Hillsborough

Hillsborough e cel mai mare dezastru din istoria fotbalului englez. La semifinala Cupei din 1989, 96 de suporteri ai lui Liverpool au murit striviți în peluza Leppings Lane a stadionului Hillsborough.

Mărturisesc că, prima dată când am aflat de Hillsborough, mintea mea n-a putut să cuprindă ce s-a întâmplat. Accidentele rutiere sau înecul sunt la fel de cumplite, dar măcar intelgibile. Înțelegi mecanica din spatele lor. Dar e mai greu de înțeles cum ajung 96 de oameni să moară striviți într-un stadion. Pentru asta ai nevoie să înțelegi contextul care a făcut posibilă tragedia.

This is England

Nici nu vă imaginați ce au făcut două decenii de gentrificare din fotbalul englez. Premier League e un blockbuster hollywoodian; Division One era un film slinos cu buget redus.

Pe vremea aia, fotbalul era al clasei muncitoare, al minerilor și instalatorilor. Guvernul lui Thatcher nu i-a avut niciodată la inimă, și nici patronilor de club nu le erau de prea mare folos cât timp aveau buzunarele goale. Puținii bani pe care-i făceau de pe urma lor se duceau pe transferuri. Stadioanele erau nu doar dărăpănate, ci de-a dreptul periculoase:

depressing… below the standards to give the spectators dignity… in stark contrast to the different world only yards away, in the boardroom. (Taylor Report)

Și apoi mai erau huliganii, tot mai mulți și tot mai agresivi. Din cauza lor, toți suporterii ajunseseră să fie tratați drept o specie inferioară de către autorități și tabloide:

Many people — including those at the top of government and newspapers — wanted to believe football fans were murderers, robbers, defilers and drunks.
It was easy for the police to frame them, then.

15 aprilie 1989

Hillsborough, și mai ales peluza Leppings Lane era cunoscută drept una dificilă pentru oaspeți. În 1981 o tragedie aproape identică a fost evitată la semifinala dintre Wolves și Spurs. Șansa suporterilor de atunci a fost că gardurile au cedat și valurile de oameni s-au revărsat pe gazon.

Dar lucrurile păreau să evolueze. Cu un an înainte, în 1988, tot la Hillsborough și tot la o semifinală de Cupă, poliția a instalat filtre pentru verificare biletelor, astfel încât suporterii au ajuns treptat la stadion.

Pe 15 aprilie 1989 n-au mai fost filtre și nici gardurile n-au cedat. Zece mii de suporteri ai lui Liverpool erau prea mulți pentru cele șapte intrări cu turnicheți dinspre Leppings Lane. Ca să evite o îmbulzeală la intrarea în stadion, polițistul care se ocupa de siguranța spectatorilor a luat decizia catastrofală de a deschide porțile de ieșire.

Îmbulzeala de la turnicheți a fost amânată pentru tunelul care conducea către peluză. Peluza, compusă din mai multe cuști de metal, s-a tot umplut până n-a mai rămas un centimetru liber. Capacitatea peluzei fusese profund supraestimată. Oamenii erau blocați într-o cușcă de metal în care nici nu puteai respira:

People say how can you suffocate standing up in the open air. The pressure on you was so intense that once you breathed out, the crush prevented your lungs from re-inflating, so to breathe you had to put your forearms on the back on the person in front of you to create space to breathe in.

Altă mărturie, povestită la Anfield Wrap, e a unui supraviețuitor care era lipit de o adolescentă. Nici unul din ei nu se mai putea mișca, însă fata își pierdea treptat cunoștința. Fiind atât de strivită încât nici nu putea vorbi, ea l-a călcat de câteva ori pe picior. Era ultimul fel în care mai putea cere ajutor. Omul a văzut-o pe fata asta murind lângă el.

Sunt doar două dintre miile de povești cumplite din acea după-amiază. Nimeni, niciodată, n-ar fi trebuit să treacă printr-un asemenea calvar la un meci de fotbal.

La cald

Imediat după tragedie, David Duckenfield, polițistul care a ordonat deschiderea porților pentru ieșire, a dat vina pe fani, acuzându-i că au luat cu asalt porțile. Câteva zile mai târziu, The Sun a publicat cea mai scabroasă primă pagină din istoria ziarului, acuzându-i pe fani că au buzunărit victimele, au urinat pe polițiști și i-au bătut pe medicii care dădeau primul ajutor.

Despre suporteri s-a scris că au venit beți și fără bilet la meci. În contextul anilor ’80 de care vă povesteam, a fost de ajuns. Manipulați de autorități cu ajutorul Sun-ului, oamenii erau convinși, ținând cont și de Heysel, că animalele de suporteri liverpudlieni își meritau soarta.

Raportul Taylor

Toate zvonurile și minciunile au fost infirmate de judecătorul Taylor, cel care a anchetat tragedia. În raportul său, publicat doar câteva luni mai târziu, Taylor a stabilit că: although there were other causes, the main reason for the disaster was the failure of police control. În același raport a subliniat că marea majoritate a fanilor aveau bilete, nu erau beți și nici nu au fost violenți.

În ciuda acestui raport, nimeni nu a fost tras la răspundere, în timp ce minciunile Sun-ului au rămas mult mai bine întipărite în memoria colectivă decât un meticulos raport guvernamental.

Totul s-ar fi oprit aici, dacă timp de mai bine de 20 de ani, familiile victimelor n-ar fi dus o luptă eroică de a afla adevărul complet despre felul în care au murit cei pe care îi iubeau. Liverpool Echo:

The bereaved families, driven on and inspired by love and the need to know exactly how and why their loved ones died, deserve enormous respect and admiration.

They have been repeatedly beaten down and clearly expected to give up and go away by the powers-that-be. But despite facing the might of the Establishment, they have refused to lie down and refused to accept that they would never get the full story of Hillsborough.

Each year, not least at the memorial service at Anfield, we have witnessed the families’ dignity and desire to honour and remember the 96 men, women and children who died after going to watch a football match.

And throughout nearly a quarter of a century we have seen their steely determination and stoicism as they have continued to ask the basic questions which others have continued to refuse to answer.

This is why, on this landmark day, we salute all those who have campaigned for the full story. You are a credit to this city – and a credit to your families.

Adevărul complet

În 2009 o comisie independentă a fost formată în încercarea de a răspunde la întrebările la care nu reușise să răspundă raportul Taylor. Timp de trei ani au fost studiate toate documentele legate de tragedie, peste 450 de mii de pagini. Concluziile comisiei, făcute publice săptămâna trecută, sunt șocante.

Autoritățile, de la poliție, morgă și serviciul de ambulanță, până la politicieni, nu doar că au fost principalii vinovați pentru ce s-a întâmplat, dar au complotat într-un mod sinistru pentru a-și acoperi urmele și a da vina pe suporteri.

  • 116 din cele 164 de declarații ale polițiștilor implicați au fost modificate de către superiorii lor astfel încât orice comentariu nefavorabil la adresa poliției să fie eliminat.
  • zvonurile murdare publicate de The Sun au fost lansate de polițiști.
  • în tot acest proces, principalii vinovați, respectiv poliția, au încercat să dea vina și să murdărească imaginea victimelor. Tuturor victimelor, inclusiv copiilor, li s-a luat alcoolemia iar rudele îndoliate au fost interogate într-un mod inuman.

As for the alcohol-testing of the 96 corpses, purely to bend the story in favour of the South Yorkshire police, it takes a special kind of bastard to pass those orders when the victims included so many young. Thirty-seven of the dead at Hillsborough were teenagers. Jon-Paul Gilhooley, Steven Gerrard’s cousin, was the youngest who never came home. Ten years old. (Daniel Taylor)

  • ambulanța a reacționat greoi și dezordonat. Deși, în mod incredibil, o singură ambulanță a pătruns pe stadion, orice anchetă a fost suspendată pentru că cei de la morgă au stabilit că oricum victimele nu mai puteau fi salvate după 3:15. Comisia a stabilit că până la 41 de vieți ar fi putut fi salvate dacă cei de pe ambulanță și-ar fi făcut treaba cum trebuie.

Raportul Taylor a stabilit cine a fost de vină pentru Hillsborough. Dar a fost nevoie de această comisie independentă pentru a demonstra felul meschin și diabolic în care au autoritățile au încercat să dea vina pe victime pentru propria lor moarte.

După 23 de ani, adevărul a ieșit la iveală. Va fi complicat, dar ancheta trebuie redeschisă, verdictul accidental death anulat, și vinovații trași la răspundere.

Sursa foto: Flickr, Ben Sutherland.