Amazon a lansat azi primele trei episoade din documentarul despre Tottenham. Le-am văzut la prima oră și acestea sunt impresiile mele.
Concluzia generală: prezintă interes doar pentru suporterii Spurs. Inițial am pus “oarecare” înainte de interes în propoziția anterioară, dar m-am răzgândit dandu-mi seama că exista o diversitate mare de fani și fiecare va găsi ceva pentru care să merite. Mai merită bineînțeles pentru fanii sau haterii Mourinho, despre care pare ca e mai mult filmul decat despre oricine altcineva. Să nu uit: e și pentru cei care apreciaza stadionul nou filmat din toate unghiurile posibile cu dronă sau nu, cu și făra lumini. Plus baza de pregatire cu terenurile extrem de bine ingrijite, de care mai că îți pare rău ca vor fi călcate în picioare.
Urmeaza spoilere.
Tot ce e de stiut despre discursurile dinainte de meciuri și din pauze e distilat perfect șn 12 secunde. Un comic îi imită foarte bine pe Mourinho și Kane.
Poate cel mai buna secvență cu Jose e aceasta:
Ar mai fi câteva citate disparate care apar ici și colo prin cele trei episoade. Un articol de pe BBC face un bun rezumat și mă scutește să le revăd și transcriu.
Primele trei episoade se ocupa urmatoarele subiecte:
- 1: punere în temă, câteva secvențe cu calificarea în finala CL si finala, foarte puțin Pochetino, startul slab de sezon, 2-7 cu Bayern, egalul de la Sheffield după care a urmat demiterea antrenorului
- 2: numirea lui Jose, primele trei meciuri încheiate cu victorii (3-2 cu West Ham, 4-2 cu Olimpiakos, 3-2 cu Bournemouth)
- 3: meciurile din decembrie: victorii cu Burnley si Wolves încadrate de înfrângeri cu Manchester United și Chelsea.
Să menționez ca Tom Hardy e naratorul documentarului și pe mine m-a surprins că se poate înțelege ce zice, știut fiind că în multe roluri omul vorbeste pur și simplu ininteligibil.
Aceastea sunt impresiile și observațiile mele despre documentar:
- Ceea ce se vede e o versiune “sanitized” a realității. In română ar fi ceva intre curățat si dezinfectat. Nici unul dintre cuvinte nu cuprinde exact sensul din engleză. Pentru club documentarul e un exercițiu de PR și vor sa scoată în față aspectele pozitive. Pentru realizatori chestiile negative sunt cele mai mustoase și interesează mai mult spectatorii. Deci puținele chestii negative care apar trebuie ambalate în părți pozitive (gen Jose il face leneș pe Dele, dar îi și spune ca Sir Alex i-a sugerat sa-l transfere la Manchester United când era antrenor acolo și îi zice cât îl iubește – tough love dar orișicât). Cele negative care apar e pentru că nu au repercusiuni în viitor sau au trecut (gen plecarea lui Eriksen).
- Am vazut si discutat cu mulți carora episoadele astea le-au imbunătațit părerea despre Mourinho. Mie nu! Dar, oricum nu mi-au inrăutățit părerea, ceea ce e totuși ceva. Omul e un manipulator de media și se vede că e în elementul lui. Cât de sincer e in ceea ce face… sa zicem că eu iau orice zice el cu multe grăunțe de sare. Mi-a plăcut că punea mâna să aranjeze conuri pe terenul de antrenament. Că se baga la joc, cot la cot cu jucătorii si lovea bine mingea în timp ce explica, avand nelipsitul clipboard în mâna. Imi place ca pe clipboard are căteodata tiparit un teren de fotbal, câteodata 6 sau 8 terenuri de fotbal pe care pune X/O sau nume de jucatori. Are un afiș de genul ala și în birou și pe o tablă mai mare în sala de analiză. Nu-l vezi niciodata cu un laptop sau o tabletă ori discutând cu cei din departamentul de analiză statistică. Pare mai old school, dar mai sunt 6 episoade.
- Am aflat că Jose are preferați (Kane, Dele, Dier). Când Levy îi sugerează sa încerce si el cu Eriksen se cam vede ca nu îl trage inima. Iar soarta lui Walker-Peters pare pecetluită cand Mou declara ca preferința lui sa pentru ambele nume e prea lungă pentru el.
- E o contradicție între discursurile si atmosfera de machoism dinainte de meciuri si pauze (no more nice guys, let’s be bastards, press them hard) si numarul de îmbrațișări, inclusiv date de Jose. Credeam că chestia asta cu îmbrățișările e mai mult americană și observ că e foarte prevalentă și în Anglia. Cumva mă îndoiesc că e la fel de deasă în România.
- Imi displace și mai mult Eriksen (ca om, ca jucător mi-a plăcut mereu). In documentar se plânge ca fotbalul e singura activitate in care se pot spune și scrie atât de multe lucruri neadevărate despre cineva. Boo-hoo! Dacă îl deranja nu avea decât sa spună clar si răspicat ce vrea. Dacă a fost o diferență între ce cerea el și ce oferea clubul toată situația se putea trata mai elegant de ambele părți.
- Imi pare tare rău ca nu a rămas Vertonghen. Omul vorbea foarte elegant, elocvent și convingator despre cât apreciază clubul, despre cum familia vroia să rămână in Londra și e subliniat de alții ca model de pregătire. Mai ales că în episodul trei era contrastul cu mica festivitate de la semnarea prelungirii cu Toby: el și familia imbrăcați festiv, sotia gravidă, poza cu fetița mică in fața pomului de Crăciun. Ti-l puteai inchipui pe Jan acasă explicând familiei ca vor trebui să se mute aiurea.
- Se folosesc prea mulți de f…, c… și sh…. Mai ales de către Mourinho. Neplacut sa-l auzi și pe Kane. E de așteptat asta în vestiarul tipic de fotbal, dar mă așteptam să fie bip-uit mai mult. Ma mir că au bipuit c…, dar au lăsat f… O fi o chestie englezească că c… e mai murdar decât f…?
- E clar că documentarul nu e All. Dar nu e nici Nothing. Mai potrivit era Bits and Pieces.