Dacă e un obiect la care n-am fost perfect mediocru în școală, ăla e engleza. N-am luat olimpiade și nici zece pe linie, dar ceva în capul meu a decodat limba asta nu numai cu ușurință dar și cu plăcere.
Pe măsură ce am înțeles cum funcționează și româna și engleza, mi-am dat seama cât de propagandistică e treaba cu dulce și frumoasă. Româna nu e nici una nici alta, și nu mi-a luat mult să-mi dau seama că cei care credeau asta n-aveau termen de comparație.
Româna e o limbă ilogică, sucită, cu mai multe excepții decât reguli. Enagleza, dimpotrivă, e complexă dar inteligibilă, ca harta metroului londonez.
Da, dom’le, dar tot degeaba dacă n-au echivalent pentru dor și doină. Dacă te gândești că engleză are vreo jumătate de milion de cuvinte și româna doar 120 de mii, e clar că e mult mai simplu să găsești exemple în sens invers. Câteva care-mi vin în minte: compelling – convingător amestecat cu elocvent, knee-jerk – cu sensul de previzibil-automat, sau wholesome – un fel de salutar, nu doar fizic ci și etic.
Apoi mai sunt cuvintele care sună în acord cu lucrul pe care-l reprezintă: pecadilloes cu sensul de mici defecte, grace cu sensul de finețe sau har. Ei îi zic snow, noi zăpada, ei leaf, noi frunză. Exemple mundane și empirice, dar care dau un ton plăcut limbii.
Ce-mi place cel mai mult însă la engleză sunt expresiile. E o joacă aici pe care nu știu dacă o ai în alte limbi.
După ce ești pus la locul tău, englezii te poftesc să servești humble pie, dacă cineva vrea să devieze atenția de la lucrurile care contează se cheamă că a aruncat un red herring, dar dacă știe ce spune atunci he knows his onions. Dacă n-ai ce face decât să taci și să înduri, atunci bite the bullet, și dacă nu-ți place căldura ieși din bucătărie. Sau preferata lui COYS: Close, but not cigar.
Mama expresiilor peste care am dat până acum e din Boardwalk Empire, când Jimmy îi spune lui Harrow, lunetistul-aghiotant cu jumătate de față mutilată în război, că va avea șansa să-și facă o familie și toate cele. Simțind că-l îmbată cu apă rece, Harrow îi zice: If wishes were horses, beggars would ride.
Ce am făcut în postarea asta, s-ar chema preaching to the choir, pentru că dacă sunteți aici probabil știți deja că engleză e o limbă mișto. Dar nu strică să ne amintim că limba pe care-o vorbim chiar e dulce și frumoasă, doar că nu e româna.
Sursa foto: Flickr, kevinzim.
eu am asociat acel “dulce si frumoasa” cu faptul ca romana e o limba melodioasa, cuvintele avand in general multe vocale, etc.
sigur, poezia respectiva e una gretos patriotica, dar sa fiu sincer si ca sa par mai batran decat sunt, poate in zilele noastre e nevoie de asa ceva…eu sunt pe zi ce trece mai umiti, ingrijorat, scarbit de ce vad in jurul meu si totul se reduce la civilizatie / educatie dpmdv..si atunci, cred ca treburi de-astea lacrimogene ar putea ajuta, inoculate fiind “din frageda pruncie”.
dar revenind strict la intelegerea mea cu privire la “dulce si frumoasa”, nu cred ca cineva poate nega ca romana e melodioasa – oricine a auzit olandeza, poloneza sau limbi nordice stiu despre ce vorbesc.
cat priveste engleza, sigur, sunt mult mai multe cuvinte acolo, dar mi se pare cumva logic, pt. ca foarte multe dintre acestea descriu obiecte sau actiuni de care romanasii nostri nu aveau / au habar la momentul inventarii sau modificarii intelesului lor. si aici deja intram in istorie si cand vine vorba de asta, tind sa scriu foarte mult asa c amai bine ma opresc 🙂
cat priveste regulile gramaticale, nu e vina noastra. fata de latina, avem o gramatica mai simpla, asta mai ales ca noi am copiat regulile de la francezi…care au, ce-i drept, o gramatica mai complicata fata de limbile anglo-saxone. pe de alta parte, in ceea ce priveste simplificarea, daca vorbim de fonetica, de pronuntarea cuvintelor, limba noastra e evident mai simpla si are mult mai putine reguli si exceptii de la reguli decat engleza.
dar sunt de acord cu tine, engleza e foarte misto. adica cool :))
* uimit
* oricine stie !
*pentru ca noi am copiat
De acord ca totul se reduce la educatie, si ca unele lucruri trebuie explicate de la o varsta frageda.
Dar daca faci prost treaba asta, cum se intampla de exemplu cu istoria si religia in scoala, copilul creste si, de lehamite, arunca si banana o data cu coaja.
Cu cat ti s-a spus ca romanii au fost asupriti de strainii mari si rai, cu atat iti desconsideri mai mult tara cand afli adevarul. Cu cat te invata ca nu e bine sa porti altceva decat cruci la gat, cu atat ai impresia ca religia e superstitie si atat.
SI sunt multe exemple din astea, cand excesul de zel face mai mult rau decat bine.
Engleza este cea mai usoara limba dintre toate cu care am avut de-a face. O engleza mult mai complicata este germana, unde trebuie efectiv sa memorezi genul substantivelor, cazul adjectivelor, miii si mii de conjugari etc. Franceza are si ea destule reguli dar e mai usor de invatat deoarece si romana are multe lucruri imprumutate. Iar romana, pentru un strain care vrea sa o invete, este o limba groaznica. Multe, multe exceptii, diacriticile sunt greu de invatat si pronuntat.
Cat despre limbi melodioase, eu am descoperit ca greaca suna foarte bine pe muzica 😀
Ei, multe am fost invatati la scoala si apoi am constatat ca nu erau chiar asa.De pilda, dupa ce am stat ceva timp in anturaj turcesc, eu urmasul lui Vlad Tepes,Mircea cel Batrin, Mihai Viteazul si alti descapatinatori de turci, am aflat ca istoria lor nu ne semnaleaza ca dusmani, nici chiar ocazionali.Rovine,Calugareni sau Podul Inalt?Nope, problema mare sint grecii, care ar trebui rasi fara crutare.
Cit despre engleza, da, suna bine in sud si se fonfaie ingrozitor in nord-est dupa care scrisneste in Scotia. USA? Ii simti de la o posta, parca accentul lor l-as defini ca arogant.
Insa avantajul mare al englezei este gramatica destul de simpla(practica), comparativ cu limbile latine sau limba germana( nu-i asa COYS?).
Articol fain. Have a nice day!
Şi româna şi engleza sunt limbi frumoase atunci când nu se contopesc.
Romgleza sucks, ca să zic aşa.
Hehe, asta cu noi, turcii si grecii aduce cu rivalitatile din vestul Londrei.
QPR (Romania) ii urasc de moarte pe Chelsea (Turcia), dar sunt prea mici ca Chelsea sa-si bata capul cu ei. 🙂
Romgleza e aiurea cand ai echivalenti perfecti in romana, dar de multe ori un cuvant sau o expresie in engleza e prea spot-on 😀 ca s-o strici.
In aceeasi nota…
Germana e imposibila. Am facut meditatii cu vreo trei profesori diferiti si n-am ramas decat cu: Keine Hausaufgabe.
De acord. Dar aud mulţi oamenii folosind termeni precum “speech”, “speaker” sau “fashion” în propoziţii bazate pe limba română. Asta mă irită.
Asta ii ziceai cel mai des? =))
Eu am invatat cam un an cu un super profesor si daca as fi continuat se prindea, dar din lipsa de timp am renuntat. Am ajuns la un nivel in care pot sa inteleg si sa citesc articole usurele, dar de vorbit este in continuare f. greu. Dar trebuie multa multa practica si sa fii inconjurat de ea: carti, articole, TV in germana. Daca as trai acolo (wishful thinking) probabil as invata-o…
Avand in vedere cui se adreseaza (unor fani ai fotbalului, unii chiar practicanti in tribune), gasesc acest articol tendentios, rautacios si nedrept. Injuraturile romanesti suna la fel de frumos ca cele in engleza. Mai mult, “brutarie” suna infinit mai bine decat “bakery” 😀
Ba chiar as zice ca unele injuraturi romanesti, total intraductibile, fac la nervi cat toata diferenta aia de sute de mii de cuvinte 😀
Cel mai bine iti dai seama de cat de regulata e romana cand incerci sa-l inveti pe vreun strain sa vorbeasca. Si eu am incercat doar cu un francez, care pricepea repede, nu cu vreun chinez ceva…
Pe de alta parte, despre engleza nu stiu ce sa zic. E peste tot in jurul nostru si normal ca ne este foarte familiara. Usor de inteles, mai ales prin apropierea culturala pe care ti-o dau filmele/serialele/fotbalul/literatura etc. Dar la capitolul “frumusete” nu stiu unde sta. Nu vorbesc suficiente limbi ca sa am o parere, dar din cate am mai citit as banui ca rusa, de exemplu, e o limba mai fina. Persana e o limba foarte poetica, tot orientul mijlociu a scris secole intregi poezie si chiar proza in majoritate in persana, desi datorita Coranului cam peste tot se cunostea si araba. Ma rog, discutie foarte lunga, dar sa nu-i spui vreodata unui japonez ca exista vreo limba mai frumoasa ca a lui.
“Româna e cea mai cool”. 🙂
Motivul: româna e singura limbă – cel puţin din câte ştiu eu – în care fiecare literă e un sunet. Evident că există şi excepţii de genul: ghe, ghi, che, chi, dar într-o proporţie foarte foarte mare, fiecare literă dintr-un cuvânt e un sunet. Iar asta ne ajută pe noi să putem citi şi învăţa foarte uşor orice limbă.
“As cool as a cucumber” a fost intotdeauna una dintre preferatele mele.
Si daca a fost un cuvant peste care sa dau care sa imi inspire EXACT senzatia notiunii pe care o descrie, ala e: “posh”.
Personal am avut intotdeauna o atractie fantastica fata de engleza britanica in toate formele ei (fie aia curata din capitala, fie din ce in ce mai “personalizata” cu cat mergi mai inspre nord). Eram si cumva mandru mai demult ca prietenii mei aveau nevoie de subtitrare la “Lock, Stop..’ in timp ce eu eram pe jos de ras la fiecare punchline (“If the milk turns out to be sour, I ain’t the kind of pussy to drink it.”, “I have three interests in life, Nick. No, four: football, music, money, and the annihilation of anyone that interferes in that short list!”).
Si pt un festin lingvistic care parca nu se mai termina, recomand oricui sa ia la rand toate sezoanele de QI cu Stephen Fry.
Multumesc pt postul asta. Chiar a lovit aproape de casa (see what I did there?)
si complet off topic, asta mi-a facut ziua mai buna azi
http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-19667664
haha! good one 🙂
Limba romana e intr-adevar dulce si frumoasa, asa cum spune poezia… pentru ca exprima sentimentele intr-un fel in care nici o alta limba nu reuseste sa le exprime probabil. Parca un “te iubesc”, “iubire” captureaza infinit mai multe semnificatii decat un banal “I love you”, “love” … pur si simplu sunetele respective sunt mult mai bine acordate cu starea sufletului din momentele respective decat cuvintele englezesti, si cred ca in general starea asta de fapt se mentine la nivelul intregului vocabular.
mie de mic mi-au placut toate exclamatiile care incepeau cu -bloody- , de genul -bloody hell! . Plus , imi plac la nebunie reactiile comentatorilor englezi la unele goluri frumoase din EPL… acel – Brilliant! Absolutely brilliant! – pe care l-am auzit cu totii macar o data, ma unge la corazon :D.
… si spaniola mi se pare usor de invatat pentru noi, romanii. cel putin la nivel conversational. am fost cateva luni in sua printre foarte multi mexicani si fara sa ma straduiesc prea mult, s-a prins de mine.
Diferenţa e că “I love you” vezi scris pe toate tâmpeniile, de la ursuleţi de pluş şi perne până la tricouri. Cuvintele astea şi-au pierdut semnificaţia şi au devenit banale. Peste tot, cred, nu doar la noi.
mie mi se pare ca romana e o limba care ne permite sa invatam foarte usor limbile straine..noi suntem capabili sa vorbim absolut orice limba..sarba,greaca,rusa,germana,franceza,spaniola,italiana,engleza,araba,turca..etc..chiar cu accentul specific..exista si exceptii,intradevar..olandeza..care e ca o germana murdara(partea din nord..pentru ca cei din eindhoven sau rotterdam vorbesc foarte clar..la fel si belgienii…am stat o saptamana sa pot pronunta schreifenigen cu accent olandez)
in noiembrie o sa fiu si eu capabil sa inteleg mai mult din vorbele astea ale britanicilor..
ieri mi-a zis o femeie o expresie pe care n-o mai auzisem niciodata..am uitat exact cum se zice,insa,ideea era ca imi pierd timpul incercand sa o conving de ceva..era ceva cu flagg your horses..
PS:sa va fereasca Dumnezeu de englezii din sunderland..nici cu subtitrare nu-i inteleg..sunt mai rai decat scotienii beti din glasgow..
Germana e imposibila dpv gramatica, eu dupa 10 ani de stat in tari vb de germana tot dupa ureche folosesc der, die, das. Probabil singura limba unde un cuvant atat de frumos (vizual) ca ‘fustita’ e de genul masculin. Schwyzer duitch imi place intrucatva mai mult, are diminutivele alea (cuvinte terminate in ‘li’, gen gipfeli, muessli) ce suna atat de haios precum limba vecinilor de peste Prut. Revenind la engleza mie imi place expresia ‘happy as a clam’
O fi venind de la faptul ca stand inchisa in casa scoica habar n-are ce grozavii sunt pe afara 🙂
Ca unul care le stie pe amandoua depun marturie ca in materie de injuraturi, maghiara depaseste romana 🙂
Total de acord cu asta … insa e ceva mai mult de atat, care tine pur si simplu de combinatia de sunete folosita in compozitia cuvintelor respective.
crede-ma..greaca le intrece pe toate..as putea scrie o carte intreaga cu injuraturi in greaca..
“Ei îi zic snow, noi zăpada” – noi avem si “nea” sau “ninsoare” (nea din soare) care e mult mai liric si mai sugestiv decat “snow”
Intradevar engleza este mai logica si mai pragmatica insa asta nu ii ofera nici un fel de “superioritate” in fata limbii romane. Pana si expresiile la care faci tu referire se atribuie unor situatii concrete si par a fi iesite din modul lor eufemistic de exprimare in care vorbirea directa este oarecum tabu.
Romana cred eu (cu mixul ei latin/slav) este mult mai spirituala iar faptul ca are mai multe exceptii decat reguli constituie un dezavantaj doar in cazul in care nu iti este limba materna si vrei sa o inveti.
In aceeasi orinde de ei, cu toate ca, in mod unanim, rusa e cea mai “urata” limba (sau “frumoasa” ca limba rusa), scriitorii care au reusit sa suprinda cel mai bine natura spiritului uman au fost scriitorii rusi care au scris in rusa. (ex: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Brothers_Karamazov), iar rusa are o gramatica mult mai ilogica si mai incalcita decat romana care totusi are o mare influenta latina.
Ca si incheiere, am citit mai demult un articol al unui englez ce a calatorit prin Romania cu bicicleta (n-a trecut si pe la Cluj din fericire):
We roll along quiet roads admiring the small houses, each with a
garden filled with sour cherry trees and vines. Outside every house is a
bench where the inhabitants can sit and watch the world go by. The
majority are elderly, many of the young people having abandoned bucolic
bliss for the delights of the city.
Greetings are important: “I kiss your hand!” is my favourite, so I learn it and practise, calling “saru’mana!” as we pass. It is, I shortly discover, only intended for older women, so I revert to “sa traiti”, “May you live long”, which turns out to be only for older men.
Parca nu e chiar atat de urata limba noastra pana la urma…
eu as alege castigator verbul “a mierli”. Ex: X a mierlit-o!