Alba-neagra cu gsp.ro

Acum câteva săptămâni, Augustin Roman, cel care se ocupă de versiunea online a Gazetei, se lăuda cu faptul că gsp.ro urcase până pe locul 4 în România:

Siteul a fost schimbat atît conceptual, cît şi editorial, astfel încît se diferenţiază net de competitorii săi. Informaţia oferită de noul GSP este premium, la fel şi prezentarea ei în paginile siteului, curată şi clară.

The whole world shines shit and calls it gold. Ce a uitat să precizeze era că 500 de mii din cei 2.3 milioane de vizitatori veneau din America de Sud. Te-ai fi aşteptat ca GSP-ul să vină cu un răspuns coerent care să explice o asemenea anomalie. Dar nu.

Prima reacţie lui Gusti a fost să-i acuze pe sport.ro că fac la fel, ceea ce oricum e infirmat de statistici. Doar că făcând asta, a confundat unicii cu vizualizările, nepermis pentru un new-media manager. Apoi Gusti a încercat să explice că jumătatea de milion de viziatori sud-americani n-au fost cumpăraţi la kilogram, ci sunt rezultatul unei campanii ad-words. De remarcat si faptul ca din august 2010 pana in martie 2011 numarul de unici ai gsp.ro a crescut enorm, in timp ce vizualizarile au ramas pe loc.

E halucinant să urmăreşti poziţia lui Gusti în tot acest scandal. Modelul, zice dânsul, a fost sport.ro care au fost primii care au trişat. Evident când o face sport.ro se cheamă că au „calcat pe cadavre”, când o face gsp.ro, ei nu folosesc „nicio metodă murdara”. Se poate mai multă ipocrizie? Se poate. La câteva zile după izbucnirea scandalului, GSP a cerut BRAT o transparentizare a surselor din care provine traficul. E ca şi cum Pablo Escobar ar fi cerut legi mai aspre împotriva traficului de cocaină.

Ce a făcut de fapt GSP-ul? A umflat traficul online pentru a putea lua mai mulţi bani din publicitate. Când am auzit de poveste, mi-am amintit de o întâmplare de acum câteva veri în Rimini, când strada principală era ticsită de ţigani cu alba-neagra. Auzindu-mă că vorbesc româneşte, unul din ţigani m-a apucat de cot şi m-a tras înspre tarabă: „Hai baiatu’, stai şi tu 5 minute să-mi faci reclamă!” Cam asta a făcut GSP-ul. Tot ce nu e interzis e permis, cu atât mai mult pe o piaţă pe care sunt 3 paie la 7 măgari, cum zicea Mihnea Vasiliu despre online-ul românesc.

Într-un interviu publicat azi, Gusti zice aşa:

Da, mai este şi problemă cu “cine a inceput” sau “cine a fost primul – oul sau gaina”? Oricum, nu e bine că se ajunge la astfel de contre, la acuzaţii nefondate, întrucât până la urmă reuşim să dăunăm industriei în sine, să creştem neîncrederea companiilor, să scadă investiţiile într-un online românesc şi aşa mic. Dacă nu putem să punem umărul împreună la creşterea industriei, măcar să ne abţinem de la certuri şi contre între noi.

Deci problema nu e că publicitarii, oamenii care ţin industria în spate, sunt prostiţi pe faţă, ci că ei au aflat că sunt prostiţi pe faţă şi n-au cum să mai aibă încredere în gsp.ro.

Ţinând cont de tirajele în cădere liberă, de conţinutul tot mai murdar, de pornografia tot mai prezentă, de cât de venali şi incompetenţi sunt oamenii care iau deciziile, e greu să-ţi imaginezi cum ar putea presă de sport să fie mai jos de cât e acum. Ain’t nowhere to go but up, baby!

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone