Rant scurt despre miracolele din fotbal

„Ar fi un miracol să terminăm între primii patru” declara Harry Redknapp înaintea meciului cu Blackpool. Vă provoc să-mi veniţi cu o declaraţie mai absurdă, mai nepotrivită, mai demoralizatoare din partea unui antrenor! La ce bun să spui aşa ceva în dimineaţa unui meci pe care dacă-l câştigi urci pe 3? Şi ce mesaj transmiţi jucătorilor, dacă nu o profundă lipsă de încredere în îndemânarea lor? „Să termin pe 4, cu mârţoagele astea? You’re havin’€™ a laugh!” Asta a părut să spună ‘€™arry de fapt.

Şi cum mai numeşti ce face Blackpool dacă Spurs terminând pe 4 ar fi un miracol? Iată o echipă, pe locul 12 în Premier League, care la începutul sezonului trecut avea fixate bonusuri pentru evitarea retrogradării în League One. O echipă cu salariile limitate la £10 mii pe săptămână, în condiţiile în care Jermain „Nici-un-gol-tot-campionatul” Defoe ia £60 de mii pe săptămână. Blackpool a adunat deja 32 de puncte, care sezonul trecut ar fi fost suficiente pentru supravieţuire. Abia asta numesc eu un început de miracol.

Ollie după meci:

“I’m just so pleased and proud of him. I would like to thank Mr and Mrs Ormerod for Brett. I’m delighted and delighted for the boys and the fans and hopefully things will turn around now if you keep believing and are brave enough.”

Confuzia in privinta mentalitatii de invingator

Motto: „Nu există ca la Steaua sau Dinamo să nu iei campionatul şi să rămâi în funcţie. Asta e mentalitatea de învingător.” Ilie Dumitrescu

Hmm, nu… se cheamă înapoiere şi lipsă de perspectivă. Altfel spus, ce bine că Man United n-a avut mentalitate de învingător în primii şapte ani cu Fergie la cârmă.

L-am auzit mai departe pe Ilie avertizând curajos că are de gând s-o subordoneze pe Liverpool. I-o fi spus cineva că Valentin n-o să fie în loja de pe Anfield?

A devenit un loc comun să invoci mentalitatea de învingător. „Noi suntem Dinamo, aşa am fost crescuti” îl auzi pe Marius Niculae la fie care început de sezon. „La Steaua aveam mentalitate de invingatori” zice Lovin din Bundesliga 2. Lovin, jucătorul pierdut de Sechelariu la poker, jucătorul care pleda spasmodic pe lângă Deaconu pentru întreruperea meciului cu bricheta.

Echipă Armatei şi echipă Miliţiei – o pereche sinistră care s-a răspândit din Moscova până-n Minsk, Tibilisi şi orice altă fostă capitală sovietică. Toate TSKA-urile şi Dinamo-urile îşi vor fi închipuind că aveau mentalitate de învingător, pentru simplul motiv că le puneau adversarilor bocancii în gât.

Echipe departamentale care schilodiseră celelalte participante la competiţie, cum bine zice Decebal Rădulescu. Când meciurile îţi sunt prelungite până dai gol, când jucătorii fac pușcărie dacă nu semnează, când Gheata de Aur dă 21 de goluri în ultimele șapte etape, aia e orice numai mentalitate de învingător nu. În concluzie:

„Gentlemen, I might as well tell you now. You lot may have won all the domestic honours there are and some of the European ones but, as far as I am concerned, the first thing you can do for me îs to chuck all your medals and all your caps and all your pots and all your pans into the biggest fuckin’ ™dustbin you can find, because you ain’t won any of them fairly. You’ve done it all by bloody cheating.”

Iasule, Iasule, mandra cetate?

Avertisment: textul următor e despre una din cele mai deprimante echipe din fotbalul românesc

Înjuraţi-mă sau ocoliţi post-ul asta, dar eu, unul, dau în clocot dacă nu-l scriu. Aşadar, Iaşul retrogradează într-un sezon în care a vut un antrenor mai bun, un lot mai bun şi mai mulţi bani decât înainte. Mai mult, a fost un sezon cu echipe submediocre în subsolul clasamentului, un sezon în care probabil era mai uşor să rămâi în Ligă I decât să pici. Cum ar zice Oasis, where did it all go wrong?

Rezumatul sezonului

Iulie. Grigoraş: „Mai bine stau şomer decât să mă lupt să evit retrogradarea.” Ceea ce a şi făcut.

Ianuarie. Poli termină turul pe 13, şi în jurul clubului e un vag sentiment că ar fi trebuit să fim un loc, două, mai sus. Retrogradarea părea o glumă sinistră. Asta e momentul în care Grig da afară jumătate din lot, şi îi înlocuieşte cu jucători împrumutaţi.

Martie. Batem şi Alba-Iulia în Copou, după Rapid. Locul 12, la 5 puncte de retrogradare Aveau să fie ultimul meci câştigat de Poli.

Aprilie
. Echipa e în derivă. Grig demisionează. Avem nevoie de un antrenor călit în lupte pentru evitarea retrogradării. Facem pe dos şi îl aducem pe Titi Dumitriu, care nu mai antrenase de 5 ani. Prima declaraţie: „Sînt convins că obiectivul va fi realizat şi că Iasiul, singurul oraş mare din ţara care nu a ajuns în cupele europene, se va bate la anul pentru a merge în Europa.”

Aprilie. E groasă, dar încă putem să ne salvăm.Trebuie să batem! Neapărat! Şi ce facem? Mergem în Ştefan cel Mare şi ratăm de trei ori cu poartă goală şi un penalty. Ştiţi ce simt despre blaturile închipuite, dar meci mai suspect că ăla nu cred c-a fost în tot sezonul!

Tabela

Primarul Iaşului ia decizia că ceea ce oraşul are neapărată nevoie pe timp de criză şi echipa în divizia secundă e o tabelă de marcaj modernă. Din surse confidenţiale, adică de la un vecin, am aflat că au fost firme care ar fi făcut tabela pe o treime din preţul cerut de Luxten. Dar au fost sfătuite politicos să nu depună dosarul. Întrebat la o televiziune locală de ce a votat pentru acest proiect, când se putea face cu o treime din preţ, un consilier îi răspunde jurnalistului: „Iti dăm ţie banii dom’€™le, dacă tot eşti aşa deştept, fă tu tabela!”

Biletele

Ieri la stadion, ora 10. Se pun în vânzare biletele (3300) pentru finala cupei, doar celor cu buletin de Iaşi. Se vând maxim doua de om. O singură casă de bilete evident, cu primii veniţi la coadă încă de la 5:30. În trei sferturi de oră se epuizează. Începe scandalul. Un calcul simplu relevă faptul că e fizic imposibil să se fi vândut mai mult de 800 de bilete.

Miercuri, finala Cupei României: „Băiatu’, băiatu’€™, îţi dau un bilet?”

În timp ce scriu îl privesc pe Liviu Ganea cum îşi prezintă la tv CLS-ul pe care admite că nu şi l-a putut permite nici cu salariul și primele de anul asta adunate. Pentru că asta fac fotbaliştii mari când îşi iau maşină noua: o prezintă la televizor. Călăre pe noua lui limuzină, Ganea devine marţial: „Nu mai permit să stau pe bancă şi să mă uit la alţii cum joacă”. Pentru că asta fac fotbaliştii mari: dau ultimatumuri cluburilor la care joacă. Stai linistit Liviule, cum ar putea Talnar/Bergodi să ţină pe bancă un vârf cu un drept devastator, care șutează atât de bine în fotbaliști căzuți la pământ?

Gata, dacă ați ajuns pană aici, înseamnă că vă simțiți la fel de murdari ca mine. No worries, de maine incolo avem 50 de zile să ne clătim mințile fotbalistice cu Wêreldbeker-ul. Asa îi zice la Mondial in afrikaans.