Astăzi se fac 20 de ani în cap de când Ryan Giggs a debutat în fotbalul mare, twenty years of tramping up and down that bloody wing, vorba lui Fergie. 20 de ani în care Giggsy n-a luat nici măcar un singur cartonaş roşu.
Cu Chelsea, Giggs a egalat recordul lui Bobby Charlton de meciuri jucate în prima divizie din Anglia – 606. Iar pentru meciul cu Arsenal (sau Leyton Orient) din Cupă, fanii i-au pregătit un banner, inspirat de chantul pe care i-l cântă la fiecare meci, inspirat la rându-i de piesa Joy Division - Love will tear us apart.
Vă recomand interviul din Guardian şi o selecţie cu cele mai frumoase 10 goluri ale sale:
He turns up for this interview în a simple top, jeans and a £40 pair of Converse pumps. That kid of 1991, the boy who played football like a man, has become the man who plays football like a boy.
Aveam 7 sau 8 ani, când TVR Iași transmitea un fel de serial în care Giggs, el însuși un puști la vremea aia, te învăța cum să bați cornere, lovituri libere și toate cele. Ieșeam apoi pe terenul de zgură de lângă bloc, convins că am prins mișcarea. Si totuși cumva, niciodată nu-mi ieșeau cum ii ieșeau lui.
E uimitor când te gândești câte s-au schimbat de atunci… Ca sa înțelegeți ce înseamnă 20 de ani în fotbal, gândiți-vă că pe vremea aia Belodedici lua Cupa Campionilor cu Steaua Roșie Belgrad, Jean Pierre Papin era Balonul de Aur al Europei, iar Jack Wilshere nici nu era născut.
Suntem cu toţii privilegiaţi că l-am putut vedea timp de 20 de ani pe acest domn, săptămână de săptămână, răsucind sângele fundaşilor din Anglia. Un fotbalist teribil care a ştiut să rămână un om normal, într-o lume în care asta pare să fie atât de greu, judecând după orgiile de după meciuri și studenții împuscați prin vestiare.Richard Whitall are dreptate: profesionalismul lui Giggs e desprins din alte vremuri. All Hail Sir Ryan!
Sursa foto, Flickr, Pat McDonald