Everton câştigase o singură dată in ultimele 55 de meciuri împotriva lui Chelsea şi Manchester United. Într-o săptămână, le-a învins pe amândouă.
Ca de fiecare dată când Everton şi United se întâlnesc pe Goodison Park, toţi ochii au fost pe Wayne Rooney. Huiduielile n-au fost la fel de susţinute ca în alţi ani, poate şi pentru că „fiul risipitor” şi-a cerut recent scuze faţă de David Moyes, pe care îl făcuse responabil pentru despărţirea de Everton în autobiografia sa. Chiar şi fără să fie abuzat sonor cu aceeaşi intensitate, Rooney a prins o zi mizerabilă. Apatic şi neinspirat, mingea a sărit din el de parcă ar fi avut copite şi nu Nike-uri Laser. Wayne a recunoscut că încă ţine cu Everton şi că i-a cumpărat lui Kai un echipament pentru bebeluşi, aşa că fanii „de zahăr ars” au căutat explicaţii subconştiente care l-ar împiedică pe Rooney să dea randament împotriva clubului pe care a fost crescut să-l iubească. Bollocks! Fapt e că nu poţi să fii omul meciului în fiecare săptămână.
Man United a controlat primul sfert de oră, în care gazdele aproape că n-au contat. Berbatov a deschis scorul în minutul 16, catapultând sub bară o centrare trimisă pe jos de Valencia. Trei minute i-a luat lui Everton să anuleze avantajul oaspeţilor. Bilyaletdinov a cules o minge respinsă greşit de Johnny Evans în afară careului şi a trimis un trasor lângă bara din stânga a porţii lui Van der Sar. Ambele echipe au avut câteva şanse uriaşe până la pauză, Donovan luftând din 6 metri şi Rooney ratând singur cu portarul, dar prima repriză s-a terminat la egalitate.
După pauză, Everton a fost echipa mai pozitivă. Golurile au venit de la doi puşti veniţi de pe banca de rezerve, de la care Everton şi Anglia aşteaptă multe în următorii ani. Dan Gosling, produs al academiei Plymouth Argyle, a pus latul la centrarea lui Pienaar în minutul 76, un gol venit în logica reprizei secunde. Pentru ca umilinţa să fie desăvârşită, Arteta a recuperat o minge la centru în ultimele minute şi l-a lansat pe Jack Rodwell, abia intrat, care a şutat în diagonală din marginea careului, de lângă un Johnny Evans aproape catatonic. Peluza dinspre Gwladys Street a explodat de bucurie, Rodwell ducându-se ţintă către fanii din primele rânduri. La 18 ani, Rodwell e cotat la 30m de către Everton, şi se zvoneşte că United au aceşti bani puşi deoparte pentru la vară.
United au fost „well beaten”, după cum avea sa recunoască SAF după meci. Iar adversarul său de sâmbătă, David Moyes, e considerat de mulţi succesorul firesc la cârma lui Man U. Un scoţian la fel de mândru şi loial, cu aceeaşi înclinaţie pentru contructia de echipe din resurse limitate, o calitate probată de Ferguson mai ales la Aberdeen. Moyes pare să fi găsit acel echilibru între creativitate şi determinare, nelipsit din alchimia echipelor mari. „Ma bucură mai ales că am câştigat fără Cahill şi Fellaini (care lipseste tot sezonul), pentru că la începutul sezonului am suferit de pe urmă absenţelor.” E drept, Everton s-a chinuit în toamnă, când avea jumătate din lot în infirmerie, dar de la Crăciun încoace sunt cea mai bună echipă din Premier League.