Frecvenţa alunecărilor necontrolate impune o sancţionare mai drastică a acestora
Rar trece o săptămâna de Premier League fără că piciorul cuiva să plesnească, făcut pârghie între gazon şi crampoanele unui adversar lansat în tackling un pic prea târziu şi un prea puternic.
Weekendul ăsta a fost rândul cotonogarilor de serviciu să-şi facă numărul. Karl Henry a intrat că o locomotivă în catalanul Jordi Gomez pe care l-a răsturnat în aer. Vorbim de acelaşi Henry care l-a hăcuit pe Joey Barton acum câteva săptămâni şi care i-a rupt piciorul lui Bobby Zamora, deşi rămân la părerea că aceea n-a fost o alunecare mailitioasa.
Tot cu o dublă fractură şi o masca de oxigen a ieşit de pe teren şi Hatem Ben Arfa, căruia de Jong i-a rupt piciorul undeva mai jos de genunchi. E drept, intrarea n-a părut brutală, aparoape nimeni din stadion nu şi-a dat seama de gravitatea accidentării, dar e greu să-i acorzi clemenţă olandezului când îi știi cazierul. În martie îi rupsese piciorul lui Stuart Holden într-un amical cu Statele Unite, iar ştampila pe care i-a pus-o lui Xavi Alonso pe piept e un procedeu interzis în multe sporturi de contact.
Interesant e că selecţionerul Olandei, Bert van Marvijk l-a exclus din lot pe de Jong în urma acestei intrări, considerând-o „sălbatică și inutilă”. Mă întreb cum ar fi fost primită la noi aşa o decizie.
Fostul arbitru Graham Poll „hits the nail in the head”, cum se spune, în editorialul din Daily Mail:
How often after a player suffers a broken leg do we hear that the tackler ‘is not that sort of player’?
There are plenty of ‘those şort of players’ around and a few have been involved in bad injuries already this season. None were sent off and if they are left unchecked, they could cause further serious problems.
Manchester City’s enforcer Nigel De Jong and Wolves’ newly-styled hardman Karl Henry are both tackling in a way which is designed to ‘let a player know he’s there’.
Prin convenţie şi tradiţie, fotbalul insular permite un joc mai bărbătesc decât ce se joacă pe continent, peluza apreciază o alunecare dură dar corectă la fel de mult ca o pasă decisivă. Devine însă din ce în ce mai evident că lucrurile scapă de sub control. Fără o reglementare mai atentă a suspendărilor, care acum sunt limitate la 3 partide, accidentele nu vor putea fi evitate.
Nu e normal ca o alunecare neprimejdioasă pentru sănătatea adversarului, cum a fost cea a lui Gary Cahill cu Arsenal, şi una nesăbuită ca cea a lui Henry să primească aceeaşi sancţiune. FA-ul trebuie să modifice regulamentul, dar mă îndoiesc că o va face atâta timp cât victimele sunt Johnny Foreigner’s.