Pe scurt ar fi: zgomotul tribunei, jucatori mari care etalau o tehnică desăvârșită, dorința de a mă concentra pe fotbal.

Zgomotul tribunei

A fost primul meu meci cu tribune pline dupa foarte mult timp. Dar a fost ciudat pentru că e un caz izolat în timp ce in majoritatea lumii inca nu se poartă așa ceva. M-am tot plimbat prin stadion (care arată foarte frumos), am căutat să văd cum se vede și m-am oprit la locul meu preferat pe inelul 1 deși aveam bilet pe inelul 3. Cum se poate deduce stadionul e prea mare ca să se poată controla o multime de în jur de 58 de mii de spectatori: purtarea măștilor, respectarea locurilor de pe bilet, locurile de fumat, intrarea pe poarta desemnată la intervalul de timp specificat pe bilet, distanțarea sociala. A rămas să te bizui pe propriul vaccin si pe faptul ca toți cei din incintă erau vaccinați sau testați negativ. Deci am avut galerii, tribune care reacționau la faze și ocazii. Dar am avut una din cele mai ciudate reacții care le-am auzit vreodata pe un stadion: cam jumatate din tribune scandau si incurajau o echipă care juca in altă țară, pe un alt stadion. E greu sa redau ce puternic se auzea pe stadion. Am urmarit ulterior o parte din meci inregistrat si fundalul sonor care se auzea la TV nu era nici pe departe ce s-a auzit pe viu. Nu prea văd logica celor care incurajau Ungaria, prezenți fiind la un meci de un nivel mult superior a orice a aratat Ungaria. De ce nu au stat acasa sa vadă celalalt meci? Cred că a fost bizar și pentru jucători sa audă tribunele si sa nu recunoască ce se strigă. Noroc că erau concentrați pe meci. Cand s-au auzit prima data rumoarea mi s-a parut ca tribuna reacționa la o încercare de pressing a portughezilor incurajându-i s-o faca mai susținut. Abia dupa câteva zeci de secunde m-am prins despre ce vorba. Dupa al doilea gol al Ungariei zgomotul a fost si mai puternic, iar dupa egalarea Germaniei la 2-2 nu s-a auzit nimic. Adica exact cum ar fi trebuit sa fie tot meciul.

Jucători de talie mondială

Una e la TV alta e pe viu, zic eu. Am stat destul de aproape de teren sa văd si reacții faciale, fente de corp, mingi plutind și stopuri perfecte. Printre multe altele. Pogba, in versiunea de la națională, e un jucător foarte mare si o plăcere de văzut pe viu. Pasele date de el au fost o încântare. Felul in care mângâie mingea cand o preia și o conduce e delicios. N-am vazut nici un jucător sa faca ceva defectuos cu mingea, exceptându-l pe Moutinho, care e singurul jucător care m-a enervat. Mbappe si Benzema au reconfirmat de ce imi plăcea de ei, chiar dacă primul nu a avut o zi foarte bună. Mi-au placut parcă mai mult portughezii cu Renato Sanchis surprinzator de bun în cleștele Pogba-Kante, Diogo Jota (despre care in sfârșit am înteles ce a vazut Liverpool la el), Bernardo Silva atat de mic si de fragil în aparența dar cu un control uluitor al balonului.

Fotbalul conteză

Mai mult ca oricând meciul acesta ma determină să ma concentrez pe ceea ce ma atrage la cest joc. E vorba de joc in sine, de faze de poartă, de jucători care știu ce să facă cu mingea. Despre cum reacțineaza cqnd se intâmplă ceva care le e potrivnic. Deci o decizie a arbitrului nu e ceva pentru mine care să merite discuții si disecții. Singurul lucru care mă interesează e să ințeleg de ce s-a luat o anumită decizie. Dar odată luată, asta e. Nu mai poți schimba. Dar o echipa bună joacă, face tot ce poate să câștige. Asta e ce vreau sa vad. Pe stadion nu am avut un unghi bun la nici una din deciziile la loviturile de pedepapsă. Revazându-le pe video înțeleg de ce au fost acordate. Nu e o chestie daca eu sunt de acord sau nu. Dar eu sunt in control sa gasesc ceva prin care să continui sa fac ce imi place, nu să mă cramponez de niște decizii ale unor arbitrii.

Si mie îmi place să mă uit la fotbal. Meciul acesta a meritat banii pe bilet.

Previous ArticleNext Article