Phillipe Auclair, corespondentul L’Equipe la Londra explică în FourFourTwo-ul din octombrie cum funcţionează sistemul de scouteri al lui Arsenal:
„E ca o piramidă imensă. În vârf e Arsene. Sub el e Steve Rawley, chief-scout, iar sub acesta din urmă sunt aşa-numiţii super-scouts, care acoperă toate regiunile fotbalistice: Francis Cagigao (Spania şi Portugalia), Gilles Grimaldi (Franţa, Israel şi Africa), Peter Clarke (Olanda), Danny Karbassiyoon (SUA şi Mexic) şi Tony Banfield (Italia, Croaţia şi Slovenia). Sub ei sunt straturi întregi de alţi scouteri în fiecare din aceste ţări. Majoritatea lucrează ca freelanceri şi colaborează cu mai multe cluburi în acelaşi timp.”
Mai povesteşte şi o întâmplare semi-anecdotică, dar fiind vorba de Wenger, mai mult ca sigur e adevărată:
„Acum vreo doi ani, o echipă din Bangladesh a venit să joace câteva meciuri în Anglia. Erau partide de nivel scăzut, organizate pentru comunitatea sud-asiatică din Londra, dar cu toate astea m-am dus. Am fost foarte impresionat de portarul uneia dintre echipe şi i l-am menţionat lui Arsene. Nu mi-a venit să cred când mi-a spus că ştia jucătorul. Era un anonim din Bangladesh! Sunt convins că nu există un jucător pe planeta asta despre care Arsene să nu ştie câte ceva!”
În acelaşi reportaj, un scout anonim spune că ştie un puşti de 8 ani care câştigă 1000 de lire pe lună jucând la piticii unui club de Premier League.