Merită West Brom să fie pe trei?

West Bromwich Albion nu e o echipă la modă. N-au aerul aristocratic al lui Fulham și nici un antrenor cosmopolit ca Swansea. Cel mai interesant lucru care se poate spune despre WBA e că joacă pe stadionul aflat la cea mai mare altitudine din Anglia.

Cu toate astea, când au bătut pentru a patra oară la rând și au urcat până pe locul trei în clasament, am știut că evoluția lor din acest sezon nu mai poate fi ignorată. West Brom n-a mai avut un sezon atât de bun din 1953-54 când aproape au făcut dubla, o generație care a rămas în memoria fanilor drept echipa secolului. Dacă istoria nu vă convinge, gândiți-vă că sezonul trecut au adunat abia în februarie punctele pe care le au acum.

Nu știu câți dintre voi ați apucat să-i vedeți în mai multe meciuri în acest sezon, așa că probabil vă întrebați care-i șmecheria. Ce fac The Baggies atât de bine de au ajuns pe un loc de Liga Campionilor după o treime de sezon?

Deși i-am văzut în destule meciuri, mi-au lăsat impresia unei echipe cinstite dar cam atât. Am început să sap meticulos în statistici, doar ca să descopăr mai pe seară că Gabrielle Marcotti făcuse același lucru. Eram în situația bietului om care-a inventat telefonul în același timp cu Bell și de care azi nu mai știe nimeni. Dar asta nu m-a oprit. Folosind statisticile Opta, am încercat să merg un pic mai departe decât Marcotti și să văd unde ajung.

Posesia. Unul din lucrurile care surprind la WBA e că au una din cele mai scăzute posesii ale balonului din Premier League, doar 43%. Newcastle a demonstrat însă anul trecut că posesia nu determină poziția în clasament. Într-un campionat atât de direct precum Premier League, bătălia pentru posesie e una pe care iți permiți s-o pierzi.. Marcotti admite că:

Possession is the kind of stat that often tells you more about how a team plays than whether it’s any good.

La fel sunt și celelalte statistici superficiale. WBA nu se remarcă la nici un capitol, nici la contra-atacuri, nici la centrări, nici la mingi lungi. Dar dacă nici una din aceste statistici nu spune mare lucru, atunci la ce ar trebui să fim atenți? Fiind un domeniu aflat în pionierat nimeni știe exact, dar oamenii care se pricep tind să se uite la două statistici – raportul șuturilor și procentajul paselor reușite în treimea finală a terenului.

Raportul șuturilor (Total Shots Ratio) e o statistica importată din hochei și e importantă pentru că anticipează cel mai bine poziția de la finalul campionatului. Cu cât sutezi mai mult și împiedici adversarul să facă același lucru, cu atât controlezi mai bine mingea. Cu cât controlezi mai bine mingea, cu atât termini mai sus în clasament.

TSR se calculează împărțind șuturile expediate la totalul șuturilor, expediate plus primite. Echipele care prind locurile de Liga Campionilor au, aproape fără excepție, un raport mai mare de 0.60. Al lui WBA e mult mai scăzut, 0.43. E aproape imposibil să termini între primele patru echipe când primești mai multe șuturi decât tragi.

A doua statistică relevantă, procentajul paselor reușite în treimea adversă, arată cât de bine controlezi mingea pe faza de atac. Echipele care au terminat anul trecut pe primele patru locuri au avut minim 74%. City și United au în acest sezon 78%, WBA doar 64%. Judecând după aceste numere, ajungi la concluzia lui Marcotti:

Soccer’s metrics may be a bit rudimentary, but they’re all we have. And they don’t show West Brom to be anything but the team it has been the last two seasons, when it finished 10th and 11th in the 20-team Premiership.

They must be doing something right

La prima vedere, WBA pare să joace același fotbal de anul trecut doar că acum e mult mai sus în clasament. Dar există două capitole la care WBA excelează. Unul din ele e numărul erorilor defensive.

WBA a făcut detașat cele mai puține, doar cinci. Man United are deja nouă, Man City 12, iar Arsenal 22. Interesant e că și în sezonul trecut WBA a fost cea mai bună la acest capitol, cu doar șapte erori în tot campionatul. Vasăzică, Clarke a moștenit de la Hodgon o defensivă care dacă nu strălucește, măcar nu ia goluri ieftine.

Dar e mai mult decât atât. De când a venit Clarke, WBA își creează de două ori mai multe șanse clare de gol. Asta se întâmplă pentru că echipa a devenit mult mai directă, căutându-l pe Shane Long cu mingi trimise pe culoar, un rol pe care irlandezul îl joacă perfect.

Buni, dar nu chiar atât de buni

Chiar și așa, limitarea erorilor defensive și un stil direct de joc nu sunt suficiente pentru a justifica locul lui WBA în clasament. Asta ne lasă cu două variante: fie ce s-a întâmplat până acum e o mică anomalie care se va corecta până la finalul sezonului, fie statisticile sunt irelevante.

Marcotti înclină spre ultima variantă, argumentând că West Bromwich Albion e un club bine condus de sus până jos, cu un antrenor priceput care beneficiază de transferurile inteligente făcute de Dan Ashworth. Și e adevărat. Steve Clarke e un tactician competent școlit de Mourinho, iar Mulumbu și Yacob sunt probabil cel mai bun pivot dublu din Premier League.

Spuneți-i defect profesional, dar dacă e ceva ce am învățat din anii de jucat poker e că statisticile nu mint niciodată. Nu dacă le dai suficient timp.

WBA e o echipă mai bună decât anul trecut dar nu atât de bună încât să termine în primele șase. Arsenal, Chelsea, Spurs și Everton au mai multă calitate în lot și asta ar trebui să se vadă la finalul sezonului.

Sursa foto: footysphere

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone