- Manchester United a ieşit la joacă cu ceea ce a devenit deja “echipa pentru meciurile grele”. Puneţi-l pe Evra în locul lui O’Shea, şi aveţi primul XI din finala Ligii.
- Didier Dechamps spunea că actualei trupe a lui Fergie îi lipseşte fantezia generaţiilor anterioare. Poate e adevărat. Luaţi-l spre exemplu pe Nani, care e mai creativ decât Park şi Valencia la un loc, şi tot a stat pe bancă.
- Dar ce meci au făcut aripile lui United! Să nu zic vorbă mare, dar coreeanul a făcut probabil meciul vieţii, muncind că un catâr şi distrugându-l efectiv pe Brana. Ăsta e omul despre care s-a spus că a venit doar ca United să vândă tricouri în Asia…În celălalt flanc e greu să-ţi aduci aminte cine a fost ultima aripă care i-a răsucit coloana lui Ashley Cole cum a făcut-o Valencia ieri.
- Pe lângă mijlocaşii laterali, Rooney, Chicharito, Vidic sau Giggs au prins un meci excelent. De cealaltă parte, Ivanovic, David Luiz, Essien şi Lampard au avut „a shocker”, cum spun englezii.
- N-or fi având fantezia de altădată, dar energia, travaliul şi autoritatea cu care United controlează meciurile sunt suficiente.
- Cu o voioşie de şcolar, Fergie a făcut două plecăciuni în faţa peluzei care cânta “Are you watching Merseyside?”
- Mi-aduc aminte ce citeam la începutul sezonului pe un forum al (pseudo-)fanilor mancunieni din România. Aproape toată lumea de acolo era de acord că moşul a scăpat hăţurile, să vină Mourinho, cu Neuer, Sneijder şi Gourcuff după el, the usual knee-jerk crap…
- Faptul că, după ce i-a pierdut pe Ronaldo şi Tevez, după ce Rooney a semănat cu un fotbalist de Sunday League până în primăvară, după ce Valencia şi Park au lipsit câteva luni bune, după toate astea United ia titlul şi e a doua oară în trei ani în finală Ligii, ăsta e cel mai mare compliment pentru Sir Alex.