Un articol scris de Ursano
Am fost teribil de norocoși să fim prezenți la Madrid într-o zi magică pentru români, miercuri, cu patru victorii din patru meciuri în optimile fetelor. Urmarea a fost că am avut, pentru prima dată în istorie, patru fete (Simona Halep, Sorana Cârstea, Patricia Țig și Irina Begu) în sferturile unei competiții deosebit de importante, patru din opt sfertfinaliste! A doua zi, doar una dintre ele a mai câștigat (Simona în fața Irinei), dar asta nu ne-a micșorat deloc senzația specială din ziua precedentă. Cu atât mai mult cu cât, după ce ne-am întors acasă am urmărit la televizor cum Simona a cucerit trofeul, al doilea de acest nivel din cariera sa (laolaltă cu Indian Wells). Mai mult decât atât, în a doua zi am prins și meciurile dubliștilor noștri, Horia Tecău și Florin Mergea, care aveau să ajungă până în finală unul contra celuilalt, primul devenind campion alături de partenerul său, Jean Julien Rojer.
După Madrid mi-a devenit foarte clar că tenisul e un sport și mai frumos atunci când găsești, aproape meci de meci, implicare emoțională. De aceea poate la Roland Garros meciul cel mai important pentru mine fusese Monfils – Cuevas, cu un stadion cântând Marseilleza în pauze și cu unul dintre favoriții personali (simpaticul Gael) reușind o răsturnare de scor spectaculoasă. Acum, cu atâtea meciuri în care erau implicați români (patru în prima zi, cinci în a doua), agenda noastră a fost supra-aglomerată și am avut serioase dificultăți în a ne împărți între diferitele terenuri.
Am văzut-o pe Irina câștigând un meci lung si tensionat cu McHale, o americană neașteptat de valoroasă pe zgură, pe Sorana stăpânindu-și, mai mult ca oricând parcă, nervii în fața revelației de la Stuttgart, Siegemund, pe Simona luându-și revanșa în fața Timeei și pe Patricia revelându-și talentul brut în fața uneia dintre cele mai mari big hittere din circuit, Keys.
Multă tensiune, mulți români în tribune (Contra și Andrei Pavel sunt cele mai cunoscute figuri), tenis de calitate și o neașteptat de frumoasă impresie despre fetele astea după meciuri: Irina a stat până la ultima poză și ultimul autograf deși abia se mai ținea pe picioare și agentul de securitate o zorea să iasă pentru pregătirile următoarei partide, Sorana era luminoasă de entuziasm, mulțumind fiecăruia în parte pentru „galerie”, iar Patricia mi-a arătat multă ingenuitate în felul cum s-a comportat după meci cu cei ce o susținuseră.
Pe Simona nu am apucat să o vedem de aproape – meciul ei s-a desfășurat pe terenul central. De altfel, acesta e cel mai neplăcut aspect când vezi meciurile pe terenuri importante: e greu sau imposibil să ajungi după meci la jucătorii preferați cât timp biletele nu sunt de categorie superioară.
Dintre băieți, Horia și Florin s-au comportat după meciuri oarecum în acord cu stilul lor de tenis: primul, sobru și amabil, al doilea, exuberant și plin de șarm. În privința tenisului, Horia a arătat așa cum mă așteptam: el formează cu Juls o pereche deosebit de sudată, nu foarte spectaculoasă, dar teribil de eficientă. Ca să vorbim în termeni fotbalistici, o echipă tip panzerul german. Florin, pe de altă parte, seamănă cu brazilienii: lovituri senzaționale, momente de geniu dar și greșeli simple în anumite momente. Perechea pe care o face cu indianul Bopanna e una mult mai … spontană, capabilă să piardă și să câștige mai fiecare punct. Așa s-au explicat seriile de ghemuri pierdute sau câștigate de cei doi în meciul văzut (contra lui Granollers/Cuevas, doi foarte buni jucători de zgură).
Peste tot și toate însă, am avut mereu sentimentul de special, de om norocos: nicio altă națiune nu a avut atâția jucători în fazele finale la turneul acesta și, oricât de puțin ai valoriza această temă a naționalității jucătorilor într-un sport teribil de individualist, nu se poate să nu ți se umfle, măcar un cm, pieptul de bucurie. Asta mai ales când ai suficientă ținere de minte pentru a ști că acum trei ani singurele bucurii din tenis erau cele trei finale de la Wimby ale lui Horia și rarele sferturi făcute de câte o fată la un turneu relevant. Dacă pentru revenirea lui Florin în centrul atenției se pare cătrebuie să îi fim recunoscători soției lui (dar ce bărbat nu spune asta?) pentru ascensiunea în grup a fetelor meritele sunt împărțite între fiecare dintre ele (pentru că nici aici sistemul național nu a făcut NIMIC) și Simona. Mi se pare evident că momentul ei de ascensiune verticală către culmile WTA de acum trei ani le-a capacitat pe celelalte și le-a arătat că „the sky is the limit” cât timp crezi cu adevărat. Acesta mi se pare și unul din marile adevăruri ale sportului de mare performanță în general și ale tenisului în special: jocul (tehnica) îl au mulți, capacitățile psihice (concentrare, încredere, rezistență la presiune) sunt cele care fac diferența. De aceea, la minge de meci pentru adversar, unii fac dublă și alții servesc ași în serie. Acum mi se pare momentul ideal pentru ca cineva căruia îi place tenisul să facă efortul să vadă live tenis: la băieți cei trei magi (poate, când vor termina carierele, vor fi judecați ca cei mai buni trei din istorie) încă joacă, la fete o mai ai încă pe Serena (sigur între primele cinci jucătoare din toate timpurile), dar nu numai, iar românii zburdă în voie la dublu băieți și fete. Happy, happy times …
Revin în week-end cu o ultimă parte.
Asta da noroc, sa prinzi asemenea zile. Te invidiez.
Foarte bun si informative reportajul.
Irina pare ca reuseste sa se stabilizeze la un nivel de top si da sperante ca poate urca in top 10.
Si eu sunt de accord ca rezultatele celorlalte fete au fost intr-un fel catalizate de performanta Simonei, dar crezi ca Irina are acel ceva in plus care o poate pune pe o orbita proprie?
Da, Irina are posibilitatea sa fie mai mult decat celelalte (ar mai fi si Sorana, cu potential tehnic de top 10, dar mai are de lucrat la mental). Irina poate urca in primele 10 in anumite circumstante (varf de forma, un pic de noroc, sanatate). Nu stiu daca poate rezista acolo sau daca poate sa atace si varful, parca ii lipseste o calitate de top (cum la Simona deplasarea e in top 3, daca nu cea mai buna). Irina mi se pare foarte echilibrata peste tot (rever/forehand/serviciu/voleu/mental), cu un usor minus pe deplasare dar asta e normal la inaltimea ei. Cea mai potrivita descriere a ei mi s-a parut asta (si prietenii de la Madrid au fost de acord, asta este impresia pe care ti-o inspira): „Eu aș lua în primul rând constanța nivelului ei de bază, care mi se pare că s-a și ridicat în ultimul timp. Însă când n-a mai sfârâit, Irina a fost acolo și a profitat de oprtunități. Dar să fii ”acolo” tot timpul este cel mai greu de obținut skill în tenis, tocmai pentru că acest sport este în mod intrinsec fragmentat: în mingi, în game-uri, în seturi. Dar Irina are energia asta unitară, care curge între puncte și leagă laolaltă fragmentele ca într-un râu
calm și larg. Irina e un fluviu care pare că stă de mare și lat ce e,
dar la o privire mai apropiată, adună repede tot ce cade în el.” (Camelia Butuliga)
Cine te opreste la anul sa vii si tu? :)))
Pana la urma un an bun pentru Spurs. Nu au reusit ei sa castige titlul in fata unei puternice Leicester, dar macar au terminat peste Arsenal, ceea ce nu e putin lucru…wait! What?
As zice ca s-a întâmplat ceva normal pentru Spurs, înghiți în sec și încerci sa îți amintești chestiile pozitive.
Am presimțit ceva, nici nu m-am uitat la meci deloc.
St Totteringham’s Day a venit mai târziu anul ăsta. 🙂
Sa termini al treilea intr-o cursa in doi – so Spursy…
ceea ce nu inteleg eu la suporterii lui arsenal (nu cei de aici care vad ca au decenta sa nu comenteze…), e ca multi sar si fac misto de tottenham. Nu stiu daca multi realizeaza ca, in timp ce tottenham si-a depasit conditia, arsenal, la fel ca in ultimii 10 ani, s-a facut de ras. Again. and again. and again. e destul de trist come to think of it
un fel de ”Râde ciob de oală spartă” 🙂
as spune ca si Arsenal si-a depasit conditia, nu mai sunt echipa de pe locul 4.
Chiar imi pare rau de meltdown-ul vostru de final, dar l-am anticipat dupa egalul ala cu Chelsea, cand emotiile si frustrarea i-au coplesit pe ai vostri. Ca si moral era bine pentru echipa asta tanara un loc doi.
Poate fi un blessing in disguise, un reality check ca fara Dembele&Ali suntem rubbish si ca Mason sau Caroll nu pot fi altceva decat subs si avem nevoie de un mijlocas near Dembele quality macar.
Strictly speaking e un sezon excelent si intr-un fel e bine cand nici macar locul 3 nu mai e suficient ptr fani. Asta cu Totteringham’s day eu unul am depasit-o ma doare fix undeva daca terminam inaintea sau dupa Arsenal atata vreme cat nici una din echipe nu castiga nimic.
Oh si da, meciul ala cu Chelsea a pus punct sezonului, daca e sa ii aduc vreun repros lui Poch e doar ca nu a gestionat starea de nervozitate mai bine. But again vorbim de fotbalisti care s-au aflat prima oara in ipostaza de a lupta ptr titlu…
Am vazut un stat ingrijorator: Kane cred ca a marcat un singur gol fara Dembele pe teren. Da, aveti nevoie de un backup la el, dar cred ca este foarte greu de gasit si integrat unul rapid in sistemul lui Poch. Primele 4 etape vor fi fara belgian, care are de ispasit acel ban dupa meciul cu Chelsea.
pentru mine clubul arsenal nu mai exista din moment ce nu-l da afara pe wenger. E strigator la cer. E coruptie si abuz in serviciu ce se intampla. E imposibil sa mentii in functie un tip care de zece ani incoace nu-si indeplineste obiectivele fotbalistice trasate. E sat fara caini clubul vostru? chiar nu inteleg. Nu exista un board capabil sa ia decizii pe baza de competenta si performanta?
correlation not causation. la fel se poate spune si despre lloris
Ce se poate spune despre Lloris? Cred ca cifrele sunt destul de clare, echipa nu functioneaza la fel fara echilibrul pe care il imprima Dembele la mijloc.
My God! Iarasi coruptie? Peste tot coruptie? Traiesti intr-o punere in scena globala, si epica, a filmului. Wenger o fi un Sonny, Marlon e clar amanetat de Fiorentino.
Din pacate, Wenger isi indeplineste cu brio obiectivele sportive trasate de patronat, din cate se pare. ce zic suporterii … who cares, atata timp cat dau banii?!?
Ursano, chapeau! Se pare ca ai avut o mega saptamana si ai purtat noroc fetelor si baietilor. Super tripla cronica 🙂
Ma laud si eu un pic, prospat intors de pe El Prat. Felicitari, Barcelonezilor de aici, apropo. Am fost sambata seara pe Nou Camp, am avut intalnire cu The Boss si ai lui booty-shakers, viagra takers…. Absolut magnifico, senzational. Inca buzzing, aproape 4 ore de delir, saptamana asta sigur nu-s bun de nimic.
http://i.giphy.com/3oEjI9VbxT73qzFqYE.gif
Florentino perez cumpara absolut tot
Nu inteleg, daca vrei sa spui ca a fost offside te inseli.
Nici nu se pune problema de offside ci de halul in care se apara fundasul lui Granada.
Nu e primul si nu o sa fie nici ultimul care nu stie sa stea in linie cu ceilalti fundasi.
Come on man, Arsenal e clar on the up. Locul 3 anul trecut, locul 2 fara emotii anu asta. Gluma gluma, da ultimul sezon in care am terminat in fata lui ManU, City, Chelsea a fost 2004. Nu am pierdut in fata top 4, doar cu echipele mici, Chelsea, Swansea etc.
All in all, depressing.Si acum serios vorbind, Spurs si-au depasit conditia in timp ce Arsenal nu pentru ca?
Hello there Arsene! 🙂
ma refeream la modul in care se apara fotbalistul respectiv.
e aceiasi echipa care i-a dat 5 sevillei cu cateva zile inainte.
Hehe, good one. Doar ca eu spun chestiile alea tongue in cheek, pe cand the real Arsene…..
Nu vreau sa-i jinxuiesc inainte de finala, dar e un articol prea bun ca sa-l trecem cu vederea, daca nu l-ati citit inca.
Printre favorite:
“No one takes a ‘what great economic results’ banner to the stadium,”
And if a player says: ‘Chelsea want me,’ I say: ‘What are you talking to
me for, then?’ But if Swansea or Spurs want you, let’s talk.
https://www.theguardian.com/football/2016/may/17/sevilla-monchi-liverpool-europa-league-final
Multumesc frumos, dar a treia parte abia o scriu 🙂
Unul din scopurile pentru care scriu este sa mai „corup” pe careva, cui ii place tenisul i se va parea o experienta fantastica. Totusi, interesul a fost relativ scazut, ceea ce denota ca s-ar putea sa nu reusesc in a-mi atinge acest scop.
Hehe, am incredere ca partea a 3-a e cel putin la nivelul celorlalte.
Altfel, nu inteleg partea cu interesul. Te referi ca lumea nu citeste articolele tale, sau ca nu ai avut succes in a “trimite” lumea la turnee? Eu personal, articolele le citesc pe nerespirate. Cu mersul la turnee mai greu catre foarte close to imposibil. Destul de greu de rupt o saptamana cand esti cu timpul/zilele de concediu/banutii/programul/ce-o mai fi dramuite. Eu abia mi-am rupt 2 zile jumate (si vorbim de weekend si nu de buget) sa-l vad pe Bruce (si vorbim de un vis al meu de nu stiu cand). Sunt convins ca un turneu de tenis, mai ales mare slem, e ceva special. Si esti norocos ca poti descalci itele logisticii ca sa ajungi pe acolo.
Daca ai ceva la purtator, sunt foarte interesat de fata nevazuta. Adicatelea, meciuri de juniori, daca ajungi pe la ele, cum se joaca, intensitate, grit, pasiune. Antrenamente, care e diferenta dintre un antrenament din ziua jocului si unul dintre. Meciuri de dublu. Un bottom of the 9th, adica set 5 de la 4-4 in sus, atat Nad-Fed cat si locurile 50 plus. La cat de heavy weight esti in domeniu, probabil il citesti si pe Jon Wertheim, si el spune ca astea nu sunt de ratat la un GS.
doar eu am vazut 2 penalty-uri pentru liverpool neacordate?
Acum nu mai contează 🙂
Sturridge e dement. Nu poti sa dai un asemenea gol in finala. nu imi amintesc un gol marcat cu exteriorul din asemenea pozitie…
Tot mapamondu le-a vazut
Atmosfera bizara de văzut meci. Lucrez la un proiect într-o parte de oraș cu putini amatori de fotbal. Iau 2 ore și fug la un bar din apropiere sa vad meciul. Pustiu în interior, F putina lume pe terasa. Nimeni interesat. Dar nu pun sonorul pe fotbal, asa ca vad meciul cu fundal sonor de New wave ’80: Duran Duran, Police, U2 câteodată un Bob Marley. F nepotrivit 🙂
Noroc ca meciul e bun
Fenomenal mosu toure
compenseaza pentru pietonul de frate-sau
Ala a fost și primul meu gând, ce la oprit pe Yaya sa fuga asa la Madrid
deci nu-i mai suport pe astia de la sevilla. da ce e cupa mamelor lor? in spania sunt penibili dar ei castiga europa league an de an.
Sa le aduc a cineva niște sorturi ăstora de la Liverpool. Al doilea gol după treceri printre picioare
farcical
Chiar mă gândeam în repriza a doua dacă vreun jucător al Sevilliei a prins cumva cele 5 finale de EL. Evident că nu, dar am mi-am adus aminte de un numitor comun, Monchi.
https://www.theguardian.com/football/2016/may/17/sevilla-monchi-liverpool-europa-league-final
Senzația mea este ca au făcut pact cu diavolul. Deciziile arbitrului, șansa din finalul primei reprize, metamorfoza din partea a doua, faptul ca la golul doi le-a ieșit totul la fix … totul s-ar explica.
A compensat golul fabulos cu invizibilitatea din repriza a doua.
cred ca golul asta I-a relaxat pe toti si au crezut ca au castigat deja. big mistake
Da, pentru ca asta trebuie sa faci in fata castigatoarei ultimelor doua editii ale Europa League. Spania a demonstrat inca o data, desi nu mai era nevoie, ca la ora asta este peste oricine din Europa dpdv tactic, tehnic…fotbalistic in general.
Da, arbitrajul mi s-a parut mizerabil. desi nu dau vina pe arbitru pentru esecul lui Liverpool si mai ales pe ce s-a intamplat (sau nu s-a intamplat) in vestiar la pauza.
Au fost cel putin 2 penalty-uri clare.
in alta ordine de idei, Gameiro nu este convocat, in timp ce Giroud, da…
ca medie, da, trebuie sa fii rautacios sa nu admiti ca Spania e mult peste. Ca exceptii sunt cateva echipe care pot bate pe oricine in spania sau care joaca un fotbal superior.
prima repriza a lui bayern cu atletico a fost cel mai ridicat nivel fotbalistic din acest sezon, de care nu sunt capabile in acest moment nici Barca si nici Real.
iar echipe care pot bate oricand pe primele 3 din spania dupa parerea mea (fara ca sa joace un fotbal neaparat mai elevat) sunt 3: Juventus, Dortmund si Leicester.
M-a amuzat ultima ta fraza, desi nu pot sa imi dau seama daca esti serios sau incerci o gluma subtila.
Ca sa reiau o idee a lui Mihai de mai jos referitoare la superioritatea Spaniola.
In acest moment e de necontestat. Dar dupa parerea mea am ajuns la un apogeu care contine semintele unei autodistrugeri viitoare. Semnele sunt urmatoarele
1. desi atat EL cat si CL au fost castigate de echipe spaniole, au fost castigate gafaind. Realul nu stie nici el ce cauta in finala, iar fotbalul pe care il practica este unul nedemn. Atletico s-a chinuit cu PSV si s-a calificat excusive prin fotbal defensiv foarte bine executat (o caracteristica straina fotbalului spaniel de success din ultimii ani). Iar Sevilla a avut un sezon slab, atat in campionat cat si in CL, unde a fost cu mult sub city si juventus.
2. Echipa nationala a Spaniei se afla intr-un evident declin, dupa ce nucleul dur al Barcelonei a iesit la pensie sau a trecut in ultima etapa a carierei (xavi, iniesta, puyol, villa) si conflictul real-barca pare sa otraveasca atmosfera la lot.
3. Antrenorii mari s-au mutat usor-usor in Premier League, Primera trecand la acest capitol printr-o etapa de incercari (cu exceptia lui someone care e sfant, restul inca sunt pe nisipuri miscatoare)
in aceste conditii previziunile mele pentru anii urmatori si anul asta chiar:
-Spania nu va trece de grupe la Euro,
-Sezonul viitor nu vom vedea decat maxim o echipa spaniola in semifinalele CL, care vor fi dominate de germani, englezi si italieni. Nici in EL nu va mai castiga o spaniola
-Marii jucatori vor face usor pasul dinspre sud spre nord, lasand primera intr-un vid creator, care nu va mai produce aceleasi rezultate de pana acum, dar va pune bazele pentru urmatorul ciclu de crestere, cu jucatori total noi (2020/25)
Nu e nici o gluma. Juventus mi se pare foarte solid in momentul de fata, a fost la un pas sa elimine pe Bayern dupa ce a eliminate un Real mult superior celui de acum anul trecut. Acest Juventus e capabila sa bata pe oricine, hands down.
Dortmund e foarte solida si a mers foarte bine in Bundesliga, crescand de la meci la meci. Are poate al doilea cel mai bun atacant din lume, aubemayang si un antrenor excellent. Un meci cu real si atletico ar fi 50-50%, iar cu barca de acum totul e posibil.
Iar Leicester practica un fotbal diferit de ce se joaca in acest moment, si foarte efficient, elastic, adaptativ. E o echipa extreme de greu de batut, si nu vad de ce am presupune ca va fi batuta usor de barca, real sau atletico. Atletico ar fi outsmart at its own game, iar restul e de ajuns o autobaza inteligenta cu kante si drinkwater la mijloc.
M-a nedumerit faptul ca ai fost asa de caterogic spunand ca cele 3 pot bate oricand pe oricine. De acord Juve sau Dortmund, pot bate in anumite conditii pe cele despre care vorbesti, Juve chiar este o echipa de top. Pe Leicester eu zic sa-i asteptam putin sa vedem care va fi impactul cu CL. Cred ca vor avea un reality check dur.
Doua chestiuni: Sevilla nu mi s-a parut deloc ca gafaia aseara, dimpotriva mi s-a parut foarte proaspata, iar in finala a ajuns fara sa se forteze prea tare. A doua, din Spania au plecat constant in ultimii 5 ani mari jucatori: Silva, Mata, Cazorla, Yaya Toure, Sergio Aguero etc., fara sa afecteze calitatea competitiei si asta pentru ca au sisteme de juniori extrem de bine puse la punct si care scot constant fotbalisti de top.
Cu tot sistemul lor de juniori bine pusi la punct, marile performante au fost sustinute de generatia unica din la masia si de mari staruri straine in frunte cu messi si ronaldo. Cei mai mari jucatori din primera in acest moment nu sunt spanioli ci portughezi, argentinieni, uruguayeni si francezi.
Exagerezi. Mai degraba as zice ca golul primit a destabilizat tot ce s-a spus la vestiare si eventual a declansat factorul psihologic – totusi, ultimul nostru trofeu a fost Mickey Mouse cup acum vreo 4-5 ani, iar in ultimii 10 ani mai avem doar un FA Cup.
Din pacate, invizibili au fost in primul rand cei doi brazilieni din spatele lui, Sturridge nu a avut nicio minge utila in partea a doua.