Acuma să mă iertaţi, ştiu c-a fost un derby vintage al nordului Londrei, dar dacă pe ăsta l-am văzut, despre ăsta scriu:
- e doar o părere, dar între o echipă care încearcă să construiască şi una chitită să distrugă, eu ţin cu prima. It’s about doing things in style, with a flourish, about going out and beating the other lot, not waiting for them to die of boredom. Despre asta e vorba în fotbal, aşa cum îl înţeleg eu.
- astea fiind scrise, calitatea jocului ofensiv al Barcelonei te obligă să te bagi cu fundu-n poartă dacă vrei să ai vreo şansa. N-ai cum să joci deschis, te eviscerează înainte să-ţi dai seama ce s-a întâmplat. La fel ca Joe Pesci în Casino, oricei ai face tu în atac, Barça vine şi face ceva mai dihai:
You beat Nicky with fists, he comes back with a bat. You beat him with a knife, he comes back with a gun. And you beat him with a gun, you better kill him, because he’ll keep comin’ back and back until one of you is dead.
- ce vreau să spun e că n-ai cum să joci împotriva Barçei, decât cum a făcut-o Mourinho anul trecut Interul şi anul asta cu Real. Asta dacă vrei să câştigi chestii. Dacă vrei să cazi de pe un cal frumos, atunci iei exemplu de la Arsenal, Sahtior sau Realul din tur, care a jucat cu o linie defensivă suicidal de avansată.
- sunt o grămadă de caveat-uri la mijloc, vorba lui Sid Lowe, dar când tragi linie vezi că Mourinho a redus cea mai prolifică masinărie de atac din fotbalul modern la un singur gol, şi ăla din penalty, pe parcursul a mai bine de 200 de minute de fotbal. Portughezul are un trofeu în fiecare sezon din 2003 încoace şi asta face din el cel mai bun antrenor din lume.
- tineţi minte că Pep spunea după returul cu Sahtior, că degeaba se păcălesc antrenorii că ar conta, jucătorii fac totul. Încerca să fie umil, dar e ceva adevăr acolo. Oricât de bine a aşezat Mourinho echipa în teren, a fost un meci în care stelele s-au aliniat pentru el: Realul a avut şansă, a beneficiat de un arbitraj care le-a tolerat agresivitatea, şi a mai ales prins-o pe Barça cam mofluză.
- Barcelona pare tot mai extenuată în ultima vreme, nu mai are energia care să susţină acel pressing infatigabil şi demarcările constante, şi nici viziunea de a deschide spaţii ca în vremurile bune. Jucând atât de mult pe centru, devine previzibilă. Cu David Villa într-o disperată cădere de formă, Xavi greşind pase pe care acum câteva luni le dădea cu ochii închişi, şi Messi avându-l pe buldogul Pepe în fiecare secundă lângă el, Barça parcă n-a mai fost Barça decât pentru o jumătate de ceas din a doua repriză, când Realul era cu limba pe afară după efortul intens din prima parte.
- cine îşi închipuie că există fani madrileni vexaţi de jocul Realului de aseară, greşeşte. Din pubul în care am văzut meciul, în care o duzină de studenţi spanioli erau în al nouălea cer şi până în Cibeles, n-am văzut o ruşine de şoareci. Poate şi pentru că ştiau că au timp să fie lei în orice alt meci, numai cu Barça nu.
- statisticile meciului, via OptaJose: Shots: 12-8, On target 3-2, Fouls: 19-22, Passes: 675-190, % successful 89%-63%, Dribbles 31-10, % successful 42%-50%