Sâmbătă la Match of the Day, Alan Shearer a dat măsura ignoranţei sale spunând că „nimeni nu ştie prea multe despre Ben Arfa”. A fost paiul care a rupt spinarea cămilei, vorba englezului.
De când a început să apară la MOTD, Shearer a lăsat impresia unui pundit inept care nu aduce nici un soi de valoare discuţiei. Acum însă era deja prea mult. În următoarele zile, a fost pur şi simplu făcut bucăţi în presă, pe Twitter şi alte reţele sociale de oameni care se săturaseră să-l asculte.
Jonathan Liew de la The Telegraph îl numeşte „un copil foarte mare şi foarte bine plătit, care se întâmplă să stea pe o canapea sâmbătă seara şi să fie filmat.”
Iain Macintosh spune că dacă ai face asta în orice altă zonă a televiziunii, ai fi concediat a două zi.
Tom Williams nu intelege cum Shearer nu şi-a luat 15 minute din timp ca să-şi facă o idee asupra lui Ben Arfa, când Wikipedia şi Youtube sunt la îndemână.
Mergând mai departe, Sid Lowe se întreba pe Twitter cine o fi acest Ben Fairthorne, care săptămâna după săptămâna vine cu câte un interviu cu o super-vedetă din fotbal. A devenit din ce în ce mai clar că interviurile sunt inventate, după care pseudo-jurnalistul de la Daily Star şi-a primit şi el porţia de umilinţă pe Twitter:
„Ben Fairthorne can be as good as David Frost and Bob Woodward, says Barack Obama”
Unde vreau să ajung? La faptul că într-o societate sănătoasă la cap, unde valorile sunt aşezate, impostura şi incompetenţa sunt marginalizate, chiar dacă vorbim de amănunte aparent frivole cum ar fi calităţile lui Ben Arfa.
La noi, Narcis Selaru îi spune „Ceacarito” lui Javier Henandez şi „Bale”, citit cum se scrie, mijlocaşului de la Spurs.
Meme Stoica, punditul, spune în pauza Man Utd – Liverpool că oaspeţii n-or să fie o echipă legată cât timp Gerrard joacă vârf retras. He fuckin’ isn’t, mate!
Comentatorul de la Chelsea – Blackpool ne anunţă că urmează, I kid you not, „derbyul etapei din Anglia, dacă e să ţinem cont de locurile din clasament”. Asta într-o zi în care se juca United - Liverpool!
Râdem înăuntrul nostru de nepriceperea spectaculoasă a tuturor oamenilor ăştia, şi cam atât. Nu suntem nici destul de mulţi sau nici destul de vocali că să schimbăm „establishment-ul”.