Lotul Angliei pentru Africa de Sud – o analiza

Capello va anunţa marţi lotul provizoriu de 30 de jucători pentru Africa de Sud, care va fi cioplit la 23 pe 1 iunie. În ultimul număr din FourFourTwo, italianul spunea că regulă de aur când face lotul e doi-doi-doi, adică câte dubluri pe fiecare post plus cei trei portari, aşa că asta e structura pe care contez şi eu.

Portari

De la retragerea lui Seaman în 2002, Anglia n-a mai avut un portar pe care să se poată bază. Chiar şi aşa, ăsta e singurul departament unde nu sunt semne de întrebare. Capello va apela la Rob Green de la West Ham, Joe Hart de la Birmingham şi David James de la Pompey.

Dacă ar fi să-i judecăm după sezonul pe care l-au avut, Hart ar avea prioritate. La 22 de ani însă, multă lume îl vede încă necopt pentru o competiţie de o asemenea intensitate, not the finished article, cum zic englezii. Capello va începe probabil cu diavolul pe care-l cunoaşte, şi ăla e Jamo.

Fundaşi

În dreapta liniei de apărare, Capello aproape că nu are de ales, Glen Johnson e titular incontestabil. Un fundaş dreapta croit după tradiţia braziliană, excelent în jumătatea adversă, naiv în cea proprie. Or la un Mondial eşti pedepsit mult mai abitir pentru astfel de hibe decât într-un meci cu Stoke. Variantele sunt îngrijorătoare, Wes Brown care vine după o fractură la metatarsiene sau chiar Gary Neville.

În stânga Ashley Cole e apt dar are nevoie să adune minute. Pentru celălalt loc rămas se bat Leighton Baines de la Everton şi Stephen Warnockde la Villa. Baines e probabil favoritul lui Capello, ţinând cont că a început titular cu Egiptul în februarie. Ambii sunt fundași de bandă competenţi atât defensiv cât şi ofensiv. Avantajul lui Baines ar fi că execută excelent cornerele şi loviturile libere.

Mai departe lucrurile se complică rău de tot. La începutul sezonului, perechea Rio Ferdinand -€“ Terry părea una din cele mai solide din fotbalul mondial. De atunci, Rio a jucat în doar 11 meciuri de campionat din cauza problemelor la spate, în timp ce telenovela Terry -€“ Wayne Bridge e bine-cunoscută.

Aventura cu mama copilului lui Bridge l-a costat pe Mr. Chelsea banderola de căpitan şi din acel moment Terry a fost vădit afectat de oprobiul tabloid la care a fost supus. Alan Hansen spunea la MOTD că Terry a început să stea cam mult pe jos, asta pe lângă problemele pe care le are cu adversarii rapizi. Astea fiind spuse, Rio şi Terry rămân cuplul de fundaşi centrali cu care Anglia va ataca Mondialul.

Pentru celelalte două locuri din lotul care va pleca în Africa de Sud, e bătaie mare. Matt Upson de la West Ham pare să fie favoritul lui Capello, dar a dezamăgit la ultimul amical pe Wembley. După talent şi îndemânare, Ledley King ar fi probabil titular, dar îţi permiţi să iei în avion un fundaş central care după fiecare meci are genunchiul cât un grapefruit? Sfidând medicina şi simţul comun, King a jucat două meciuri în patru zile săptămâna asta, excelând în amadoua şi demonstrând că se poate conta pe el. De menţionat şi că a jucat mai multe meciuri ca Rio sezonul ăsta.

Colegul sau din defensiva lui Spurs, Michael Dawson pare să călărească un val de simpatie după ce a fost impecabil tot sezonul. Outsideri sunt Joleon Lescott, care după ce că a făcut un sezon slab, a fost şi mai mult accidentat în ultima vreme, şi Phil Jagielka, care vine după 9 luni de pauză.

Here comes the best part: Guardian-ul anunţă că Jamie Carragher ar fi fost convins de Capello să revină la naţională. Carra îşi anunţase retragerea în 2007, pe motiv că n-a primit destule şanse, dar iată că accidentările din defensivă l-au făcut să-şi schimbe poziţia.

Mijlocaşi

Dacă e o zonă care a aprins spiritele în ultimii ani, aia e mijlocul. Barry părea o certitudine ca închizător dar accidentarea la gleznă cu Spurs îl face indisponibil câteva săptămâni bune. Va lua Capello un jucător despre care ştie că va rata majoritatea antrenamentelor din perioadă de pregătire? Cred că nici Baldini nu ştie răspunsul.

Problema e că postul de mijlocaş defensiv e poate singurul în care Anglia nu suportă accidentări pentru că nu are acoperire. Carrick e înlocuitorul de serviciu, dar a avut un sezon oribil la United. Celelalte opţiuni sunt Hargreaves, care a lipsit de pe teren aproape doi ani, deci mă îndoiesc că l-ar lua Capello, şi Huddlestone, despre care se spune pe WHL că e cel mai bun păsător pe care l-au avut de la Hoddle încoace.

Gerrard a fost mutat în stânga de Capello, şi chiar dacă e la cel mai slab sezon de când joacă la Liverpool, nu cred că va fi lăsat pe bancă. Problema lui Stevie G pare să fie motivaţia, căci talentul e tot acolo. Nu se simte prea bine în stânga liniei mediene, dar e atât de bun încât dă randament oriunde îl pui. Întrebarea e cine-l dublează, Joe Cole sau Ashley Young? Cole a lipsit mai bine de jumătate de sezon dar are 50 de selecţii la naţională şi a fost deja la două Mondiale. Young e rapid şi centrează foarte bine, impresionând sezonul asta la Villa ca aripă stânga. Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că Joe Cole va fi în avion.

În dreapta, Lennon a prins câte 20 de minute pe final de meci după accidentarea la gleznă şi, în mod normal, va fi titular. Viteza arzătoare a lui Theo Walcott îl impune că rezervă pe acest post, el demonstrând la Arsenal că dă cel mai bun randament ca impact-sub.

Cel mai stabil punct al rombului e Frank Lampard, care pare să fi atins vârful de formă în momentul potrivit pentru Anglia. Back-up va fi Milner, un mijlocaş de o calitate excepţională, care poate acoperi aproape orice post de la mijloc, deşi Capello a subliniat că ăsta nu e un criteriu pentru el, preferă specialişti pe fiecare poziție.

Atacanți

Întrebarea e dacă Capello va lua patru sau cinci atacanţi. Dacă vor fi patru, şi regula doi-doi-doi asta indică, discuţiile nu-ai au locul pentru că îi ştim deja: Rooney, Heskey, Defoe şi Crouch. Ştiţi povestea: statuia altruismului în fotbal, Heskey scoate la iveală calităţi în colegii săi şi îl complementează pe Rooney în feluri în care nici un alt vârf n-o face. Şi totuşi, a patra opţiune de atacant la Villa să fie omul care să ducă Anglia în semifinale?

Dacă va fi un al cincilea vârf el nu poate fi decât Bent sau Zamora. Bobby Z a impresionat în acest sezon pe Craven Cottage, şi după mine face ce face şi Heskey, doar că mai bine. Darren Bent ştie să între sub pielea apărărilor, dar nu are acele calităţi pe care Capello le caută în vârful care va sta alturi de Rooney.

E rândul vostru. Pe cine luați, pe cine lăsați acasă?

Anglia salvata de rezerve

Ultimul amical relevant al Angliei înaintea Campionatului Mondial a produs mai multe întrebări decât răspunsuri

Anglia – Egipt 3-1

Anglia a avut o primă repriză dubioasă, Egiptul reuşind o posesie aproape nefirească pentru o echipă care vine pe Wembley. Gazdele ar fi trebuit totuşi să deschidă scorul în minutul 5, când Theo Walcott a tăiat flancul drept şi a întors mingea pentru Lampard, care a reuşit cumva să rateze din 10m faţă în faţă cu portarul egiptean.

Oaspetii şi-au continuat jocul dezvinvolt, golul venind în minutul 23; o pasă în diagonală îl găseşte pe Zidan la marginea careului în poztie centrală, Upson alunecă de lângă el, iar egipteanul finalizează elegant cu latul. Linia de fund improvizată de Capello, Brown €- Upson -€“ Terry -€“ Baines, dă semne de anxietate. Rooney, la una din cele mai slabe reprize la naţională, are un moment în care îşi exorcizează frustrarea, urlând cu furie la colegii săi care îl obligă să coboare foarte mult să îşi ia mingi. E ceva ce nu se întâmplă la United.

După pauză au intrat Carrick şi Crouch în locul lui Lampard şi Defoe, şi deja Anglia a jucat altceva. Egalarea a venit de la vârful lui Spurs, după o combinaţie fluidă de pase din prima, Barry servindu-l perfect în apropierea punctului cu var. Cu încrederea recâştigată, gazdele şi-au dat drumul la joc în partea secundă, inghesuindu-i pe egipteni în propria jumătate.

Când mai era un sfert de ceas, Milner a prins un voleu violent din interiorul careului, El Hadari a respins clătinându-se ca după un croşeu puternic, mingea a ajuns la Sean Wright Phillips, care a şutat pe centru, pe lângă portarul egiptean buimăcit de prima lovitură. Tot mijlocaşul lui City a creat golul trei, pasându-i pe jos lui Crouch în interiorul careului mic, acesta finalizând simplu deşi se afla într-o poziţie evidenţa de offside. 3-1 împotriva campionilor Africii, însă un rezultat care aparţine mai mult rezervelor decât titularilor. Crouch a marcat de două ori, SWP a bifat un gol şi o pasă decisivă, Carrick şi Milner au galvanizat mijlocul.

Hai să vedem şi ce opţiuni are Capello pentru fiecare compartiment şi, mai ales, cum s-au schimbat ele după meciul de ieri:

[cleeng_content id=”685422148″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Portar. Capello spusese din septembrie că şi-a ales portarul pentru Cupa Mondială şi acesta pare să fie Rob Green de la West Ham. Dacă nu apar accidentări, el va fi numărul 1 al Angliei în Africa de Sud.

Apărare. În absenţa lui Rio, Terry rămâne omul care leagă defensiva, the last bastion of the old-fashioned English center-back vorba lui Smithy. Huiduit încă de la început, Terry a jucat precis şi elegant ca de obicei, câştigând treptat Wembley-ul de partea sa. Rămâne handicapul vitezei, singura sa vulnerabilitate majoră. Upson n-a jucat rău, dar acea alunecare de la gol e încă un argument pentru o recuperare cât mai rapidă a lui Rio. Baines a debutat în locul lui Ashley Cole, ezitant la începutul partidei şi din ce în ce mai sigur pe parcurs.

Mijloc. Anglia are două probleme mari aici. În primul rând, îi lipseşte un mijlocaş defensiv de calitate. Barry joacă acest rol deocamdată, dar aptitudinile sale de creator le depăşesc pe cele de distrugător. La City el e jucat în linia mediană alături de unul sau chiar doi închizători, remarcându-se în special datorită jocului de pase. Carrick a arătat excelent în repriza secundă, dar e greu de crezut că îl va scoate pe Lampard din primul XI.

A doua mare problemă e postul de mijlocaş dreapta. Walcott a început titular, o mână întinsă de Capello puştiului care a fost luat la ultimul Mondial fără a fi jucat un minut în campionat. Însă mijlocaşul lui Arsenal a dezamăgit, fiindu-i greu să se ridice la nivelul pe care toată lumea i l-a atribuit după acea prestaţie electrizantă de la Zagreb. Are prea puţine meciuri în picioare sezonul ăsta şi asta probabil îl va costa nu doar locul în echipă ci şi în lot. În mod normal Lennon e prima opţiune, dar rămâne de văzut cum se va comporta după accidentare. Beckham va prinde şi el lotul probabil, mai ales datorită experienţei.

Atac. Aici Capello are probabil cea mai grea decizie de luat. Heskey sau Crouch ca target-man? Heskey e apreciat unanim pentru jocul altruist, pentru felul în care se pune în slujba echipei şi creează spaţii. Rooney e eliberat de multe din sarcini când îl are partener în ofensivă şi premilinariile au demonstrat ca sunt compatibili. Problema lui Heskey e că nu se lipeşte de gol: 7 reuşite în 57 de meciuri şi eticheta maliţioasă de „primul atacant defensiv din istoria fotbalului”.

Crouch poate nu e cel mai graţios vârf pe care l-a avut Anglia, dar eficienţa sa la naţională e impresinantă: 20 de goluri în 37 de apariţii, mai mult de jumătate din postura de rezervă. Titularizarea lui Defoe a surprins pe toată lumea, Capello explicând că a vrut să afle cum se înţelege cu Rooney. E însă o pereche care contravine principiilor italianului, căruia îi place să folosească în atac un vârf mic şi agil, alături de unul înalt şi puternic.[/cleeng_content]