Mari atacanti ai fotbalului, de la inzaghi la papin sau muller faceau foarte bine doar particica asta de fotbal, a sta acolo in gura portii si a impinge obiectul.
            Bineinteles, e un skills sa faci asta consecvent si atata timp, si sunt de apreciat astfel de jucatori. Dar pur si simplu nu pot fi inclusi in discutia all time legends pentru ca le lipseste celelalte aspecte ale jocului de fotbal, skillsurile pe care nu oricine le poate etala

          • Musafiru’

            Am inteles ideea comentariului initial, am si afirmat la începutul răspunsului ca subscriu afirmațiilor tale. Am punctat o chestiune de forma: ”doar un glorified Camataru”. E a doua oara in ultimele zile cand vad o referire la Camataru avand conotații de cizma din cauza Ghetei de Aur furate lui Polster. Camataru are scuza ca e din Strehaia, unde metalul din patru litere daca nu e ”haur” e ”fer”.

          • Musafiru’

            Detractorii ideii ar putea aduce un contra-exemplu: Van Basten. Desi este cel mai bun număr 9 vazut de mine, cred ca nu a fost nouarul clasic gen Paolo Rossi, Ian Rush, Pippo, Papin etc.

          • Tudor Eliade

            Serios acu, ce are in comun persoana care a scris articolul la care se comenteaza cu autorul commentului la care comentez?

            Toata chestia asta probabil vine de la golurile numitului Ronaldo, cu care nu prea suntem de acord. Ce alte skilzuri nene? Ce dribling, ce viziune, ce pase? E foarte bine daca le ai, da io nu plang daca atacantul meu nu le are, dar imi da 35 pe sezon. Ce driblinguri avea Muller? Ce pase? Dar zic ca avea un football IQ ca al lui Messi. Si o viziune a jocului la fel. Ca altfel nu era liber tot timpul, exact in locul unde trebuia. Ce dribling avea Baresi? Si ambii sunt legende, in varful piramidei, acolo, cu cei mai mari si mai tari. Ce altceva vrei sa mai faca un atacant (cum ar fi Papin, care impingea mingea cu voleuri imposibile din gura portii de la 20m) decat sa dea goluri? Cat priveste fundasul rudimentar, ei bine, el este acolo sa te ajute sa pastrezi un clean sheet (nu ca sa dea pasa deicisiva neparat), ca pe urma super jucatorul sa rateze penaltiul decisiv. No.

          • filotas

            Pai e aceeasi persoana. Bias urile tale fata de parerile lui sunt diferite:)

          • COYS

            Papin e mai degraba cunoscut prin golurile de kinograma (ca sa folosesc un termen din presa anilor respectivi) pe care le dadea. Papinades.

          • Tudor Eliade

            “Dar cum recunoștința este o boala a câinilor, doar suporterii dinamovisti il tin minte pe Cămătaru pentru momentul Rasunda.”

            Ce ai vrut sa spui prin asta?

          • Musafiru’

            In campania de calificare la EURO 84, primul mare turneu la care am fost prezenti dupa Mexic 70, Camataru a fost decisiv in preliminarii. Golul cu Suedia, inscris pe Rasunda Stadium, a cântărit greu in obținerea calificării. La finalul acelui meci Topescu a facut celebrul comentariu prin care si-a atras mazilirea: ‘fotbalisti precum Balaci sau Camataru ar trebui lasati sa joace in campionatele occidentale. Golul inscris pe Wembley in acel egal 1-1 in care englezii au fost norocosi ca nu au pierdut, in 1985, a fost inscris de un Camataru at his best. Poate cu Rodion in teren nici noroiul si nici ghinionul nu ar fi fost scuze dupa meciul pierdut cu Irlanda de Nord in 85. Din pacate s-a accidentat intr-un amical stupid cu URSS cu putin timp inainte.

          • Tudor Eliade

            In vremurile in care fotbalul din Romania era fotbal, eu eram “oltean”. Cine imi zice de altcineva decat de Lung ca cel mai mare portar post 70, are de-a face cu mine. Cine a vazut meciurile de la Florenta, stie ce vorbesc. Cine nu stie de Zoli, la fel. Suarez nu e demn sa-i faca ghetele lui Cartu (acu sa vezi discutie). Stefanescu. Penaltiurile lui Irimescu. Iar de Balaci (Gentile ?) nu mai povestim, Hagi, well, …

            Stiu povestea cu Haplea. Stiu cum a jucat la Lisabona, ironic, avand in vedere discutia de fata, atacant, libero, stopper, tot ce vrei, invingandu-l pe Eugen Barbu, parca. Nu am inteles partea cu dinamovistii.

            Deci, cum de doar suporterii dinamovisti ar tine minte Rasunda?

          • COYS

            Glory hunter adica, hihi. U Cluj era echipa serioasa pe atunci:)

          • Musafiru’

            Facem o escala la Dublin pe sistem Mayweather-McGregor (in amintirea Shamrock Rovers-ului zdrobit de Craiova) si te întreb, îmbrăcat in blana de pene Spurs: De ce Tottenham? Cum ai ajuns sa susții acest club?
            Aștept aruncatul cu bani pe sistem Mayweather, nu banul de la admin!

          • COYS

            Desi imi aduc aminte vag de genericul ala la Espana 82 (Te Quiero-ul lui Iglesias tatal pe fundal), fotbalul l-am descoperit cu adevarat in sezonul 1983-1984. Eram anglofil (cred ca de la Ultimul Mohican), nu aveam o echipa favorita in campionatul nostru si Spurs se intampla sa castige cupa UEFA atunci, o cupa respectata pe vremuri. Mi-a placut numele (Hotspur) si am citit mai multe in cartea aia enciclopedica a lui Eftimescu despre fotbalul mondial. Aaa, pe parcurs Spurs au eliminat atunci pe Hajduk Split, o echipa pe care o uram de cand au eliminat-o pe Craiova la penalty-uri in aceeasi editie. Urmaream rubrica aia mica din Sportul, aia pe ultima pagina unde dadeau ‘rezultatele tehnice’, m-am enervat cand au pierdut Cupa Angliei cu Coventry in 1987. Si a mai fost atunci un articol frumos despre noua vedeta adusa la Spurs, un anume Gascoigne, care zicea caseta tehnica, si-a pierdut gheata in urma unui tackling dar a continuat faza si a marcat (am tot cautat asta pe youtube, dar cred ca a fost doar o inventie a Sportului din vremea respectiva). Da’ mult spus fan, mai mult un hanger-on, la vremea respectiva cel mai mult simpatizam echipele ce jucau impotriva sovieticilor, fie ca se numeau FC Laval Franta (ala a fost de fapt primul meci vazut la tv la ‘rusi’ – nu mai stiu cu cine jucau dar eu eram the biggest Laval ultras), Aston Villa, Austria Vienna, FC Koln sau Werder Bremen, sau Suedia si Finlanda la hochei. Dupa adversarii rusilor veneau in ordine Spurs, apoi Steaua si Craiova (in meciurile directe tineam cu Craiova, mai mult in spirit de contrazicere cu tatal meu un stelist inrait). Adversarele lui Dinamo urmau in ordinea numerelor de pe tricouri, foarte mult am simpatizat pe Ian Rush, Bordeaux-ul lui Lacombe, Tirana si FC Malines:). Funnily enough am tinut cu ei cu Sampdoria si in semifinala cu Anderlecht de mai tarziu, dar nu mai tin minte de ce am facut exceptia. Am simpatizat mult si Madridul ala al lui Santillana si Butragueno, stiam pe de rost echipa cu Buyo, Chendo, Camacho, Tendillo, Sanchis, Hugo Sanchez, Michel, Butragueno. Apoi de prin 1987 am devenit mare fan FCM Progresul Braila, echipa locala si cred ca prin clasa a noua am inceput sa merg singur la meciuri pe Municipal.

          • Musafiru’

            ”Diferențele care ne unesc” este singurul clișeu PC, ce-mi vine in minte, văzând superba pledoarie pro-fotbal raportata la problemele de algebra ale suporterilor actuali.
            Nu prea erai un copil politically correct in Epoca, cred ca de aici mi se trage mie, am fost prea PC in perioada respectiva, eu am suferit pentru echipele românești in cupele europene, începând de la episodul Benfica, chiar si in acel AS Roma-Steaua din ’84. Am tinut chiar si cu Victoria Bucuresti in sfertul acela de finala. Am urat Liverpool, pentru bara de pe Anfield si ghinionul ce ne-a scos in fata cea mai puternica echipa posibila. Ma constitui parte vătămată la procesul fanilor dinamovisti cu divinitatea care nu ne-a scos in semifinala un AS Roma sau Dundee ci, ca de obicei, viitoarea câștigătoare a competiției. De ce Dinamo? Pentru ca tatal era suporter U Cluj, iar gașca lui era pro-Dinamo (ca majoritatea suporterilor clujeni din acele timpuri), probabil influențați de Dinamo din anii 70 cu Dinu, Lucescu, Nunwailerii, Dumitrache. Primul meci l-am văzut pe Municipalul clujean, contra Craiovei Maxima, in primăvara de dinaintea campaniei europene , erau campionii en-titre atunci.
            Mulțumită televiziunii din tara vecina si prietena, am vazut via releul de la Debrecen, turneele finale si meciurile din cupele europene, koszonom szepen! Pe final de epoca am prins si ”paraboloicile” piratate. Asa am luat contact cu Serie A, Mecca fotbalului european. L-am idolatrizat pe Maradona, dar am tinut cu Milanul olandez, cu Olanda in general din 1988 la toate turneele finale la care nu am fost prezenți noi. Realul tau, cu Quinta del Buitro, l-am bifat, atunci am vazut o prima furaciune grosolana a la Real, in semifinala din 89 cu Milan pe Bernabeu, un gol anulat scandalos pe motiv de offside. Spurs-ul pentru mine a fost Waddle, inaintea lui Gascoigne, era un englez care dribla altfel! Cred ca Lineker stia inca de atunci ca de la Barca nu poti sa mergi decat in jos, din experienta proprie, a asteptat 30 de ani sa se inventeze Twitter-ul si sa i-o dea lui Neymar.
            Mai putin hochei in cazul meu, dar mult atletism, alaturi de idolii acelor ani: Carl Lewis, Bubka, Ben Johnson, Puica, Cusmir, Paula Ivan etc.
            Am prins si Crvena Zvezda inainte de 90, care putea omora Gli Immortali a lui Sacchi, in 1988, doar ceata i-a salvat… alti ghinionisti…Bifez si OM-ul lui Tapie unde si-a rupt gatul Beckenbauer iar Cantona si-a dorit mereu sa joace. Cantona a fost nefericit ca nu a ajuns idol pe Velodrome. Asa am ajuns la United, un surogat menit sa tina locul lasat liber de un Dinamo in moarte clinica dupa ’89. Nu juca inca Eric la ei, era echipa cu Brian Robson si Hughes, dupa finala castigata in C2 in fata Barcelonei am ales United, era momentul in care Premier League era transmis in Romania, începuturile. Polul de putere se muta incet dar sigur dinspre Serie A spre Premier League. Cred ca sunt un fel de ”glorry hunter” din acest punct de vedere…
            Am început ca suporter PC dar nu am sfârșit la fel, am evoluat la fel ca ”mujahedinii luptatori pentru liberatate” impotriva rusilor in Afganistanul anilor ’80. O credeam pe asta auzita direct de la Unchiul Sam prin intermediul Vocii Americii, Europei Libere. Oare din cauza ca au desființat acele posturi de radio, aceiași luptători pentru libertate au devenit teroriști in anii 90?! Dar asta rămâne pentru gala PC vs Ridicolul Normalității.

          • COYS

            Adevarat, n-am fost deloc un copil PC in epoca, nu stiu daca bunicul m-a convins ca rusii sunt the baddies sau era o chestie ariana gen uram cum suna limba rusa fata de engleza sau franceza, cert e ca aveam o ura viscerala fata de sovietici. Atat de mult, incat si la filmele de razboi de la tv-ul rusesc (chisinau sau tv moscova) tineam cu nemtii, imi placeau uniformele Hugo Boss si motocicletele cu atas si cum suna Schnell si Jawohl cu accent rusesc:) Nu prea stiam istorie pe atunci asa ca lituanienii au fost un collateral damage al urii mele, foarte tare m-am bucurat cand Austria Vienna au eliminat pe Jalghiris dupa un retur de povestit la nepoti cu un atacant cu un nume atat de latin, Percudani:) While at it, ce tare l-am urat pe Sabonis, eu eram cu Cibona Zagreb si oricine juca cu URSS-ul si la baschet, desigur:)
            Imi aduc aminte de golul anulat Milanului, trebuiau sa castige fara probleme si pe Bernabeu, jocul lor luase avans. Realul trebuia sa castige defiland in editia anterioara, dupa seria ucigatoare cu Napoli, Porto si Bayern s-au impiedicat de olandezii aia fara sare si piper ai PSV-ului, singura echipa ce a castigat CCE cu o singura victorie si aia in primul tur cu Galatasaray. Dar ’88 era scris sa fie anul fotbalului olandez, fie si ca acel PSV au dat doar portarul echipei Oranje, pe Gerets (acel Bumbescu olandez) si pe cel Wim Kieft si golul de i-a scos din grupe norocos. Linskens, ce gol norocos a marcat pe Bernabeu.

          • Musafiru’

            L-ai uitat pe Koeman! Pe Ronald! Daca e vorba de baschet revin cu precizări. Guma Fauna ajunsa la noi de la sârbi era plina de vedete din baschetul yugoslav Petrovic, Kukoc, Vlade Divac, abțibildul cu Drazen Petrovic a supravietuit ghiozdanului demult scos din uz si din pacate si omului Petrovic.

          • COYS

            asta n-ar fi nimic, dar i-am schimbat pasaportul lui Gerets:))

          • Musafiru’

            E confirmarea ca memoria este a doua mare pierdere a unui bărbat si ca nu le dai din wiki 🙂

          • COYS

            Da, am remarcat ca virgula capacitatea la efort e mai redusa, insa precum Mayweather, tehnica salveaza cand ajungi la o varsta.

          • Musafiru’

            Gerets era belgian, cred ca il confunzi cu Ronald Koeman, cel care a jucat la PSV in acel sezon in care antrenorul Guus Hiddink a decolat in fotbalul mare, cu mult înainte ca profesorul de gimnastica Van Gaal sa fie confirmat ca antrenor genial.

          • COYS

            Da, la Koeman ma refeream, acum nu stiu altii cum sunt dar mie nu mi-a placut absolut deloc Koeman ca si fotbalist, mi s-a parut extrem de unidimensional. In afara de sutul extrem de puternic, restul extrem de rudimentar, no skills cum ar zice Filotas.

          • Musafiru’

            Nu cred. Cruyff spre deosebire de Van Gaal nu a colonizat Barca cu olandezi, iar fundașii rudimentari nu au fost pe placul lui Johan. Daca Ronald ar fi jucat in fotbalul sărac de azi ar fi fost urcat la mijloc si ar fi fost un geniu la o echipa precum Arsenal. Ii manca painea lui Ozil:)

          • Musafiru’

            1988 putea sa fie anul Stelei, oricum Benfica era blestemata, doar ca noi încă nu aflasem. Cred ca dacă il lăsau pe Nea Puiu cu icoane in dubla manșa ar fi ajuns in finala, iar la penalty-uri am fi putut avea un apara Bumbescu înainte de Moti. Nu ca Nea Puiu nu ar fi stiut fotbal, cei de o vârsta cu tatăl meu spun ca era mare, atat de mare incat Marcel Raducanu nu mai încăpea de el la Steaua. Doar ca auzind cum vorbeste cu limba aia de clopot ma întrebam dacă nu cumva sub cascheta de general e un gol cat o turla de biserica. Sistemul brevetat de el 7-1-1-1 (7 fundasi cu dublu libero in fata si in spatele liniei de fundasi, plus Hagi plus Raducioiu) a fost perfectionat de Piturca cel care a spus ca el doar restaurează capela lui Nea Puiu, iar la sfarsit a restaurat-o in tripou.

          • Musafiru’

            Pleased to meet you
            Hope you guess my name,
            Pe sistem Rolling Stones sunt bucuros sa întâlnesc dinozauri contemporani cu mine. N-am stiut ca ai prins acele vremuri, am înțeles greșit întrebarea ta.
            Am suferit cu pasiune adolescentina la golul lui Filipovic, bara lui Zoli ce încă vibra când a dus-o Mititelu’ la REMAT. Ii includ in lista de pomelnice si pe suporterii Craiovei Maxima (confiscata si înhămată la căruța interesului personal, de Bardul Barca, precum ii era obiceiul, de la domnișoare pana la Bob Dylan, nimic nu-i scăpa).
            Este un curent in fotbalul romanesc de a-l pomeni pe Cămătaru mai mult pentru episodul cu Gheata de Aur decât pentru Rasunda. Acesta era mesajul initial. Macar daca l-ar blama pentru meciul cu Ungaria. Dupa acel meci cred ca a scris Eugen Barbu celebrul pamflet Haplea in chiloti. Da, exista pamfletul in fotbal si atunci, Fănuș Neagu era cel mai slobod la stilou.
            Cred ca ar trebui sa spunem mai des M-ai învins Rodioane si mai putin ”Haplea in Gheata de Aur”, când vedem cine poarta numărul 9 in naționala de azi. In stil El Comandante Netoiu cel care a adus Banul Craiovei la Stefan cel Mare, ii aduc si pe suporterii olteni la parastas.
            Friends again?

          • Romulus N Filip

            Lung a fost in poarta si la dezastrul de la Kosice:
            https://www.youtube.com/watch?v=F2h_fsQw-CQ
            Ce manusi mari avea si cum nu le nimereau aia cand trageau la poarta 🙂

  • Musafiru’

    Observ un curent general de a evidenția si a justifica înfrângerile suferite de BVB doar prin prisma erorilor de arbitraj. Este adevarat ca au fost privați de doua goluri pe Wembley, dar nu este sigur ca jocul s-ar fi terminat 3-3 sau cu victoria oaspeților. Desi au avut posesie si ocazii de gol, oaspeții au fost vulnerabili in aparare, primind doua goluri in banda dreapta care a fost inexistenta pe Wembley. La primul gol, din 4 pase toate spre poarta, Sun rămâne in situatie de 1 la 1 cu portarul, care nu a acoperit coltul scurt. La fel la golul al doilea, ce pleacă de la degajarea in orb a lui Verthonghen, Sokratis si Sahin sunt lasati in urma de Kane ce pleaca precum un jucator de rugby spre eseu. Acelasi portar, acelasi colt scurt…
    Aseara cu Real au fost privați de un penalty clar (nu stiu daca mingea ar fi intrat in poarta si daca se impunea eliminarea lui Ramos, nu sunt sigur de cartonașul rosu). Pana la faza respectiva Real a avut 2 ocazii clare. Cred ca si in 10 Real ar fi exploatat naivitatea defensivei lui BVB. Inteleg ca se apara avansat, ca fac marcaj modern in zona, dar iesirea la offside nu a functionat cu Real, iar Bale si Ronaldo au fost mereu liberi fara adversar in apropiere. Ieri l-am revazut pe Bale cel de la Spurs. Cu o astfel de defensiva, nu cred ca va reusi atacul Borussiei sa marcheze cu un gol mai mult nici daca ar reveni Lewa, Mikhtaryan si Dembele.

  • COYS

    Bayern par miles away de fotbalul cu pretentii sezonul asta. S-ar putea ca Arsenal sa scape mai ieftin decat 2-10 in optimi. Oh, wait…:)))))))

    • filotas

      E normal, starurile au cam imbatranit si nici mari investitii nu au facut. Trebuia sa vina si o perioada ca asta. Nici stilul lui Ancelotti nu pare sa ajute.

      • COYS

        Bayern au ratat sansa istorica de a face back2back CL in 2014 cand aveau cel mai bun lot valoric, acum sunt intr-adevar cam ruginiti si desi accept ca Ancelotti isi ia punctele de pensie, totusi conducerea e vinovata ca nu a produs un shake-up, e f usor sa castigi Bundesliga si sa devii ‘complacent’, cum ar zice Raducioiu.

        • Musafiru’

          Puteau face o tripla in acel moment in care Barca incepea sa o ia usor la vale intre 2012 si 2014. Nu mai vorbesc de cadoul facut lui Mourinho in 2010:)

    • Musafiru’

      Noroc ca sunt cu Anderlecht si Celtic in grupa, altfel aveau șanse sa întâlnească Arsenal in primăvara europeana.

  • Torpyla

    Wow, nici nu ma mira ca marea majoritate a rivalilor își doreau ca ancelotti sa rămână la real.

  • Musafiru’

    Cata risipa! ar zice Mourinho văzând Chelsea lui Conte cu o posesie superioara pe Wanda Metropolitano. ”A Fish called Wanda”:)) Un nume de stadion predestinat pentru acest pește al fotbalului numit Simeone. Unii nu suporta peștele pe motiv ”ca ne bate”, dar mie imi place Simeone antrenorul mai mult decât jucătorul, de abia aștept sa-l vad la Inter in viata aceasta.
    Mourinho va fi iar supărat ca United a primit gol? Ii va certa iar dupa meci?
    Ancelotti cred ca a mers la Bayern ca sa iasă la pensie, a văzut cum fac alde Ribery, Javi Martinez, Xavi Alonso, Robben puncte de pensie si a zis ca merge…
    Fanii lui Liverpool au motiv de bucurie dupa egalul de la Moscova, gândiți-va cum ar fi aratat o aparare cu Klavan si Coates, cel care si-a dat autogol azi de langa Suarez (obișnuit cu el de la Nationala si Liverpool cred ca nu a realizat ca e adversar azi).

  • Mihai Roman

    In alta ordine de idei, al doilea cel mai bun marcator al Barcelonei la intrarea in luna octombrie este autogolul, cu 3 reusite in dreptul sau. Altfel totul bine, victorii pe linie in afara de spankingul din Supercupa cu Real.

    • filotas

      victorii pe linie si joc de rahat. Nota de plata va veni in curand si nu va fi ceva foarte frumos.
      Nu am nici o asteptare de la acest sezon. decat poate cupa spaniei sau o lupta cat de cat prelungita pentru titlu
      In CL sunt cel putin 6 echipe cu mult peste ce jucam noi (City, PSG, Bayern, Chelsea, Real, United) deci e fantasmagoric sa pretinzi ceva de la aceasta competitie. Probabil eliminare in optimi anul asta

      • Mihai Roman

        Eh, eram ironic putin in comentariul meu cu victorii pe linie. Nu sunt orb sa spun ca echipa joaca extraordinar, evident, dar nu sar la concluzii fataliste dupa o luna si jumatate de la inceputul sezonului. Cred ca este loc sa creasca jocul, o sa isi revina si Suarez la un moment dat (sper), iar victoriile o sa arate mai bine ca sa ne multumeasca si pe noi fanii astia vesnic nemultumiti, chiar si cand echipa are vreo 7 victorii la rand in debut de sezon. 🙂

      • mniezo’

        Lol, pana la Bayern totusi, ale caror vedete sunt din aceeasi perioada cu Puyol/Ronnaldinho/Xavi ai barcelonei. Imediat nu mai gasesti cu ei decat poze alb-negru, de vechi ce sunt jucatorii. Ce-a fost demult lapte si miere acum e iaurt cu ceara. Vina e a conducerii, pedeapsa a lui Ancelotti, desi din pacate aseara se vedea cum cei care iau bataie sunt macar salvati de tactica sa nu o ia mai rau, in timp ce cei care castigau erau impiedicati de tactica haotica sa domine mult mai clar, cum valoarea jucatorilor o permite.

        Cat despre Barca, cifrele spun ca joaca mai bine, in schimb absenta lui Neymar da o senzatie de lipsa de suturi. E adevarat, sutam mai putin, dar iti prezint niste cifre importante in cursa pentru trofee:

        – Posesia e mai buna cu 2%, pasele sunt mai bune cu 3% fata de sezonul trecut. 63.6% average la posesie, 88.6% pase complete. O crestere importanta cu atat mai mult cu cat fundasii au cifrele neschimbate, in schimb mijlocasii paseaza mai bine.

        – Primim 1 Sut pe meci din interiorul careului, fata de 1.7 sezonul trecut

        – Jocul de posesie permite mai multe greseli care pot fi acoperite repede. Drept urmare, o mare parte din jucatorii care faceau greseli enorme sezonul trecut fac acum aceleasi greseli dar care nu mai cauzeaza daune serioase. Il pun aici in primul rand pe Iniesta, care l-a ingropat pe Alba de multe ori anul trecut.

        – Fundasul dreapta, Semedo, este unul dintre cei mai promitatori tineri fotbalisti pe care i-am vazut jucad fundas dreapta. Ma simt de parca pozitia lui Cafu in dream-teamul meu e amenintata. E adevarat, nu se concentreaza 90 de minute si poate sa coste, dar asta se va remedia odata cu experienta.

        – Barca joaca mai slab la nivel individual in cateva pozitii cheie si asta lasa impresia ca jucam foarte slab cand de fapt nu e neaparat asa. Spre exemplu, sezonul trecut pe vremea asta Suarez avea nevoie de o ocazie si jumatate pentru un gol, acum nu vrei sa stii de cate ori a marcat din ocaziile avute. Chestie de banda stanga care ii afecteaza performanta, dar care a) se va remedia din iarna cand apar Coutinho sau Dybala (eu l-as vrea pe Mahrez, echipa deja are posturile acoperite si baiatul asta e ieftin) b) revine Dembele, nu e un talent extraordinar dar nu e nici praful de pe toba.

        – Messi in centru e spectacol. Iar altruismul lui o sa faca multe aparari sa sufere doar pentru ca angajeaza 3 oameni in marcaj strans. Doar atat. E necesar doar un om care sa isi asume responsabilitati. Ironic, mi se pare ca tocmai Paulinho e ala, probabil ambitionat teribil de corul de fluieraturi in care ma incadrez si eu de cate ori imi amintesc ca el si Kante au costat cam la fel.

        – Rakitic redevine incet mijlocasul prezent, care filtreaza si suteaza. Are si meciuri mai proaste dar el nici macar nu e inchizator! Acelasi lucru pentru Roberto, un mijlocas fantastic de talentat, tinut fundas de cretinul de ridiche.

        Nici eu nu am incredere in Valverde si sunt si eu ingrijorat pentru ca Iniesta e aproape de pe vremea lui Robben+Ribery (aproape, dar macar respira fara tuburi), pe Mascherano ultima oara l-am vazut intr-o pictura rupestra din epoca bronzului, singurul nostru fundas capabil, adica Mathieu a fost aruncat la gunoi desi s-a platit imens pentru el (si da, a facut meciuri proaste ca fundas stanga, pus de ridiche, lol. fundas stanga, 1.90 m si cel mai slow de pe teren… nu mai zic ca ma enervez) – desigur, ma gandesc la rezerve pentru cei doi din centru… etc.

        Dar asta nu inseamna ca echipa joaca mai prost. Echipa lasa impresia ca joaca mai prost. Ultimii carora li s-a intamplat asta au fost Madridul sezonul trecut, care erau un dezastru asta iarna si lumea ii canta prohodul lui CR7 cu versuri originale de la Botosani ba Cristiii… si uite la el.

        E prea devreme pentru orice. Prea devreme sa crezi ca realul sunt in gaura, psg sunt la putere sau juventus au ramas cam de liga a patra scotiana doar pentru ca au pierdut un fundas.

        Singurul lucru pentru care nu e devreme e sa radem de bayern si marii lor conducatori germani, cu mentalitate de german. A mai picat un imperiu, cel putin un timp. Ar fi timpul ca britanicele sa se intoarca pe scena mare.

        Eu unul simt un sezon tragi-comic construindu-se. Imposibil sa concluzionezi ceva, mai ales categoric.

  • COYS

    Ancelotti sacked dupa o infrangere si inlocuit cu Luis Enrique apparently oh dear

    • Torpyla

      s-au prins mai repede decat cei de la real

    • filotas

      Unde ai vazut stirea cu enrique? Nu cred ca sunt chiar atat de imbecili.
      Lucho n-o sa mai antreneze decat echipa de aurolaci din parcarea de la supermarket.

      Ca secund.

    • Torpyla

      raman la parerea ca a devenit un antrenor expirat. un ipocrit ce-si cara familia in toate cluburile (vezi fiul care avea job si la real si la bayern…nepotism de toti banii).

      a profitat de munca altora din punctul meu de vedere. si-a calculat foarte bine pasii pe acolo pe unde a fost.

      sa ai 4 titluri de campion in 20 de ani de antrenorat spune multe despre cat de zeu esti.

  • Re-post la un comentariu la http://anglofil.ro/motive-liverpool-precedentul/:
    ———————————————————————————————

    Cu riscul de a plictisi anglofilii care nu sunt foarte interesati de Liverpool, fac un mic overview mai jos, la 6 meciuri dupa avancronica. Observ ca in ultima vreme Klopp si echipa lui au devenit un subiect foarte polarizant.

    Pe de o parte avem comentatorii (the pundits) si grupul de suporteri pesimisti. Pornesc de la greselile din aparare, ating subtirimea lotului, lipsa unui atacant incisiv, compara cu perioada Brendan Rodgers si ajung inevitabil la #KloppOut.

    Pe de alta parte avem optimistii incurabili. Stati un pic, din ultimele 10 jocuri am pierdut doar unul, si acela in inferioritate numerica contra unei echipe in super forma; meciurile contra Burnley, Sevilla si Spartak nu s-au terminat cu victorii doar din cauza ghinionului si al arbitrilor; Coutinho, Mane si Sturridge nu sunt inca ‘match fit’ si asa mai departe. Sunt 100% convinsi ca sezonul asta va fi special, si odata angrenajele unse si ghinioanele sparte, vom defila in campionat si in liga. Pana una-alta avem deja mai multe puncte decat avea Chelsea sezonul trecut pe vremea asta.

    Adevarul cred ca e undeva la mijloc. Vom alterna in continuare rezultatele negative cu victoriile entuziasmante. Coutinho, Mane, Salah si Firmino will eventually click-in, dar pe de alta parte Klavan si Karius vor ramane in continuare ezitanti si vor transmite o stare negativa intregii echipe. Punditii vor alterna si ei laudele la adresa lui Coutinho cu criticile la adresa inabilitatii lui Klopp de a repara o aparare recunoscuta prin vulnerabilitate de cateva sezoane incoace.

    Ceea ce cred ca lipseste ambelor tabere sunt asteptarile realiste. Nu te poti astepta sa te lupti la titlu in conditiile in care nu ai forta necesara pentru a aduce jucatori de calitate. Klopp este genul de antrenor care construieste echipe, iar acest proces cere timp.
    Pe de alta parte, nu poti sustine ca Spartak reprezinta o forta pe harta fotbalistica. De acord, campioana Rusiei, atmosfera, trageri de timp si arbitraj discutabil – dar lipsa unui atacant pur-sange s-a vazut in numarul imens de situatii create si soldate cu un singur gol.

    In concluzie, raman la predictia initiala. Locul 4 in campionat pare deja o performanta in sine, avand in vedere avansul luat de City, United si Chelsea. Imi vine greu sa cred ca una dintre ele va avea vreun colaps care sa o scoata prematur din lupta pentru titlu. Sferturi de finala in CL par inca un obiectiv realizabil, desi iesirea din grupa va fi muncita si presarata cu frustrari de genul celor de la Moscova.

    Si nu pot sa nu ma gandesc cum ar arata echipa cu un portar care sa reuseasca performanta de a nu se vorbi despre el la fiecare 2 meciuri, cu Van Dijk langa Matip, cu Keita la mijloc si cu un atacant care sa marcheze peste 20 de goluri pe sezon.

    • mniezo’

      Acum nu mult timp spuneam ca Pool sunt echipa care au gresit cel mai mult politica de transferuri. Pentru ca, leg aici si titlul pe care ne aflam, o echipa mare nu mai poate fi mare fara transferuri mari. Grele.

      Si mai ales fara acel fundas de tip Staam, Cannavaro, Ramos.. Nu foarte bun fundas, dar agresiv pana in panzele albe si dincolo de ele.

      Bag mana in foc ca Liverpool se bateau linistiti la titlu sezonul asta cu Pepe in aparare. Din fericire, acest what if nu exista.

    • Musafiru’

      Nu am găsit comentariul la care te referi, asa ca voi comenta precum Ray Charles, cel care cânta fără sa vadă. (”Error 404 – Not Found” la link-ul postat de tine).
      Ar fi interesant un articol gen ”Liverpool- cum am ajuns aici”. Nu te poți da ”anglofil” dacă nu te interesează soarta clubului britanic cu cele mai mari performante in Europa si pana acum câțiva ani si din Anglia, dincolo de glumele sinistre cu ”trofeele pentru care au murit oameni”.
      Liverpool este un club de genul ”Hate it or love it”, cum ar spune un manelist celebru de peste ocean.
      Cred ca așteptările fanilor au rădăcini in epoca in care Liverpool domina fotbalul european si pe cel britanic. De la ultimul titlu din anii 90, când fotbalul gravita in jurul lui Liverpool, s-a format o noua galaxie in care soarele este United, au apărut comete precum Blackburn, Newcastle, Leeds sau Leicester, stele noi Chelsea si City, pe lângă cele existente Arsenal si Spurs. Singura constanta este Liverpool, ce se apropie de titlu cu o viteza v, egala cu distanta dintre investiții si aspirații raportata la timpul in care isi vinde fotbaliștii exponențiali.
      Intr-un fotbal in care au devenit mari Schmeichel, Van der Saar, De Geea sau Czech, Liverpool poate spune ca a avut doar un Reina, cel mult un challenger pe langa ceilalti. Carragher e singurul ce poate sta lângă lateralii celorlalte echipe de top in ultimii 20 de ani. Langa Stam, Rio Ferdinand, Vidic, Terry, Sol Cambel, Adams, Liverpool il poate pune doar pe Samy Hyypia. Va las pe voi sa mergeți mai departe in fata liniei de fundasi unde singurul nume a fost Xavi Alonso, prea putin fata de ce au avut celelalte echipe.
      De la Gerrard in sus, Liverpool a arătat întotdeauna bine, chiar mai bine decât contracandidatele la titlu. Insa, într-un fotbal in care fundașii centrali de calitate si lateralii precum un Evra, Ashley Cole ajungeau sa coste cat un atacant, e clar de ce Mourinho insista la fiecare echipa pe un transfer de genul unui Matic. (Rădăcinile sunt la acel Porto in care l-a făcut pe Costinha la fel de important precum Deco).
      Tu ai analizat pertinent lipsurile actuale, ai evidențiat minusurile din fiecare compartiment, cred ca s-ar putea sa te înșeli doar in ce privește atacantul central. Klopp nu a mai jucat de la Lewandowsky cu un număr 9 pur-sânge.
      Este posibil sa fie doar un ”ăștia sunt cu ăștia defilam”, desi mie mi se pare ca ”The Normal One” se apropie cumva de Guardiola in ce privește fotbalul jucat fără nouarul clasic.

  • ama

    Apropo de cat de usor sau de greu e sa dai goluri, o serie de grafice interesante care compara fotbalisti din epoci diferite de-a lungul carierelor lor

    https://www.reddit.com/r/soccer/comments/72qw7k/charting_world_footballs_greatest_goal_scorers_oc/

  • filotas

    Doamne ce noroc are si Pep. Mendy out un an, Kun out 2 luni dupa un stupid accident de circulatie

    • Musafiru’

      Un fel de ai grija ce iti dorești, s-ar putea sa se întâmple? Pep a testat încă din sezonul trecut opțiunea City fără Aguero. Parca am mai vazut acest film la Barca, cu Eto’o in rolul Aguero , demult, când lumea credea ca Guardiola a inventat false 9-ul.