Arsene Wenger a dat un interviu pentru Guardian vinerea trecută, care a făcut vâlvă în lumea fotbalistică din Insulă prin aroganţa uneia dintre aserţiuni.
Întrebat dacă e cel mai bun din lume când vine vorba de crescut jucători, francezul a spus:
„Bineînțeles. Nu e nimeni mai bun în lume. Uitaţi-vă peste lista cu jucători care au început aici. Johan Djourou, unde a început? Aici. [Philippe] Senderos, unde a început? [Gael] Clichy, unde a început? [Kieran] Gibbs? Unde a început? [Cesc] Fabregas? Unde a început? [Alexandre] Song? Unde a început? [Abou] Diaby practic nu mai jucase la nivel înalt niciodată. Ashley Cole. Dacă privești în urmă, e incredibil numărul jucătorilor care au început aici.”
Să-i luăm pe rând. Djourou şi Senderos sunt fotbalişti mediocri. E ca şi cum Sir Alex Ferguson s-ar lăuda că i-a crescut pe Paul McShane şi Liam Miller.
Clichy, crescut la Cannes, venit la Arsenal la 18 ani. Diaby, crescut la academia Clairefontaine, venit la Arsenal la 17 ani. Fabregas, crescut la Masia, venit la Arsenal la 16 ani. Song, crescut la Bastia, venit la Arsenal la 19 ani. Nici unul dintre ei n-a început fotbalul la Arsenal.
Kieran Gibbs e un fotbalist cu mult potenţial dar încă n-a demonstrat nimic. Şi ajungem la Ashley Cole, singurul fotbalist de clasă mondială, crescut de mic la Arsenal. Ce s-a întâmplat cu el? Arsenal i-a oferit £55.000 pe săptămână unui fotbalist cotat la £20m la vremea respectivă. A plecat la Chelsea pentru £100.000 pe săptămână, devenind cel mai bun fundaş stânga din lume.
Aşa că înclin să-i dau dreptate lui Alex Netherton când spune că:
„Wenger’s greatest trick în the world isn’t magically developing great talent, as he claims, but convincing people that it is.”
Wenger are ochi la jucători, nu e nici o îndoială. Pe lângă asta, el gestionează cu multă inteligenţă şi sensibilitate acea etapă decisivă din carieră unui fotbalist, 16-22 de ani, în care talentul crud trebuie şlefuit.
Dar fapt e că Arsenal nu are în lot nici măcar un jucător de clasă mondială crescut la academia proprie. Realul îl are pe Casillas, Liverpool pe Stevie, Man Utd pe Scholes, Roma pe Totti, Barcelona pe… spuneți-mi când să mă opresc.
Ok, dacă Wenger nu e cel mai bun, atunci cine e? O întrebare complicată. Sir Alex Ferguson ar fi o nominalizare automată. Dacă e să folosim criteriile lui Wenger, atunci Fergie i-a crescut pe Rooney, Cristiano Ronaldo sau Beckham. Pune-i la socoteală şi Giggs, Scholes, Wes Brown, Gary Neville, Fletcher şi băieţii mai tineri şi înţelegi de ce.
N-aş vrea să las impresia că am o problemă cu Wenger. Dar a fost o afirmaţie tupeistă, una pe care acum câţiva ani n-ar fi îndrăznit să o facă. ‘arry Redknapp remarca o chestie interesantă în privinţa francezului:
„When Arsene first came to England I remember reading articles and they said that he was like a professor watching the game. All the other nutters were jumping up and down shouting and screaming, hollering and hooting – and this man is not like those idiots. He just sits there and is studying every move that goes on on the pitch like chess. They didn’t lose a game all season.
Now he has joined the nutters, you know! In fact, he is one of the key nutters! That is the tension that you are under.”