Simona învingătoare la Roland Garros!

Autocunoaștere

Cred ca excepționalul articolul  din New Yorker, At the French Open, Fearlessness Wins, de Louisa Thomas v-a fost semnalat deja (inclusiv de Alex). O fac și eu aici citând concluzia din final despre Simona:

“She is twenty-five now; this was her second French Open final. “This one hurts a lot maybe, because I am more—I realize more what is happening,” she said afterward. She said that it “hurts a lot, and I need time just to—I don’t know. To go away.” Tearful, she tried to smile. Halep seemed to be playing for more than her first major title—and for more than the No. 1 ranking, which would have been hers had she won. She always seems to be playing for something deeper. When she is on a tennis court, it seems like a place where a person can learn about oneself.”

Nu mă uit la finala de la Roland Garros

O victorie a Simonei va fi unul dintre cele mai bune rezultate al unui sportiv român din 1989 încoace.  Au trecut mai bine de 28 de ani de atunci. Vor mai trece tot atâția până să mai apară un sportiv de asemenea calibrul?

Pur și simplu nu mă simt în stare din punct de vedere emoțional să rezist. Meciul din sferturi cu Svitolina, la care a trebuit să iau o pauză, a fost prea mult pentru mine. Lucrez la un un proiect la sediul beneficiarului și încep exact la ora meciului (nu am voie sa am telefonul asupra mea, deci nu există tentația să verific scorul). Voi lua prima pauză după 50 de minute și atunci voi vedea scorul. La a doua pauză, după 2 ore si jumătate mă aștept sa fie terminat meciul. Nu sunt obligat sa merg să lucrez, eu aleg.

Îmi este înca clar întipărit in minte cât am suferit la finala de Cupa Davis de la Bucuresti, deși eram copil. Atât am invățat in timpul scurs de atunci, că trebuie să mă protejez. Înfrângeri la fotbal pot suporta. Dar la tenis e prea dureros.

Iar seara voi savura în liniște meciul in reluare (dacă caștigă Simona). Dacă pierde, mă uit numai daca articolele pe care le voi citi mă conving ca ce s-a intamplat pe teren contine sămânța unei viitoare victorii intr-un Grand Slam.

Tenis la Madrid

Convins de articolele despre openul de tenis de la Madrid scrise de Ursano anul trecut, am fost și eu anul acesta și am văzut o zi plină de tenis. Am ales o zi de joi cu optimi la bărbați si sferturi la femei plus meciuri de dublu femei. O alegere care s-a dovedit inspirată în ciuda unei vremi neașteptat de friguroase, cu averse de ploaie (sunt trei terenuri acoperite care fac intreruperile mult mai rare ca la alte turnee).

Am avut prilejul să văd destui jucători si jucătoare de tenis din diverse unghiuri si de la diverse distanțe (mai departe din arena centrală, mult mai aproape de pe celelalte arene). Aș enumera aici câțiva, fără ca aceasta să fie o listă completă: Nadal, Djokovic, Murray, Dimitrov, Nishikori, Ferrer, Coric, Thiem, Halep, Kuznetsova, Mladenovici, Mirza, Bouchard.

Pentru cineva care vede foarte rar tenis pe viu și cu dorința de absorbi cât mai mult, o zi ca acesta e un prilej deosebit, care îți pune la încercare rezistența fizică si capacitatea de concentrare. Nu prea stăteam bine cu niciuna, in special din cauza diferenței de fus orar după ce tocmai aterizasem de peste ocean cu o zi înainte. Am tras de mine si am plecat foarte mulțumit când nu am mai putut, pe la ora 22.00 (programul s-a încheiat după ora 23.00 după ce incepuse la amiază).

A fost prima dată când am văzut-o pe viu pe Simona, i-am studiat reacțiile și comunicarea de foarte aproape. Am prins-o într-o zi bună în care a impresionat mai ales prin concentrare și o stiința de a-și stăpâni emoțiile care mi-au dat mare incredere pentru viitor. Starea aceasta s-a intamplat atât la simplu cât și la dublu alături de Irina. Pe Irina am vazut-o și la antrenament. Acolo îți dai seama ce muncă grea e tenisul, cât suflet pune ea la antrenament si joc si ce dificil e să fii in primii 100 in clasament îin ciuda pregătirii. Iar pe un alt teren am admirat de aproape traiectoriile sublime prinse de mingile trimise din racheta Soranei. Chiar dacă a pierdut, Sorana are in orice meci un stil de a lovi care e o incăntare de privit când îi intra mingile. În viață trebuie să știi să te multumești și cu perle mici, oricât de rar le-ai găsi.

Avantajul unei zile pline cu multe meciuri pe diverse terenuri este că alergând dintr-o parte în alta vei găsi până la urmă o perlă mai mare, ceva deosebit. Și norocul mi-a surâs pe terenul 2, unde fiindcă lipsesc lojile poți prinde loc foarte aproape de jucători. Și dacă aceștia mai întind și un meci pe cinste …Am văzut un Dimitrov-Thiem de toată frumusețea. Pe Grisa Dimitrov îl mai văzusem la TV. De Dominic Thiem doar auzisem și am fost foarte impresionat. Fiecare a alternat perioade de dominare a adversarului cu perioade în care era dominat. Dimitrov a etalat o gamă mai largă de lovitori, Thiem mai multă intensitate și îndârjire. Totul pe fundalul unei solide galerii bulgărești care i-a montat pe spectatorii locali și pe neutrii să îl încurajeze la fel de frenetic către sfârșit pe Thiem. Și a fost înduioșător, într-un fel, să-i vezi pe vecinii noștrii de dincolo de Dunăre urmând o traiectorie asemănătoare nouă: agățarea disperată de una din puținele glorii sportive actuale, încurajările din inimă, dar ușor speriate de inevitabilă cădere a preferatului, tăcerea când Grișa avea mai multă nevoie ca publicul să-i fie alături când la greu. Și cel mai frumos a rămas finalul cu un tie-break pe muchie de cuțit, scor alternând și victoria lui Thiem cu 11-9 după ce Dimitrov avusese 6-3, urmat de aplauze la scenă deschisă ale întregii arene pentru ambii jucători. Pentru că nici unul nu merită să piardă. De admirat a fost felul in care cei doi jucători și-au arătat respect reciproc îin toate momentele jocului. Până și arbitrul s-a ridicat la nivelul jocului punctând cu umor fin intervențiile rare când verifica urmele mingii pe teren.

Să nu uit. Dacă vreți să mergeți la un astfel de eveniment aveți nevoie de un „Ursano” personal, parafrazand vorba despre cine nu are bătrâni. Adică de cineva foarte informat, bun cunoscător, care să știe toate dedesubturile locului să va fie ghid și sfătuitor. Să fie mereu în căutarea unui nou unghi din care să privească, a unei noi abordări care să o împartă cu plăcere cu ceilalți. Eu am avut această onoare și îi sunt foarte recunoscător.