• eu vă dau numerele, spuneţi-mi voi cine a bătut. Şuturi: 29 – 11. Posesie: 72% – 28%. Acurateţea paselor: 88% – 69%. Liverpool pare să fi împrumutat defectul principal al Barcelonei – lipsa pragmatismului – dar nu şi calităţile care-l însoţesc. La fel ca în prima etapă cu West Brom, Liverpool a dominat, a ratat, a primit gol, după care a implodat. Aston Villa s-a trezit din pumni după jumătate de oră, s-a adaptat şi a avut în Christian Benteke un buldozer de jucător, shrugging off defenders as if they were small children, vorba unui comentator de radio englez. Jos pălăria pentru Lambert, care a început meciul cu şase jucători crescuţi la academia lui Aston Villa.

  • luat de val, Brendan Rodgers spunea vineri că ţinteşte locul doi în campionat, o declaraţie care pare destul de caraghioasă când eşti condus acasă cu 3-0 de echipa de pe locul 17. Întrebarea e ce l-o fi făcut să fie atât de optimist. Că Reina care ia gol cam la tot ce vine pe poartă, sigur nu. Şi nici faptul că stă într-un singur atacant, care nu-l ajută prea mult când are una din zilele lui de raging bull. Şi nici Joe Allen şi Raheem Sterling, atât de pozitivi în începutul de sezon, care însă au sleit jucând o dată la trei zile. Rodgers trebuie că are nişte promisiuni de mai sus că va avea bani de cheltuit în iarnă, căci la echipa pe care o are acum, primele zece locuri sunt o ţintă mai realistă decât primele două.

[cleeng_content id=”439695847″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • I said to those Sunderland fans who were cheering for City: ‘Remember the day. We won’t forget that. I am telling you’. Sunderland oricum ar fi fost carne de tun pe Old Trafford, dar felul în care fanii au sărbătorit titlul pierdut de United probabil n-a ajutat-o. În primele 45 de minute, Man Utd a făcut una dintre reprizele mai bune ale sezonului, cu Cleverley şi Carrick developând o înţelegere tot mai bună la mijloc. După ce Scholes şi Giggs au intrat în locul lor, United a suferit, nu pentru prima dată în acest sezon. Deşi păreau că merg pe urmele lui Roger Milla, e fără îndoială sezonul final al ultimilor mohicani din generaţia ’92.
  • după golul lui Van Persie din derby, camera ataşată de plasa porţii l-a surprins pe Zabaleta sprijinindu-se de bară în genunchi. Avea privirea Sisifului care-şi vede stânca rostogolindu-se la vale. Man City are mulţi jucători mai talentaţi în lot, dar nici unul care să pună mai mult suflet şi trudă în fiecare săptămână. Cu Newcastle, argentinianul a fost aproape perfect, şi cred că nu greşesc dacă spun că e cel mai bun fundaş dreapta din Premier League în acest moment.

  • sătul de toate şicanările trecute cu vederea de arbitru şi îmbrăţişările lui Shawcross la cornere, Fellaini i-a dat un cap în gură, un cot şi un pumn ceva târziu. Ok, e limpede că nu vrei să vezi aşa ceva pe un teren de fotbal, şi că belgianul îşi va merita etapele de suspendare pe care le va lua. Dar cum rămâne cu brutalitatea măruntă cu care Stoke îşi macină adversarii pe Brittania? Cum rămâne cu toate întrările la intimidare şi cotonogeala tactică? Cât despre Pulis plângându-se de agresivitatea adversarilor…
  • Chelsea pierde finala Campionatului Mondial al Cluburilor după un meci searbăd în care a ratat puţinele ocazii pe care şi le-a creat. Nici Corinthians n-a impresionat, dar s-a apărat jos, a muncit pe brânci, a fost mai bine organizată şi mai pragmatică în faţa porţii. Benitez nu pare să-i agreeze pe Mikel şi pe Oscar, dar cei care le-au luat locul, Lampard şi Moses, au fost printre cei mai slabi de pe teren.
  • că s-a mai ratat un trofeu, nu-i bai, oricum nu era cea mai prestigioasă competiţie. Dar s-a ratat cea mai bună şansă de a reporni sezonul. Chelsea a avut o fereastră de o săptămână departe de presiunea şi presa din Anglia. Era şansa lui Rafa să câştige vestiarul de partea lui şi a jucătorilor să facă ceva ce n-au mai făcut de mult – să se bucure. Până la urmă, Chelsea se întoarce în Anglia mai amărâtă decât a plecat, cu un antrenor de care jucătorii continuă să se îndoiască.

Golul săptămânii: Weimann vs Liverpool.

Echipa săptămânii: Guzan – Zabaleta – Mcauley – Vertonghen – Downing – Toure – Cleverley – Bannan – Taarabt – Benteke – Van Persie. [/cleeng_content]

Sursa foto: Ben Sutherland.

Previous ArticleNext Article

This post has 17 Comments

17
  1. foarte faina pasa lui benteke, dar golul week-end-ului in europa vine de la adriano. plus un premiu de rafinitate pentru falcao

  2. Faza lui Falcao a fost mai frumoasa dupa mine si sa nu uitam si sutul frumos al lui Cleverley 😉

  3. Eheeei, se vede ca abia am trecut de faza grupelor in UCL, generozitate la toata lumea cat cuprinde:))

  4. bun golul celor de la bologna, am vazut meciul, nu stiam ca se mai joaca fotbal in italia.

    in alta ordine de idei, cred ca Barcelona a devenit principala favorita la castigarea UCL, oricum era, dar acum pot sa-si odihneasca si jucatorii fara problema dupa ce nu au nici cea mai mica problema in campionatul spaniei.

    nu pot sa zic decat ca ma indoiesc serios ca aceast campionat este cel mai bun din lume asa cum este vazut de unii

  5. Alex, lipsa pragmatismului era problema Barcelonei in sezoanele trecute, nu stiu ce le-a facut Tito in sezonul asta dar in mare parte a rezolvat problema, s-a vazut si aseara cu Atletico, 4 goluri din 5 suturi pe poarta, asta da procentaj 🙂
    Benitez arata inca o data ca e un antrenor slab, numai el ar putea sa prefere un Lampard peste care au trecut anii si o imitatie ieftina a lui Drogba unor jucatori ca Mikel si Oscar. Nu ii dau mai mult de 2 luni pe banca lui Chelsea incepand de azi.

  6. Se joacă mai mult fotbal în Italia decât cred unii. Sau decât vor unii să creadă. Mai ales cei care nu se uită 😛

    Media de goluri e înfricoşător de mare pentru ţara lui Picchi, Burgnich, Bergomi, Scirea, Baresi etc. Altele sunt problemele în fotbalul italian 🙂

  7. Vezi ce performante au spaniolele in ultimii ani in Europa.
    Ghinionul e ca barca si Real sunt mult mai bune ca restul plutonului.

  8. asta e aceeasi discutie care s-a mai purtat de cateva ori pe aici.

    oricum, pentru mine, cel mai bun nu e cel mai echilibrat, ci cel mai valoros. la fel, cel mai bun nu inseamna nici cel mai spectaculos, nici cel cu cea mai frumoasa atmosfera (la aceste categorii, se lupta germania si anglia). in acest sens, la acest moment, mi se pare clar ca in spania e cel mai valoros.