Ce s-a întâmplat cu fotbalul italian?

Săptămânile trecute au consemnat ultimele cuie bătute în coşciugul fotbalului italian. Ceea ce toată lumea aştepta să se întâmple încă de anul trecut s-a întâmplat acum: Serie A a pierdut un loc de Champions League în dauna Bundesligii, începând cu 2012-2013.

Inter, AC Milan şi Roma au pierdut toate pe teren propriu în Liga Campionilor în timp ce Napoli a fost eliminată de Villareal din Europa League, alăturându-se lui Palermo, Sampdoria şi Juventus. „La Vecchia Signora”, eliminată de echipe fără pedigree european precum Fulham sau Lech Poznan.

Azzurii gâfâie şi ei: ce n-a reuşit Mutu la Euro -€“ să-i scoată încă din grupe -€“ a reuşit Vittek anul trecut, Italia terminând pe ultimul loc într-o grupă cu Paraguay, Slovacia şi Noua Zeelandă.

Il campionato piu bello del mondo, asta era Serie A în anii ‘€™80-‘™90, când atrăgea cei mai buni jucători ai lumii, de la Maradona la Platini, şi de la Gascoigne la Zidane. În 1999, Italia era pe primul loc în clasamentul coeficienţilor, Anglia abia pe 6. Urcând chiar până în 2003, când avea trei din patru semifinaliste în Champions League, Italia a dat ritmul în fotbalul european.

“In football there is heaven and hell. You can decide where you want to stand between the two but compared to England, it’s hell here.” (Claudio Ranieri)

Ce urmat apoi, n-a făcut decât să deghizeze declinul. Ca un bancher falit care nu renunţă la limuzină deşi nu-şi mai permite nici să plătească benzina, Italia ne-a dus de nas. A fost întâi Cupa Mondială din 2006, cântecul de lebădă al unei generaţii de excepţie. Apoi Milan a luat Liga Campionilor un an mai târziu, alt cântec de lebădă din partea unui lot geriatric. Dar cine ar fi îndrăznit la vremea aia să pună la îndoială fotbalul italian, acelaşi care dădea campioana mondială şi cea mai bune echipă din Europa?

Încet-încet, au apărut şi îndoielile, risipite temporar de triumful Interului de anul trecut, barem cu nici un italian primul XI din finală. Dar mai conta asta? Italia avea atâta nevoie că Interul să bată în finală, încât şi Galliani a devenit fanul lor. Ce avea să-şi dea seama abia ceva mai târziu e că n-a fost atât victoria Interului, cât a lui FC Mourinho. După plecarea lui, Interul a devenit o umbră a echipei din sezonul trecut.

Acum, când declinul a devenit implozie în toată regula, am săpat încercând să aflu cum s-a ajuns aici. Am găsit trei mari explicaţii: problemele financiare, tactica şi corupţia.

Astăzi şi mâine voi analiza separat fiecare din aceste probleme într-o mini-serie despre despre decăderea fotbalului italian. Ionuț, Marius, lorenzotns – contez pe ajutorul vostru.

Sursa foto: Flickr, onewmphoto

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone