Alex

Anglia invinge dar nu convinge

By In Ingerlund

Meciul cu Mexic îi va fi adus lui Capello mai multe întrebări decât răspunsuri

3-1 pare un rezultat liniştitor dar jocul Angliei, mai ales în prima repriză, îi va da de gândit lui Capello. Mexicul a avut 23 de şuturi şi un procentaj al paselor reuşite de 88%, în timp ce Anglia a şutat doar de 8 ori şi a avut un procentaj al paselor de doar 77%. Anglia a avut probleme mari în a păstra posesia, şi, mai îngrijorător, în a recupera balonul după ce îl pierde. Era clar că absenţa din primul XI a contingentului Chelsea (Terry, Ashley Cole, Lampard) o să se simtă, dar ca circulaţie a balonului, Anglia a părut o echipă închegată cu o oră înainte de meci, nu una care se antrenează de o săptămână în Austria.

Prima repriza a fost una nedreaptă faţă de Mexic, care deşi a dictat autoritar ritmul jocului, a intrat la vestiare condusă. Anglia n-a jucat mai nimic, dar a marcat de două ori din faze fixe prin King şi Crouch, goluri venite din centrările excelente ale lui Gerrard. Viteza şi mişcarea aripilor mexicane, Vela şi Giovani Dos Santos, a dat multe bătăi de cap cuplului de fundaşi centrali Rio -€“ King, care parut vulnerabil in multe momente. Vela a scăpat de două ori singur cu Green, dar portarul lui West Ham a avut două reflexe uimitoare. Imediat după pauză, Glen Johnson a luat o minge din flanc, a pătruns în mijloc şi a trimis o acoladă cu stângul din afara careului la care portarul Mexicului n-a mai putut ajunge. Gerrard a făcut schimb de locuri cu Milner şi Anglia a funcţionat mai bine după această mutare, dar partida s-a terminat 3-1.

Câştigători: Green, Gerrard, Johnson. Pierzători: King, Milner. Carrick a jucat catastrofal şi probabil că acest meci îl va costa locul în avion, Huddlestone n-a impresionat dar oricum, a fost mult mai stăpân pe situație. Aproape tot angrenajul Angliei pare acum să depindă de recuperarea lui Gareth Barry a cărui lipsă s-a simţit teribil.

Se adună argumentele pentru un sistem cu un singur vârf. Anglia nu are un al doilea atacant de calitate, şi oricum sistemul actual obligă aproape toţi jucători de la mijloc în sus să joace altceva decât la club. Gerrard în special pare irosit în stânga şi s-ar putea să-l vedem în spatele lui Rooney în următorul amical, cu Japonia. Capello a subliniat că preferă să joace cu două vârfuri, dar prestaţia dezamăgitoare de ieri îndeamnă la flexibilitate.

Anglia: Green (Hart 46), Glen Johnson, Ferdinand (Carragher 46), King, Baines, Walcott (Lennon 77), Gerrard, Carrick (Huddlestone 61), Milner (Adam Johnson 85), Crouch (Defoe 46), Rooney.

Iasule, Iasule, mandra cetate?

By In Ranturi

Avertisment: textul următor e despre una din cele mai deprimante echipe din fotbalul românesc

Înjuraţi-mă sau ocoliţi post-ul asta, dar eu, unul, dau în clocot dacă nu-l scriu. Aşadar, Iaşul retrogradează într-un sezon în care a vut un antrenor mai bun, un lot mai bun şi mai mulţi bani decât înainte. Mai mult, a fost un sezon cu echipe submediocre în subsolul clasamentului, un sezon în care probabil era mai uşor să rămâi în Ligă I decât să pici. Cum ar zice Oasis, where did it all go wrong?

Rezumatul sezonului

Iulie. Grigoraş: „Mai bine stau şomer decât să mă lupt să evit retrogradarea.” Ceea ce a şi făcut.

Ianuarie. Poli termină turul pe 13, şi în jurul clubului e un vag sentiment că ar fi trebuit să fim un loc, două, mai sus. Retrogradarea părea o glumă sinistră. Asta e momentul în care Grig da afară jumătate din lot, şi îi înlocuieşte cu jucători împrumutaţi.

Martie. Batem şi Alba-Iulia în Copou, după Rapid. Locul 12, la 5 puncte de retrogradare Aveau să fie ultimul meci câştigat de Poli.

Aprilie. Echipa e în derivă. Grig demisionează. Avem nevoie de un antrenor călit în lupte pentru evitarea retrogradării. Facem pe dos şi îl aducem pe Titi Dumitriu, care nu mai antrenase de 5 ani. Prima declaraţie: „Sînt convins că obiectivul va fi realizat şi că Iasiul, singurul oraş mare din ţara care nu a ajuns în cupele europene, se va bate la anul pentru a merge în Europa.”

Aprilie. E groasă, dar încă putem să ne salvăm.Trebuie să batem! Neapărat! Şi ce facem? Mergem în Ştefan cel Mare şi ratăm de trei ori cu poartă goală şi un penalty. Ştiţi ce simt despre blaturile închipuite, dar meci mai suspect că ăla nu cred c-a fost în tot sezonul!

Tabela

Primarul Iaşului ia decizia că ceea ce oraşul are neapărată nevoie pe timp de criză şi echipa în divizia secundă e o tabelă de marcaj modernă. Din surse confidenţiale, adică de la un vecin, am aflat că au fost firme care ar fi făcut tabela pe o treime din preţul cerut de Luxten. Dar au fost sfătuite politicos să nu depună dosarul. Întrebat la o televiziune locală de ce a votat pentru acest proiect, când se putea face cu o treime din preţ, un consilier îi răspunde jurnalistului: „Iti dăm ţie banii dom’€™le, dacă tot eşti aşa deştept, fă tu tabela!”

Biletele

Ieri la stadion, ora 10. Se pun în vânzare biletele (3300) pentru finala cupei, doar celor cu buletin de Iaşi. Se vând maxim doua de om. O singură casă de bilete evident, cu primii veniţi la coadă încă de la 5:30. În trei sferturi de oră se epuizează. Începe scandalul. Un calcul simplu relevă faptul că e fizic imposibil să se fi vândut mai mult de 800 de bilete.

Miercuri, finala Cupei României: „Băiatu’, băiatu’€™, îţi dau un bilet?”

În timp ce scriu îl privesc pe Liviu Ganea cum îşi prezintă la tv CLS-ul pe care admite că nu şi l-a putut permite nici cu salariul și primele de anul asta adunate. Pentru că asta fac fotbaliştii mari când îşi iau maşină noua: o prezintă la televizor. Călăre pe noua lui limuzină, Ganea devine marţial: „Nu mai permit să stau pe bancă şi să mă uit la alţii cum joacă”. Pentru că asta fac fotbaliştii mari: dau ultimatumuri cluburilor la care joacă. Stai linistit Liviule, cum ar putea Talnar/Bergodi să ţină pe bancă un vârf cu un drept devastator, care șutează atât de bine în fotbaliști căzuți la pământ?

Gata, dacă ați ajuns pană aici, înseamnă că vă simțiți la fel de murdari ca mine. No worries, de maine incolo avem 50 de zile să ne clătim mințile fotbalistice cu Wêreldbeker-ul. Asa îi zice la Mondial in afrikaans.

Mourinho ii implineste visul lui Moratti

By In Liga Campionilor

Inter câştigă meritat Liga Campionilor, după ce a învins campioanele Angliei, Spaniei şi Germaniei.

Meciul în sine n-a fost tocmai de povestit la nepoţi. Poate doar eficienta all’italiana a „Principelui” Milito – suturi: 2, pe poarta: 2, goluri: 2. Inter a jucat adânc, la fel ca în returul cu Barça, preferând să controleze spaţiul şi nu posesia. Astfel italienii devin prima echipă care cucereşte trofeul având o posesie mai mică de 35% în ultimele trei meciuri ale competiţiei. Se prea poate să fie una din cele mai importante inovaţii tactice ale deceniului.

Ca mai peste tot pe unde a trecut, Mourinho a venit, a cucerit, şi a plecat. „Vreau să devin primul antrenor care cucereşte Liga Campionilor cu trei cluburi diferite. Nu părăsesc Interul, părăsesc Italia.” Spuneţi ce vreţi despre portughez, dar când se trage linie el e omul pe mâna căruia aţi vrea să vă lăsaţi clubul. El e cel care face lucrurile să se întâmple. Fără scuze, fără sezoane de tranziţie, fără fotbal dantelat dar cu multe cupe şi medalii.

Zicea cinvea revoltat într-un comentariu pe Guardian: „Dom’€™le e bun Mourinho asta, nu zic, dar şi voi, presa, îi ridicaţi statuie. You all think the sun shines out of his arse.” Daţi-mi voie să anticipez că Marca va demola orice barieră în privinţa osanalelor mouriniene. Mutarea lui la Madrid şi metanarativele care derivă din asta -€“ ce sezon ne așteaptă în Spania! Mourinho are tendinţa asta de a-şi face din echipă un trib, de a porni nişte scântei că să-şi motiveze jucătorii, noi-împotriva-lor… Ei bine, la Madrid s-ar putea să nu fie nevoie să spună nici măcar un cuvânt pentru că adversitatea catalano-castelană îi oferă deja cadrul perfect. Abia aştept!

Un cuvânt şi despre Cristi Chivu, care iese călit şi fericit dintr-un sezon la mijlocul căruia nu ştia dacă va mai putea juca fotbal. El devine astfel primul câştigător al Ligii Campionilor sub noul format. Înaintea lui a fost Belodedici. Amândoi s-au încăpăţânat să creadă în muncă, respect şi discreţie, când atâţia alţii din generaţia lor erau convinşi că talentul e de ajuns. Privindu-l pe Cristi cum îşi azvârle boneta în Big Old Ears au înţeles probabil că nu e.

Blackpool promoveaza in Premier League

By In Premier League

Blackpool şi-a câştigat biletul de aur pentru Premier League, devenind cea mai mică echipă care ajunge în elită sub noul format, din 1992 încoace.

O primă repriză absolut senzaţională, una din cele mai dramatice pe care le-am văzut sezonul ăsta. Să recapitulăm:

‘€˜9 – Chopra, vulpoiul lui Cardiff, se retrage doar cât să fie pe linie cu ultimul fundaş, ţâşneşte din nou spre poartă şi trage execelent din marginea careului, jos, lângă bară.

’13 – Lovitură liberă de la 25 de metri. Bate Charlie Adam, talismanul lui Blackpool de care vă spuneam ieri. 1-1.

’37 – Ledley o aduce din nou pe Cardiff în avantaj după un un-doi cu Whittingham.

‘€™40 – Gary-Taylor Fletcher şutează în bară din voleu.

’41 -€“ la cornerul care a ieşit din fază anterioară, acelaşi Fletcher egalează pentru Blackpool, reluând cu capul o minge bâlbâita în careu.

’45 -€“ când toată lumea era cu ochii pe DJ Campbell la un atac al lui Blackpool, mingea ajunge la Ormerod, care o izbeşte cu sete în plasă din câţiva metri.

Şi cam asta a fost sincer. Blackpool a sedat jocul în partea secundă şi şi-a păstrat avantajul. Fluierul final l-a găsit pe Jimmy Armfield ștergându-și lacrimile în timp ce pe Wembley răsuna Journey – Don’t stop believing. Emoționant.

Şi nişte statistici:
– e a şasea oară consecutiv când echipă de pe locul 4 pierde finala play-off-ului; Blackpool nu părea să mai aibă vreo şansa în martie când erau pe locul 9 în Championship.
– 11 din 18 echipe care au câştigat play-off-ul au retrogradat imediat înapoi. Pentru Blackpool nu prea mai contează, deja şi-a împlinit visul, schimbând destinul financiar al clubului pentru câţiva ani buni de-acum încolo.
– 42 °C la nivelul gazonului de pe Wembley
– Blackpool are cotă 10.000/1 să câştige Premier League sezonul viitor
– 12.555 de locuri are Bloomfield Road, stadionul lui Blackpool

Povestioara apocrifa cu Gascoigne

By In Amuzante

Pe vremea când juca la Spurs, iese el la băut cu Lineker. La sfârşitul serii, Gazza se urcă semi-matol într-un autobuz in Trafalgar Square şi îl întreabă pe şofer:

„Oi, poti să ne duci la Lineker acasă?”

Şoferul îi explică politicos că nu e pe traseul lui casa lui Lineker, dar dacă pasagerii ar fi de acord, el i-ar duce cu plăcere. La care Gazza se întoarce şi întreabă tot autobuzul:

„Shall we go to Lineker’s house?”

„Yeeeeeees” au urlat toţi. Şi tot drumul Gazza a condus corul care cânta „We’€™re All Going on a Summer Holiday”.