Philippe Coutinho

Brazilianul de 20 de ani adus de la Inter e jucătorul pe care aştept cel mai mult să-l văd la treabă în Premier League. Un puşti care-i dă craci lui Materazzi la primul antrenament are atenţia mea.

Oamenii care l-au urmărit în Italia şi în Spania spun că are are dribling, are acceleraţie, are şut, are viziune. Dacă le are pe toate, de ce-i mai dă drumul Interul? Pentru că are nevoie de bani. Şi pentru că n-a fost să fie.

Coutinho a plecat la 16 ani din Brazilia şi a fost nevoit să se adapteze din mers la un fotbal mult mai sever tactic şi fizic. La Inter n-a arătat decât mostre dintr-un potenţial pe care n-a apucat să şi-l împlinească în umbra lui Sneijder. Ionuț, care cunoaşte mult mai bine situaţia, scrie:

Îmi menţin părerea că vânzarea lui Coutinho este o greşeală şi sunt convins că la Liverpool va beneficia de toate condiţiile pentru a se impune. Fotbalul şi proiectul propuse de Brendan Rodgers îl avantajează, singurele dubii fiind legate de eventualele probleme fizice pe care le-ar putea avea.

Cu toate calităţile pe care le are, Coutinho e un jucător firav, care tinde să se accidenteze. Prima problemă nu-i neapărat o problemă. E adevărat că brazilianul nu e tocmai atletic, dar nici Mata, Dyer sau Sterling nu sunt şi totuşi se descurcă. Accidentările însă sunt o îngrijorare, pentru că în Anglia se joacă mai dur şi mai intens decât în Italia.

Ar putea să ia ceva timp, dar dacă e ferit de accidentări, Coutinho are un viitor frumos la Liverpool.
[cleeng_content id=”193603883″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Demba Ba

Nu cred că Demba Ba e un atacant de clasa mondială, de calibrul lui Van Persie sau Luis Suarez. Dar asta nu înseamnă că aducerea lui la Chelsea nu e una din cele mai deştepte mutări din ianuarie.

Chelsea avea nevoie disperată de un atacant. Nu de un jucător de perspectivă, ci de un vârf călit în Premier League, capabil să intre imediat în echipă. Unul care să fie în formă şi să nu coste o avere.

Demba Ba e singurul jucător care îndeplineşte criteriile de mai sus. Senegalezul a marcat de 13 ori în 20 de meciuri în acest sezon pentru Newcastle, o echipă care a clacat sub presiunea accidentărilor şi a Ligii Europa.

Spuneam zilele trecute de Dzeko şi Chicharito că dau goluri şi cam atât. Demba Ba are un profil similar, cu o singură şansă clar de gol creată în ultimul an şi jumătate la Newcastle. La Chelsea asta nu-i o problemă prea mare cât timp îi are pe Mata, Oscar şi Hazard în spatele lui.

Moussa Sissoko

Judecând după meciurile cu Chelsea şi Aston Villa, pare că Newcastle a lovit jackpotul cu acest jucător originar din Mali. Un mijlocaş box-to-box energic, puternic, rapid, care face alunecări la fel de bine pe câţ driblează.

Cum ajunge un jucător de asemenea calitate să coste doar £2m? Sissoko a fost pus în legătură cu unele din cele mai importante cluburi din Italia şi din Anglia în ultimii ani, dar Tolouse a ţinut de preţ până a ajuns să-l dea aproape pe degeaba. Contractul francezului expiră în vară în condiţiile în care forma lui din ultimul an şi jumătate a stagnat.

Jurnaliştii care se ocupă de Ligue 1 spun că e bun, dar nu chiar atât de bun. Sissoko a marcat doar trei goluri la Tolouse de la începutul sezonului trecut şi n-a prins lotul Franței pentru Euro 2012, unde Debuchy sau Cabaye au fost titulari.

Daniel Sturridge

Haideţi să ne întoarcem la începutul anului 2011. Chelsea da £50m pe Fernando Torres, cea mai mare sumă plătită vreodată de un club din Anglia. Torres şi Drogba sunt cei mai buni atacanţi din Premier League la vremea respectivă. Vestiarul devine prea mic pentru Sturridge, care e împrumutat la Bolton, unde face un retur remarcabil, punctând de opt ori în 12 partide.

În vara lui 2011, Chelsea semnează cu Villas-Boas, care nu numai că îl păstrează în lot, dar îl joacă meci de meci în partea dreaptă a unui 4-3-3 asemănător cu cel de la Porto. Sturridge întrece orice aşteptări şi marchează de nouă ori până la Crăciun.

Ceilalţi jucători însă nu se mulează la fel de bine pe sistemul lui Villas-Boas, care pierde treptat vestiarul. Roberto Di Matteo preia echipa din mers şi revine la sistemul 4-2-3-1 preferat de veteranii din vestiarul lui Chelsea.

Sturridge e obligat să joace mai retras, ceea ce îi afectează dramatic randamentul. Mai înscrie doar de două ori până la finalul campionatului şi nu joacă nici în finala Cupei şi nici a Ligii Campionilor.

Sturridge continuă să fie marginalizat de Di Matteo, care nu agreează individualismul atacantului. Deşi e singurul vârf din lot în afară de Torres, Sturridge bifează doar 160 de minute, marcând o singură dată. RDM e înlocuit de Rafa Benitez şi Sturridge nu mai vede nici un minut cu el la cârmă.

Atacantul bravează, spunând că dacă Chelsea i-ar da o şansă, ar fi un fotbalist de 20 de goluri pe sezon. Vorbe mari, dar în 2011, când a jucat atacant la Bolton şi extremă la Chelsea a dat 17 goluri în Premier League.

Brendan Rodgers ştie asta şi plăteşte £12m ca să-l aducă la Liverpool unde are un impact imediat, jucând pe poziţia lui preferată de atacant central. Sturridge marchează de trei ori în primele patru meciuri, demonstrând o înţelegere aproape naturală cu Luis Suarez.

Pe lângă transferurile de mai sus mai sunt încă două care s-au perfectat luna trecută, urmând că jucătorii să continue sub formă de împrumut la echipa de la care au fost cumpăraţi.

Unul Jack Butland, care la numai 19 ani a făcut parte din lotul lui Hodgson la Europene, a aparat poarta echipei britanice la Olimpiadă şi a devenit în amicalul cu Italia cel mai tânăr portar din istoria naţionalei Angliei. Stoke l-a cumpărat cu doar £3.5m de la Birmingham, unde va continua să joace până la finalul sezonului. Ben Foster:

I’ve never seen a lad of his age with such ability, and that’s including the people I’ve been with at Manchester United. I don’t think we need to puţ too much pressure on his shoulders but he’s a huge talent who’s got absolutely everything.

Celălalt e Wilfried Zaha, cumpărat de Manchester United cu £15m de la Crystal Palace. Un jucător de a cărui potenţial se vorbeşte mult, cu calităţi native neprelucrate, genul de pariu care-i place lui Fergie. Dar despre el o să vorbim mai mult în vară.[/cleeng_content]

Sursa foto: Dean Jones

Previous ArticleNext Article

This post has 2 Comments

2
  1. Demba Ba si Pappis Cisse sunt jucatori de finalizare, mi-a parut rau ca nu s-au inteles dar asta e. Cand jucau impreuna, unul dintre ei juca in lateral si nu aparea in joc.

    Liverpool avea nevoie de un atacant de careu si se pare ca si l-au gasit cu Sturridge, daca n-a fost sa fie cu Caroll.

    Stilul asta al atacantilor imi aminteste de Football Manager, unde si acolo erau fowards – viteza, dribling, pase, ratari multe – si strikeri – lenti, inalti, ii vedeai in 3 actiuni pe meci din care 2 goluri. Intotdeauna imi placea sa fac o combinatie de FW+ST :).