Contează să gândeşti cu capul tău. Contează să te fereşti de gunoaie. Dar asta nu schimbă faptul că cei mai mulţi din jurul nostru nu sunt în stare s-o facă. Şi asta ne afectează pe toţi.
Se spune că ducem lipsa de modele în România. Modele avem, doar că sunt strâmbe. Sunt modele croite de televiziunile şi siteurile cu care ne umplem 40 de ore pe săptămână. Oamenii care studiază lucrurile astea spun că ele devin fabrici de idoli.
Ai crede că de vină-s americanii, tehnologia sau capitalismul deşănţat. Dar lumea a avut dintotdeauna idoli căzuţi. Augustin scrie în Confesiuni despre viciile pe care Homer le inventa zeilor, which had the result that immorality was no longer counted immorality and anyone who so acted would seem to follow the example not of abandoned men but of the gods in heaven.
Nimic nu e nou sub soare. Zeii de ieri sunt vedetele de azi. Tabloidele fac bani de pe urma mahalalei care le soarbe fiecare mişcare.
Când ProTv-ul începe jurnalul cu un dement care s-a filmat mergând cu 250 la oră, mesajul pe care-l transmite e că asta e scurtătura către cele 15 minute de faimă. Când umplu paginile cu gagici extrem de goale sau filmează fotbalişti care vomită la ieşirea din club, tabloidele normalizează un comportament deviant.
Şi chiar dacă asta nu mă strică pe mine individual, ne strică pe noi ca societate.
Eu ştiu să mă apăr şi, în definitiv, puţin importă la ce mă uit eu personal într-o seară sau alta. Am însă dreptul, ba chiar obligaţia să fiu îngrijorat, ca publicist, de ”hrana” spirituală care se livrează, pînă la intoxicare, concetăţenilor mei, eventual nepreveniţi. Nu mi-e indiferent ce sunt puşi să ”consume” copiii mei, vecinii mei şi toţi cei care, cu un cuvînt vag dar decisiv, se cheamă ”electorat”. Ei votează şi hotărăsc, astfel, cine mă va conduce. Şi dacă minţile lor sunt năucite de maculatură, destructurate de manipulări grosolane şi de trivialităţi de gang, mă tem pentru opţiunile lor, de la care atîrnă şi viitorul meu. (Andrei Pleșu)
E deprimant să vezi cum cele mai josnice site-uri şi televiziuni fac ratingurile cele mai mari, dar e şi mai deprimant când înţelegi că ratingurile nu sunt cifre, sunt oameni. Oameni care trăiesc, votează şi stau la semafor lângă noi. Oamenii smintiţi la propriu de tabloide.
As much as we want to think that these are just people behind computer screens, those people are living next door to you. They are people behind computer screens in schools. In hospitals. Working in Washington, D.C. These are real people. How many times does this stuff have to happen before we admit something really disturbing is going on here? I think one person tweeting ‘Fuck you, go kill yourself’ is disturbing. But when you get into the hundreds of those tweets? The thousands of those tweets? I see a lot of people out there with really volatile mental disorders that are not getting help. (Royce White)
Cât despre Tolo, care se întreabă dacă nu cumva alţii au o problemă… well that’s a bit rich! Jurnaliştii din redacţii de sticlă n-ar trebui să arunce cu pietre.
Sursa foto: Thomas Hawk
Tolo mi s-a parut tot timul ipocrit. Arunca cu noroi in altii cand ar trebui sa se uite in ograda prorie sau vine cu scuze “asa cere piata”. Nu pot sa-l uit cum a dedicat un lung articol celor de la Digi, imediat dupa ce se certasera, cum ce prost filmeaza ei meciurile.
Please, GSP Tv arata ca o statie comunala din satul bunicilor.
Eu citesc comentariile de la articolul lui si ma intreb cum ipocrizia asta nu le sare ochi celor care-l considera jurnalistul suprem, cum scria unul dintre admiratori.
Intrebarea care se pune e destul de simpla: daca Tolontan e un jurnalist de buna-credinta de ce ziarul pe care-l conduce e plin de mizeriile pe care le condamna in editoriale?
Despre altii nu stiu, dar pe Andrei Plesu l-am tot citit in ultimii ani si i-a criticat in mod repetat pe toti politicienii pe care-i enumeri.
Cartile, Dilema Veche, emisiunile pe care le-a facut si chiar editorialele din Adevarul il fac unul din cele mai bune modele din viata publica de dupa 1990.
“Asta cere piata. Uite, avem si stiri decente. Click aici. Facem campanii: ne pasa de sport”. Cam asta ar fi raspunsul lui.
Asta e poporul, elitele au disparut demult, ori au fost alungate de comunisti, ori au plecat din tara. Cine sa educe generatiile viitoare? Ma uit cu uimire ce case frumoase se faceau acum 60-80 de ani si ma gandesc ce oameni de soi erau aceia. Acum omul fara cultura si care a facut o combinatie isi trage vila fara pic de arhitectura si mare cat sa incapa 3 generatii in ea.
Deci tu nu gasesti pe nimeni cu coloana vertebrala? Chiar asa?
De acord cu ce zici de Tolo. Dar care ar fi o alternativa care sa ii asigure acelasi nivel de venit si linguseala, conducand un ziar de sport doar de calitate? Nu o zic ca o scuza, ca nu ii cunosc resorturile intime. Sun convins ca ai meditat si tu la acesta dilema…
Si chiar tot poporul e imbecil?
Am meditat si incerc pe cat pot sa nu-i judec pe altii. Ca jurnalisti, toti suntem in aceeasi oala, una pe care Hugh MacLoed o descrie perfect:
“The most important thing a creative person can learn professionally is where to draw the red line that separates what you are willing to do, and what you are not.
Art suffers the moment other people start paying for it. The more you need the money, the more people will tell you what to do. The less control you will have. The more bullshit you will have to swallow. The less joy it will bring. Know this and plan accordingly”.
Linia si-o trage fiecare. Fair enough. Dar sa vii sa dai lectii de jurnalism altora care au tras-o doar nitel mai departe decat tine… e poate prea mult, cum zicea Adrian Georgescu mai demult.
Nu ziceam sa-l judeci, ci doar sa imparti cu noi niste idei despre cum ar fi viabila o publicatie serioasa.
De ce nu ne spui si care-i birna aia?
cred ca vizitezi chiar acum prototipul uneia 😉
Eu as inceta sa reprosez oamenilor ca nu-s ingeri si as trece la pierderi planificate lipsurile astea, chiar si un anume grad de standarde duble pe care nici eu nu le inteleg, dar nici nu-s in locul lui sa vad intregul tablou. Poate accepta acele trivialitati in ziar pentru audienta/tiraj/bani, da, dar o fi pretul platit pentru niste anchete atit de consecvente si de adinci – n-avem multe exemple comparabile si la fel de vizibile. E un om pentru mine de neinteles de calm si optimist, si foarte rational (ma refer la jobul de ziarist/editorialist, nu la cel de manager). Mi se pare o constiinta in jurnalistica romaneasca, iar daca un Cristian Ghinea zice ca e cel mai respectat jurnalist roman, as cam merge pe mina lui.
Dupa ce ca presa romana e minjita in ultimul hal, sa-i reprosezi unuia ca el ca i-au sarit pe rever niste stropi de noroi mi se pare nitel meschin. M-as concentra pe meritele lui, public vorbind incomparabil mai mari decit inconsecventele, blind side-urile etc. In universul asta n-o sa vedeti nimic imaculat. Intr-unul paralel, poate.
Mai multe de spus aici. De acord ca anchetele pe care le-a facut sunt admirabile si ca e un jurnalist excelent de investigatie. Dar ele acopera cateva procente dintr-un continut pentru care Tolo e responsabil ca redactor-sef si director general.
Tu vezi pete negre pe un rever alb, eu le vad ca pete albe pe un rever negru.
Nu astept de la jurnalisti sa fie imaculati, astept sa fie de buna-credinta. Nu ma astept sa reuseasca mereu, ma astept sa incerce mereu – sa spuna adevarul, sa nu pacaleaca, sa nu barfeasca. sa nu prosteasca. Adica exact ce fac oameni ca Mihnea Maruta, care e drept ca par dintr-un univers paralel in presa noastra.
Gazeta nici macar nu incearca si cred ca vine un moment in care Tolo poate fi intrebat la fel cum intreaba el Antena 1: “Nu cumva aveti o problema?”
Deci esti subiectiv cand lauzi, dar obiectiv cand critici mai ales ca tot tu zici “exista cineva care e curat 100%”?
Tot despre rating-uri. Daca ele sunt mari, spui despre un arbitru ca e biased si greseste mereu impotriva ta si te alegi cu o amenda modica de 12k. O parte infima din salariu.
Daca un newbie ar veni la un meci cu unul ce are ratinguri mari si ar zice ca a pierdut doua puncte din cauza arbitrului si-ar pune punct carierei.
Cat despre Tolo, in limbaj managerial modern, he’s ticking the boxes. Boobs for the plebs? Yes. Stiri cu becalioti for the plebs? Yes. 10% stiri sportive ptr. cei 10% ce acceseaza pagina de web ptr. stiri sportive? Probably. E victorios prin neprezentarea adversarului, probabil un ziar sportiv care sa faca bani pe termen lung prin articole sportive e posibil si in RO, insa cineva trebuie sa take the hit ptr. o perioada si notiunea de investitie pe termen lung e o raritate in zilele noastre.
In other news (alea de vineri:) ma bucura ca doi romani au inspirat o lege in Canada, una oarecum revolutionara.
http://startupvisa.ca/
trendul de imbecilizare este global, singura diferenta este ca occidentalii mai au si ceva tact, mai tin la imagine, pe cand la romani e “in your face”.. ma uit la canadieni cat sunt de grobieni si dezumanizati dar incearca sa pastreze o imagine falsa, romanii nu au invatat asa ceva..
Confuzi cauza cu efectul. Poporul ăsta a fost îndobitocit de politicieni şi de televizor, nu invers. Mie asta mi se pare cea mai mare problemă în toată discuţia. Oamenii au uitat care este rolul presei.
Termen lung = 5 ani? 10 ani? Si ai gasi ziaristi sa lucreze sa zicem pe jumatate salariu fata de cei de la tabloidul sportiv?
Nu tot murdar esti? Adica daca faci o magarie si recunosti esti mai bun ca unul care nu recunoaste? Chiar daca nu-ti schimbi ulterior comportamentul?
Da, eu zic ca nu e chiar acelasi lucru.
Luis Suarez recunostea recent intr-un interviu ca a simulat ca sa-si creeze un avantaj. Imagineaza-ti ca in loc de asta l-ar fi criticat pe Bale si ar fi spus ca e o rusine pentru fotbal.
Ati raspuns doar partial. Recunoastarea nu are nici o valoare daca nu e urmata de cainta si schimbarea comportamentului. Adica Suarez recunoaste ca simuleaza, dar pesta cateva etape va simula din nou. Ce valoare are ca a recunoscut? Sau altfel spus, in opinia mea, pedeapsa ar trebui sa fie aceeasi. Comportamentul ulterior sa duca la reducerea pedepsei.
De acord ca e e la fel de cheat si pedeapsa ar trebui sa fie aceeasi. Dar cand mai e si ipocrit asta adauga insult to injury.