Continuăm cu a doua serie de trei episoade. Am rămas surprins că destui neutrii au găsit ceva de vazut in primele 3, chiar dacă principala atracție a fost Mourinho.

Concluzie adaptată văzând reactia după episoadele 1-3: se poate mări numărul celor care urmăresc acest serial. Prezintă interes și pentru următoarele categorii: cei carora le place să audă ce viață grea au antrenorii care au jucători accidentați, cei care vor să afle care e momentul cel mai rău în care îți poate muri câinele, cei care savurează momente cu jucători întinși pe mese de masaj, cei care nu știau cât de mult doresc jucatorii de fotbal să joace mai ales dacă sunt accidentați, cei care vor să vadă oameni vorbind la telefon despre transferuri plângandu-se că e greu și cei care vor să afle nume de batoane de ciocolată populare printre jucătorii lui Tottenham.

Urmează spoilere

Ce am mai aflat: Tanganga are o poveste emoționantă, Lloris e mai priceput decât Harry la discursuri și merită banderola de capitan plus că vorbeste mai inteligibil decât Kane (pentru cei care engleza nu e limba maternă), Bergwijn e prezentat ca o mare lovitură, Ndombele si Lo Celso sunt remarcabili prin totala lipsă din serial până acum, Mourinho e priceput în a construi o imagine de om urmărit de ghinionul accidentărilor.

Momentul cel mai tare al celor trei episoade e confruntarea Mourinho-Rose. Jucătorul e undeva intre curajos si aiurit (delusional) în percepția de sine. Judecați si voi:

Nici momentul acesta nu e mai prejos:

Episodul 4: perioada foarte încărcată de meciuri dintre Crăciun și 14 ianuarie, povestea lui Tanganga, meciurile cu Brighton, Norwich, Southampton, Liverpool și Middlesborough.

Episodul 5: transferuri, plecare lui Eriksen is Rose, venirea lui Jadson Fernandez si Bergwijn, meciurile dintre 18 ianuarie și 2 februarie cu Watford, Norwich, Southampton și Manchester City.

Episodul 6: portret Moura, accidentări, meciurile cu Southampton (5 februarie) și Aston Villa (16 februarie), iluzia că Tottenham va câștiga un trofeu cu Mourinho la cârmă.

Au fost parcă mult mai puține momente negative decât în prima tranșă deci serialul e mai puțin suculent. Oricum încă nu m-am plictisit.

Am găsit 3 situații când mi-a displăcut mult de Mourinho:

  • Felul în care insistă mult prea des că mentalitatea e mai importantă decât tactica. Poate de aceea am savurat momentul în care Rose îi spune verde în față că e de neînțeles frecatul mingii între portar și fundași după care e bubuită în adâncime. Tactica ar trebui să fie primordială și pe ea să împletești mentalitatea.
  • Felul în care insistă că toate echipele care câștigă folosesc mijloace să zicem îndoielnice deci Tottenham trebuie să devina c… Am văzut multe comentarii chiar și în presă despre ce mare antrenor e că a insistat ca jucătorii care au galben să fie presați suplimentar si cum i-a ieșit în meciul câștigat cu 2-0 contra Manchester City. Dacă esti jucător de fotbal profesionist și trebuie să te monteze antrenorul să faci așa ceva e semn că ai greșit meseria.
  • Disprețul care îl are fața de stafful medical. Si senzația că e oricând gata să trimită un jucător în teren, indiferent de consecintele pe termen lung. Mai ales în cazul jucătorilor disperați să joace, gen Son. Mă bucur că stafful medical s-a ținut tare și Son e recuperat acum.
Previous ArticleNext Article