GSP și titlurile care te căpiază

Dacă intrați zilele astea pe gsp.ro o să dați peste o campanie online care face aluzie la titlurile agresive de pe sport.ro. Primul gând care-ți vine în minte e că doar nu sunt atât de ipocriți. Ba sunt, și englezii au expresia potrivită pentru treaba asta: the pot calling the kettle black.

Să ne-înțelegem: GSP-ul n-are o problemă cu conținutul știrilor sport.ro. N-au cum, de vreme ce ei fac trafic exact din aceleași mizerii pe care le condamnă. Nu, GSP-ul are o problemă stilistică: totul până la titluri.

În cursa fetidă către trafic, sport.ro le-o ia înainte fiind mai senzaționaliști. Asta îi deranjează de fapt. Tolontan a creat un tabloid josnic până la un punct și acum e dezamăgit că s-a găsit cineva care să meargă până la capăt. Zicea Tolo acum câteva zile:

Vorba lui Sorkin în ”Newsroom”: ”Lucrezi pentru profit 23 de ore, dar o orムlucreaz㠃 pentru noi!”.

Newsroom-ul n-am apucat să-l văd dar mi-a rămas în minte o vorbă din The Wire:

(If) you wanna play this game, you can’t cry when the game play you.

Și acolo, gangsterii erau șmecheri până a apărut unul fără mamă -fără tată, care a mers până la capăt. Ce erau să-i spună? Că nu se face, că nu e voie, că știi noi suntem gangsteri 23 de ore pe zi?

The system itself is the evil, Marlo is just another player, albeit more successful than most.

Problema nu e sport.ro. Problema e cursa tabloidă către traficul făcut cu orice preț, în care gsp-ul e unul din cei mai mari jucători. Iar Tolontan are grijă să evite discuțiile care duc în direcția asta.

El revine cu același două idei: facem anchete și facem profit. El e jurnalistul care păzește democrația și directorul general al unuia dintre puținele ziare care termină an de an pe plus.

Dar mai e ceva: e redactorul-șef al unui ziar care face trafic cu dicționare și unici din America de Sud, cu pornografie și minciuni. Doar ca despre asta n-o să-l vedeți dând prea multe interviuri. Oricum publicul e la fel de ipocrit ca jurnalistii, nu?