Stiri

Lads and lasses, iată că s-a făcut un an de anglofil.ro, un an în care blogul a dospit frumos şi după care îmi vine să spun precum Cloughie:

Then you look at what we’€™ve got here and you’€™re grateful that in our own little fraction of the world wea€™ve got it just about right. It may not mean much to people outside but we want to hang on to it.

O să mă întrebaţi ce am făcut eu, la un an de anglofilit. Ei bine, am pus o versiune de mobil, după ce mi s-a reproşat că blogul nu e tocmai prietenos cu Iphone-uri şi altea alea. Folosiţi cu încredere, am testat-o. Am creat un nou meniu în partea de sus cu o pagină de about, nişte arhive şi un formular de contact.

În fine, am capitulat în faţa Facebook-ului şi am pus un buton de like. Mai încercasem prin primăvară, când a cam stat prăfuit dar de atunci Facebook-ul a crescut de câteva ori în România. Şi aşa ajungem la ce puteţi să faceţi voi că să mă ajutaţi să duc blogul mai departe. Spread the word, people, daţi un like din când în când, dacă vă place un articol. Abonaţi-vă fie prin mail fie prin rss folosind opţiunile din dreapta sus. Şi încă ceva: ăştia care n-aveţi, puneţi-vă avatare aici!

That’s about it really…

În cel mai recent articol, Andrei Niculescu invocă demersul unui grup de experţi de la Universitatea Politehnică din Valencia de a stabili preţul corect al unui jucător de fotbal, ţinând cont de o serie de variabile cum ar fi „pase, goluri, minute, date personale, relaţia cu colegii, starea de disciplină, capacitatea de conducere a unui grup, aspecte contractuale, dar şi disponibilitatea clubului de care aparţine de a-l vinde”.

Acurateţea algoritmului spaniolilor e dată de confirmarea ulterioară a pieţei. Spre exemplu, David Silva fusese evaluat la €33.5m cât încă era la Valencia, pentru ca în vară City să plătească €33m pentru el. Acum, Juan Mata e evaluat la €24m iar Fernand Llorente la €33m.

Neimpresionat, Andrei Niculescu concluzionează că băieţii ăştia pot să se joace cu numerele cât or vrea, dar „pretul corect e cel plătit”. Am o problemă cu aserţiunea dânsului, pentru că anulează posibilitatea unei afaceri bune sau proaste. Pentru domnul Niculescu există doar afaceri, care trebuie consemnate şi atât. Cât dai, atâta face. Or, istoria recentă a fotbalului îl contrazice. Avem asa:

Ţepe, sau flop-uri, cum le zic englezii. Să le luăm cronologic: Chris Sutton, £10m, un gol în 28 de meciuri, n-a prins nici măcar lotul pentru finala FA Cup. Francis Jeffers, £8m, doar 6 meciuri de campionat în primul sezon la Arsenal, n-a prins lotul pentru finalele FA Cup din 2001 şi 2002. Shevchenko, £30.8m, pare ireal, dar da, Chelsea a plătit 30m pentru un jucător de 30 de ani. După două sezoane străvezii (plus încă unul la Milan), Sheva s-a întors în Ucraina.

Ponturi, sau transferuri inspirate. Solskjaer, £1.5m. Sammi Hyppia, £2.6m. Alan Shearer, luat de Blackburn cu £3.6m în 1992, marchează de 112 ori în 138 de meciuri de campionat, vândut mai departe £15m. Anelka, luat de Wenger cu £0.5m de la PSG, vândut doi ani mai târziu cu £22.5m la Real Madrid. Tim Cahill, £1.5, venit de la Milwall în 2004, still bangin’€™ them in. Cantona, £1.2m, „the catalyst to an empire”, cum îl numeşte The Independent, omul care a făcut lucrurile să se întâmple pentru Fergie.

Un caz special – Josip Ilicic. În iulie 2010, se pregătea cu Interblock Ljubljana, cu care tocmai retrogradase în divizia secundă din Slovenia. Îl ia Maribor cu €80 de mii. Impresionează în preliminariile Europa League. După ce îl vazusese doar pe DVD-uri, Walter Sabatini îl cumpără cu €2.2m. Impresionează iarăşi în Italia, marcând de 7 ori în 18 meciuri de campionat, devine ţintă a marilor cluburi din Anglia, Chelsea, Liverpool sau Spurs. Evaluat în prezent la €20m.

Dar să lăsăm evaluările. Din iulie până în august, valoarea de piaţă a băiatului ăsta a crescut de 27 de ori. Diferenţa e prea mare iar intervalul de timp prea scurt pentru ca Maribor şi Palermo să fi plătit ambele preţul corect. Una din ele s-a înşelat. Pe cale de consecință, preţul plătit nu e mereu cel corect. Preţul plătit e un compromis, o aproximare a preţului corect, de care poţi să te apropii mai mult sau mai puţin.

Știu că n-aveaţi cum să uitaţi când doar gunoaiele astea se derulează la tv şi în presă, dar hai să recapitulăm. Avem un fotbal în care:

• Patronul celui mai important club spune în timpul unui interviu: „Închide, mă, uşa aia, că aud oamenii oile la televizor!” Asta după ce plecase la pauză în timpul unui meci pe motiv că „mi-a făcut mama miel cu varză”.

• Antrenorul altui club important din România, deranjat de o întrebare la o conferinţă de presă, îi urează reporterului ca porcul său de Crăciun să aibă trichineloză.

• Antrenorul echipei de pe locul 2, care nu pierduse încă vreun meci, e demis pe motiv că „e tare în gură”.

• Arbitrii îşi primesc banii în plic, cum se mai întâmplă doar la meciurile de Sunday League în Anglia.

• „Mai bine trăiesc într-o cutie de carton, decât să mă întorc la Steaua”, declara cel mai bun manager pe care-l avem, cu un an înainte să se întoarcă la Steaua.

• Un club cu 99 de suporteri la un meci de campionat pe teren propriu, încă e considerat relevant.

• În doar 5 ani, o echipă promovează din divizia B, ia titlul, aproape iese din grupele Ligii Campionilor, după care retrogradează la loc (probabil).

Scandalosul a devenit cotidian în fotbalul românesc. Şi te întrebi, cum ar putea să iasă ceva bun din toate astea? Când sare-n ochi că doar discreţia, pasiunea şi profesionalismul conduc către succes în fotbal, noi căutăm constant bâlciul şi bişniţa. Dar când se trage linie, vrem totuşi să fim acolo: vrem la Europene, vrem în primăvara europeană. Nu e caraghios?

Ieri a fost anunţată lista scurtă pentru Balonul de Aur, care va fi unul dintre Xavi, Iniesta şi Messi. Forlan şi David Villa au avut şi ei un an excelent, dar cel mai nedreptăţit se poate considera Sneijder, care după ce a câştigat tot ce se poate câştiga cu Inter şi a ajuns în finala Campionatului Mondial, tot n-a prins lista scurtă.

Există argumente pentru fiecare dintre ei. M-am întrebat cui aş da eu premiul, dacă aş avea votul decisiv. Şi n-am avut un răspuns imediat. Aşa că am făcut un exerciţiu subiectiv de imaginaţie, notând prestaţia fiecăruia în campionat, în Liga Campionilor şi la Cupa Mondială, şi apoi adunând notele.

Xavi – 26

• Campionat – 9. Cel mai bun pasator din Primera sezonul trecut cu 14 pase decisive şi singurul jucător din lume care reuşeşte regulat peste 100 de pase pe meci. În recentul derby cu Real, a dat 114 pase complete din 117. Diabolic de precis.

• Liga Campionilor -€“ 7. „Cum pot să ne bată, dacă nu au mingea?” Cu toată încăpăţânarea catalanilor de a juca un fotbal pozitiv, a fost anul Interului în Europa.

• Mondial – 10. A creat 25 de ocazii de gol, cu 8 mai multe decât orice alt jucător în Africa de Sud.

Iniesta – 23

• Campionat -€“ 7. În nici un meci din 2010, procentajul paselor reuşite nu a căzut sub 80%.

• Liga Campionilor -€“ 7. Idem Xavi.

• Mondial -€“ 9. Gol decisiv în finala Cupei Mondiale, doesn’€™t get much better than that…
  

Messi – 26

• Campionat -€“ 10. El Pichichi în Spania, Gheata de Aur în Europa, 34 de goluri în 35 de meciuri, egalând sezonul de poveste făcut de poveste făcut de Ronaldo în ’96-’97. Sezonul ăsta are 15 goluri şi 6 assist-uri în 12 meciuri ceea ce e de-a dreptul ridicol.

• Liga Campionilor -€“ 9. Golgheterul Ligii Campionilor. Returul cu Arsenal va intra în istorie ca una din marile evoluţii individuale din istoria fotbalului.

• Mondial – 7. A făcut un Mondial bun, în orice caz cât de bun se poate face cu Maradona antrenor. A prins XI-le ideal în Africa de Sud, dar nu şi semifinalele.

Sneijder – 25

• Campionat – 7. Excepţional în acel 4-3 cu Siena, dar pare un oarecare de când a plecat Mourinho. Nota bene, în 2010 nu a marcat nici un gol în campionat altfel decât din fază fixă (corectează-mă dacă greşesc, Ionuţ).

• Liga Campionilor -€“ 9. Decisiv mai ales în dubla cu Chelsea, când a pasat decisiv pentru golurile lui Milito şi Eto’o. În finală, doar Milito a fost mai bun decât el.

• Mondial – 9. 5 goluri în Africa de Sud, de 4 ori omul meciului. Fără el, Olanda ar fi avut serioase probleme şi să iasă din grupe.

Ce ne spun cifrele astea? Întâi că Sneijder ar fi trebuit să îi ia locul lui Iniesta pe lista scurtă. Un gol în finala Mondialului cântăreşte greu, dar până la urmă, dacă Robben ciupea un pic mai mult mingea aia, Sneijder ar fi câştigat tot ce se putea câştiga sezonul trecut. Şi nu mai purtam discuţia asta.

Atunci de ce să nu ia Sneijder Balonul de Aur şi gata? Pentru că titlul se acordă pentru întregul an calendaristic, iar Sneijder n-a impresionat în a doua parte a anului.

Asta înseamnă fie Messi, fie Xavi, pe care ciorna tabelului de mai sus îi plasează la egalitate. Messi e un caz special -€“ n-a câştigat nici Liga şi nici Mondialul, nici măcar n-a jucat finala, dar e limpede pentru oricine nu priveşte fotbalul printr-o lentilă madrilenă că el e cel mai bun fotbalist din lume în momentul asta, in a class of his own. Chiar Xavi şi Iniesta au recunoscut-o de fiecare data când au fost întrebaţi.

Dar e o tuşă mai subtilă în prestigiul Balonului de Aur. El nu se acordă doar celui mai bun fotbalist dintr-un anume an calendaristic, ci mai ales acelui fotbalist care reuşeşte să definească o eră. Iar în 2010, nimeni nu face asta mai bine decât Xavi.

El e motivul pentru care puştii de pe maidanul din Bolintin-Vale ştiu ce înseamnă tiki-taka şi au învăţat să aprecieze o pasă inteligentă la fel de mult ca un gol. Clarviziunea şi acurateţea paselor lui au definit un stil de joc, care a adus Barçei şi Spaniei tot ce se putea câştiga în fotbal. Pentru asta, i-aş da lui Xavi Balonul de Aur.

1. Chelsea e pe drojdie. Subţirimea lotul londonez a fost dezvăluită de absenţele din ultimele săptămâni ale lui Lampard, Terry, Essien şi chiar Drogba, care a ajuns să i se cânte „You’re just a shit Andy Carroll”. Dacă ne gândim că în vară au plecat Ballack, Deco şi Carvalho, Carletto pare să-şi fi pus toate ouăle în acelaşi coş. Ancelotti a încercat să amâne investiţiile serioase până în vara lui 2011, însă orice echipă are o dată de expirare, chiar şi una construită de Mourinho.

Unii din accidentaţi o să revină iar Chelsea o să recupereze o parte din acea eficienţă nemiloasă. Dar fapt e că principalii oameni de atac (Lamps, Malouda, Drogba, Anelka) au împreună 125 de ani. Pensioners indeed.

2. Pentru neutri, Spurs a devenit în acest sezon echipa pe care îţi face cea mai mare plăcere s-o priveşti. Jucând ca Harlem Globetrotters, şi-au făcut un prost obicei din a nu mișca nimic până la pauză, doar pentru a declanşa acele curse de urmărire gung-ho în partea secundă. Tottenham a ajuns în sezonul actual la 16 puncte recuperate după ce a fost condusă.

3. A fost primul weekend din istoria Premier League în care au marcat toate echipele.

4. El Clásico. În mod normal, un secol de antipatie reciprocă e suficient pentru a face din Barcelona -€“ Real cel mai mare meci al sezonului. Dar anul ăsta e mai mult de atât. Pare hiperbolic, dar va fi cel mai mare meci din istoria fotbalului de club.

Niciodată un singur gazon n-a mai adunat atâta calitate: 11 campioni mondiali, ultimii doi Balon d’€™Or, genul de echipe pe care le poţi compune doar dacă trişezi la Championship Manager, vorba lui Sid Lowe. Tot el spune că va fi un meci, nu de 6 puncte, ci de 96 de puncte, ţinând cont că celelalte echipe din Primera par să fie acolo doar pentru a lămuri problema golaverajului, în caz că el va decide campioana.

5. Panorama. În săptămâna în care se vor vota la Zurich gazdele pentru Mondialele din 2018 şi 2022, BBC-ul difuzează un documentar controversat în care investigheaza corupţia de la cel mai înalt nivel din interiorul FIFA. Unii au spus că e nebunie să subminezi în halul asta candidatura Angliei, mai ales după ce Sunday Times-ul a făcut acea înscenare care a dezvăluit că reprezentanţii Nigeriei şi Tahiti erau dispuşi să îşi vândă voturile. La MOTD, Gary Lineker a punctat clar că măcar BBC Sport susţine candidatura Angliei.

Alţii au spus că BBC-ul sau Times-ul nu au o datorie decât faţă de adevăr şi de cititorii lor, nu faţă de candidatura Angliei. E o zonă gri a eticii jurnalistice şi, sincer, nu reuşesc să-mi dau seama cine are dreptate. Cât despre câştigători eu cred că vor fi Spania şi Qatar, dar nu sunt decât bănuieli pentru că e multă politichie în asigurarea voturilor necesare.

6. Ieri s-a efectuat tragerea la sorţi pentru a treia rundă din FA Cup, care se va desfăşura pe 8-9 ianuarie. Acestea sunt cele mai importante meciuri:

Reading v West Brom
Arsenal v Leeds
Sheffield United v Aston Villa
Leicester v Manchester City
Blackburn v QPR
Millwall v Birmingham
Stoke v Cardiff

Si desigur, Manchester United v Liverpool. Mai tineti minte?