Cum a ajuns un club din cel mai bogat campionat din lume, transmis în peste 200 de ţări, în pragul falimentului? Răspunsul e simplu: au cheltuit prea mult.

Portsmouth a fost cumpărată în 2006 de Sacha Gaydamak, om de afaceri ruso-israelian, şi fiul Arkadi Gaydamak, miliardar rus cu un mandat de arestare în Franţa pentru trafic de arme. Cu banii pompaţi de rus în vistieria clubului, şi câteva credite la bănci, Pompey devenise deodată un club pricopsit. Problema e că banii n-au intrat în extinderea Fratton Park, cea mai mică arenă din Premier League, nici într-o bază de antrenament proprie sau în academia de juniori. Peter Storrie, chief executive, a recunoscut ieri că cea mai mare parte din investiţii a fost absorbită de salariile jucătorilor. Harry Redknapp a băgat mâna adânc în buzunarul clubului aducând jucători ca David James, Sol Campbell, Glen Johnson, Sylvain Distin, Niko Krancjar, Pedro Mendes, Sulley Muntari, Jermain Defoe, Peter Crouch and Lassana Diarra.

În mai 2008 Pompey învingea pe Cardiff City în finala Cupei, cea mai mare performanţă din ultimii 60 de ani, de când luase ultima oară campionatul. Avea să fie, vorba lui Arghezi, „o fericire cu bube, cu praf în gură”. A fost un trofeu cumpărat pe credit. Şi mai sunt şi bonusurile. Nimeni nu bănuia că un club că Pompey va da peste cap tradiţia conform căreia Cupa urma să revină unui club din Big Four, aşa că directorii le-au promis jucătorilor bonusuri obscene, pentru că bănuiau că nu le vor plăti niciodată. Aşa se face că în cel mai bun sezon al lor, 2007-2008, când Pompey înregistrase încasări de £70.5m, clubul tot a terminat pe minus £17m. Şi asta se întâmpla înainte ca băncile să-şi vrea banii înapoi.

La scurt timp, a venit criza. Standard Bank a fost prima instituţie financiară care a refuzat să refinanteze creditul clublui. Au urmat şi celelalte bănci. Ele aveau nevoie de cash, cât mai repede. Pompey a fost nevoită să îşi vândă cei mai buni jucători, care au ajuns la cluburi că Inter Milano, Real Madrid sau Liverpool. De când a luat Cupa, Portsmouth a vândut jucători în valoare de £77m şi încă are datorii de £50m. Gaydamak a fost şi el lovit puternic de criză, fiind obligat să-şi retragă sprijinul. Pompey a trecut pe rând pe la Sulaiman al-Fahim, Ali al-Faraj şi acum Balram Chainrai. Zilele astea se vorbeşte despre un consorţiu salvator din Africa de Sud. Cert e că dacă pe 1 martie, managerii clubului nu pot demonstra în faţa Curţii că au la dispoziţie £22m până la sfârşitul sezonului, Pompey va intra în faliment.

Previous ArticleNext Article